Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1074 vizite 22 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2104 vizite 12 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1008 vizite 3 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2043 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1204 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6518 vizite 63 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2425 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1051 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4260 vizite 23 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1082 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4410 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1484 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1076 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

1948 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1720 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

958 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

7767 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11607 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4771 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2493 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4650 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10087 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

6940 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

4926 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7226 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2208 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8524 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

3978 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5082 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6908 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4056 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8321 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4448 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7496 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2806 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11323 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6303 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7816 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

20946 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9101 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6418 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8695 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2077 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13793 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23475 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22661 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6935 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10576 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12568 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9658 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11151 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6601 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25090 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10279 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2576 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2511 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6841 vizite 44 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12372 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19812 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4667 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6445 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1826 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15208 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3755 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2519 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11751 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7724 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5160 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16256 vizite 40 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6431 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5663 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6334 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3572 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6013 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5645 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7617 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3089 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8474 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4856 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8346 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11716 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9045 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10436 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5298 vizite 2 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7692 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3236 vizite 7 comentarii

O stire neinsemnata, au scris vreo doua ziare pe un colt de pagina cat...

3409 vizite 4 comentarii

Cand imi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa t...

5738 vizite 6 comentarii

M-a rugat cineva sa comentez noua lege a salariilor, pe care noul guve...

7687 vizite 9 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5250 vizite 14 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12774 vizite 90 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13887 vizite 154 comentarii

Multi Ani insoriti inainte, cu sanatate maxima! iti dorim totodata tot...

2746 vizite 11 comentarii

O lozinca foarte draga oamenilor bine intentionati este aceea ca s...

5495 vizite 29 comentarii

Buna ziua! Va multumesc pt bunavointa de a programa interviul cu m...

11430 vizite 139 comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de...

15508 vizite 74 comentarii

Se da o ipoteza: un cadru/punere in scena cu stil, un domn elegant, so...

10966 vizite 69 comentarii

Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tar...

13334 vizite 105 comentarii

80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment i...

11197 vizite 57 comentarii

Intotdeauna le recomand clientilor sa nu se ia dupa experienta cand an...

36928 vizite 305 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

 

Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexitate, o stratificare, un sistem de valori si o ierarhie pe care putini dintre cei care nu au trecut pe acolo le puteau banui, macar.

Cred ca acum s-a cam uitat asta, dar atunci sa fii student iti dadea un statut social foarte bine conturat, pe care multi si-l etalau cu indreptatita mandrie, care mandrie crestea in intensitate proportional cu departarea fata de Bucuresti. Daca pentru cei din afara “cercului” (si, in special pentru cei care nu trecusera vreodata pe acolo) statutul de student insemna deja ceva atat de mult incat nu mai conta prea tare si ce fel de student erai, pentru cei “dinauntru” lucrurile stateau cu totul altfel. Stratificarea si segregarea erau foarte bine delimitate, pe vreo patru sau cinci ranguri, si greu, tare greu era sa fii tolerat sau acceptat intr-un rang superior, aproape niciodata cu unu mai mult decat cel in care erai plasat automat prin facultatea din care faceai parte.

Tot ce scriu de aici incolo se refera doar la perceptiile studentilor unii fata de altii si la relatiile dintre ei, nu mai ies din acest “cerc” pana la sfarsitul articolului. Si scriu doar despre universitatile si facultatile din Bucuresti, pe celelalte nu ajunsesem sa le cunosc prea bine.

Deci, in general, respectul fata de o anumita categorie de studenti era direct proportional cu greutatea cu care se intra la respectiva universitate/ facultate, adica de cati erau pe loc la admitere, si asta cu destul de multa precizie: medicina, arhitectura, electronica… O oarecare exceptie facea dreptul, unde competitia era printre cele mai mari, insa erau alte lucruri care ii trageau in jos pe cei de acolo de la statutul de studenti “de rangul I”.

In primul rand, marea separare se facea intre tabara “intelectualilor”, unde intra Universitatea, evident, cu toate facultatile sale, apoi Arhitectura, Conservatorul, Teologia, IATC-ul si Nicolae Grigorescu, si cea a “politehnistilor”, carora li se asociau, vrand-nevrand, cei de la Constructii si de la Instalatii. “Medicinistii”, cu “rudele de la tara” Farmacia, Stomatologia si Medicina Militara incluse, erau o lume cu totul aparte, insa asociata intotdeauna “intelectualilor”. Si Medicina Veterinara era tot cam pe acolo, desi aveau un statut inferior evident fata de medicinistii “adevarati”.

Cei de la ASE formau un grup cat de cat distinct doar prin numar, pentru ca erau multi, insa nu aveau aproape nicio identitate proprie, cat de cat conturata, si erau adesea tinta ironiilor si subiect de bancuri pentru cei din “taberele principale” (“Am doua vecine noi de saptamana trecuta. Una e studenta, cealalta e la ASE…”).

Alt grup distinct, cu un statut inferior ASE-istilor, erau cei de la Agronomie, apoi cei de la Academia Tehnica Militara, urmati de unii despre care nu se vorbea aproape niciodata, cei de la facultatea de trei ani de chimie-fizica, si cei de la IEFS, la coada. Oricum, Academia Tehnica Militara nu era socotita o facultate “normala”, chiar daca si acolo se facea destula carte serioasa; cei de la trei ani faceau doar trei ani, asa ca nu puteau fi egali cu cei care faceau cinci sau chiar sase, iar IEFS-ul nu prea era socotit o facultate. Sigur, despre Stafan Gheorgiu nu vorbesc, aceea era altceva. Daca am uitat ceva, va rog sa-mi atrageti atentia, revin si completez articolul.

Voi continua sa scriu la acest articol in zilele urmatoare, in detaliu despre aproape fiecare dintre “intelectuali” si despre “politehnisti”, dar si despre ceilalti. Erau din lumi diferite, paralele…

Mai departe: Vedetele intelectualilor erau pe atunci, de departe si cu un statut niciodata pus in discutie, studentii de la Arhitectura. Faima o datorau, in buna parte, Clubului A din subsolul de pe strada Blanari, lipit de biserica Sfantul Nicolae.

La intelectuali se discuta, ca nu erau multe altele de facut, si un loc in elita studenteasca era asigurat prin vorbe, in primul rand. Sigur, cei care citeau cel mai mult dintre toti si, mai ales, cei care si intelegeau tot aveau un avantaj semnificativ pentru castigarea unui rol de lider, insa nu chiar intotdeauna decisiv.

La politehnisti, conduderea era preluata prin fapte. Acolo, adica in Regie, se intamplau lucruri, si cei care le regizau si le montau cu cel mai mare rasunet ajungeau automat reprezentantii legitimi ai comunitatii. La ei totul era mare, si Politehnica, si caminele, si cantinele, si aveau avantajul ca toate erau in acelasi loc, asa ca aveau asigurata o comunicare eficienta, orice se intampla semnificativ ajungea repede in orice colt al lumii lor.

La intelectuali, caminele au avut un rol semnificativ mai redus in viata studenteasca si in constructia de “brand”, erau mici, imprastiate (macar erau in centru aproape toate), subrede (era de preferat sa te prinda cutremurul in alta parte), asa ca intelectualii erau nevoiti se se adune prin alte parti, insa niciodata in grupuri atat de mari pe cat reuseau ceilalti sa adune.

La intelectuali, asadar, erau avantajati cei care puteau aduce in conversatie direct ce invatau la scoala, nu mai era nevoie de “extra work”: cei de la Litere, Limbi, de la Grigorescu, Arhitectura, Istorie… Cei de la Matematica, de la Chimie, de la Medicina trebuiau sa citeasca si sa asculte in afara facultatii aproape tot ce era nevoie ca sa poata intra in conversatie si, mai ales, ca sa si ramana in ea.

In general, calitatea studentilor e legata direct de atasamentul lor pentru domeniul respectiv, si toate studiile stiintifice demonstreaza asta. Calitatea academica, in primul rand, insa si calitatea “sociala”, daca se poate folosi o astfel de alaturare de termeni. Majoritatea intelectualilor mergeau la facultatile lor (Universitate, Arte, Conservator etc.) din dragoste pentru lumea aceea si din pasiune, pe cand la politehnisti numerele erau mai degraba pe dos. Acolo doar la Electronica, la Aeronave si la Automatica erau mai multi pasionati de ale lor decat de obtinerea unei (foarte valoroase, pe atunci) diplome de facultate, oricare ar fi fost aceea. Or, asta i-am impartit intotdeauna (si peste tot) pe studenti grupuri distincte, cu activitati si relatii sociale deosebite unele de altele.

Apoi, o alta diferenta care se vede si care lasa urme in viata cuiva este directia interesului catre stiinta, daca e spre stiinta fundamentala sau spre cea aplicata, daca e spre stiinte naturale sau catre cele sociale sau tehnice, daca e creatie sau maiestrie. Pe atunci, respectul era mai mare pentru stiintele fundamentale (cunoasterea de dragul cunoasterii) si pentru practicantii lor decat pentru stiintele aplicate, creata era mai apreciata decat maiestria, iar umanistii si tehnicienii se apreciau fiecare pe ei insisi, spunand unele si altele despre ceilalti, insa cu argumente diferite. Din acest punct de vedere, stiinta fundamentala se facea (se face) numai la Universitate, si nu mira pe nimeni ca intelectualii aduceau mereu asta ca argument de necontestat si se foloseau de el de cate ori aveau ocazia.

Prestigiul in randurile intelectualilor era distrubuit astfel: arhitecturistii in varf, singuri, dupa cum am spus. Se intra greu, faceau sase ani, faceau si stiinta si cultura, aveau nevoie si de inteligenta si de talent ca sa intre si sa faca o treaba buna acolo, comunistii nu prea isi bagau coada acolo, nici la intrare, nici la iesire, ca nu aveau unde. Insa, de departe, cel mai de pret lucru era Clubul A, unde nu puteai intra decat daca te aducea un arhitecturist, si si atunci cu multa greutate. Faceau dezbateri acolo, aveau invitati care vorbeau despre lucrurile mari, despre cele frumoase sau despre amandoua, din cand in cand, puneau si niste filme pe perete, erau concursuri si, mai ales, celebrele discoteci, cred ca in zile fixe, o data sau de doua ori pe saptamana. Nu in ultimul rand, aveau cea mai buna cantina studenteasca din oras, in rondul de la Piata Rosetti, in care am avut si eu onoarea sa fiu hranit multi ani la rand, locuind peste drum, in Armeneasca.

Urmau, apoi, Literele, Limbile, Matematica, Fizica si Medicina, in grup. Evident, cei de la Litere erau cei mai avantajati, nu trebuia sa faca nimic in plus pentru a fi intelectuali, pentru a avea subiecte de conversatie interesante, pentru a vorbi elevat si corect gramatical, aveau tot trecutul al picioarele lor, aveau cladirea Universitatii, cu tot simbolismul ei, se intra greu, nu erau nici multi… Literele era(u) printre foarte putinele facultati la care veneau la cursuri studenti de peste tot. La cursurile lui Ion Alexandru, de pilda, veneau cu mult timp inainte ca sa mai prinda un loc.

Cei din Pitar Mos erau un pic mai putin intelectuali, insa compensau cu limbile lor straine, cu cartile pe care le aveau acolo, in biblioteca si cu accesul ceva mai usor catre lumea larga, asa ca se indrepta balanta.

Matematica era matematica, nu mai avea nevoie de vreo explicatie, asa ca studentii matematicieni erau intotdeauna in elita, chiar si cand nu deschideau prea mult gura, putini dintre ei fiind mesteri la vorbit si la spus lucruri care ar putea sa-i fi interesat pe ceilalti. Insa stiam ca sunt foarte destepti, si asta era de ajuns.

Fizica a avut un salt spectaculos de prestigiu odata cu deschiderea marelui complex stiintific de la Magurele, unde Ceausescu a dus toate institutele de cercetare fundamentala si aplicata din fizica, dar si din alte cateva doemnii de varf, a facut un reactor nuclear experimental, a dus facultatea, a facut chiar si un liceu de fizica, foarte bine cotat. Mii de cercetatori de top, o buna parte din elita academica si tehnologica din cercetare era acolo. Totul nou, cladiri si echipamente moderne (cat se putea – oricum, cele mai avansate din tara), biblioteci, spatii verzi si de agrement, chiar cu o piscina. Caminele facultatii erau cele mai bune din tara, fiecare camera cu baia ei, si asta a contat foarte mult. Facultatea avea sala de cinema si de spectacole, si adesea se intamplau acolo lucruri care nu se puteau face in alta parte.

Cele mai interesante erau niste intalniri si dezbateri filosofice, interdisciplinare, la care cei mai intelectuali dintre cercetatorii de pe platforma, impreuna cu cei din facultate, invitau acolo, la Magurele, pe cei mai intelectuali din toate celelalte domenii (istorie, biologie, filosofie, arte, medicina etc.) si discutau despre lucrurile mari din lume. Au scos si niste volume cu aceste discutii, “Interferente” se chema, a fost o surpriza ca i-au lasat sa o faca, chiar si dupa ce au fost periate bine de tot. Oricum, pe vremea aceea nu erau multe altele de facut, asa ca in Facultatea de fizica se vorbea intruna, cat era ziua de lunga, dupa care discutia se muta in camine, pana dimineata, continuand apoi in facultate, si tot asa. Numai cand plecau in oras puteau studentii fizicieni sa mai vada si sa faca si altceva.

Mai mult de jumatate din ce se facea la Fizica era matematica pura, de fapt, si se facea aproape la acelasi nivel cu cel de la Matematica (si cativa din top chiar peste, erau la nivelul Institutului). In plus, prin natura domeniului, era si multa filosofie si se faceau legaturi cu multe alte domenii (chimie, biologie, medicina etc.), asa ca nu era de mirare ca fizicienii erau mai buni vorbitori decat matematicienii si isi puteau revendica mereu un loc in top. Si nu in ultimul rand, faptul ca Ceausescu si-a trimis amandoi baietii sa faca facultatea la Magurele era o confirmare in plus a locului in ierarhia vremii. Mai mult, lui Nicu Ceausescu i-a construit o casa chiar acolo, langa facultate.

Cei de la Medicina aveau viata cea mai grea dintre toti! Invatau ani de zile mai mult decat oricare alti liceeni ca sa intre, si apoi invatau si mai mult ca sa termine facultatea cea mai lunga. Foarte putini isi faceau planul ca vor intra din prima la Medicina, ar fi fost multumiti sa stie si ca intra in al treilea sau al patrulea an. Sefa de promotie de la Liceul de biologie din Galati a intrat abia in al saptelea an, la Iasi, dupa ce in primii cinci a dat la Bucuresti. Cu toate acestea, surprinzator de multi studenti de la Medicina erau in locuri si stiau sa spuna si sa faca lucruri la care nu multi ajungeau, discutau de la egal la egal pe aproape orice subiect, te intalneai cu ei si la teatru, si la Atheneu, la Radio si la cenaclu, la biblioteca francezilor de pe Dacia sau la cea a englezilor de pe Jules Michelet, la Club A si cine mai stie pe unde. Probabil ca o parte din explicatie, in cazul medicinistilor, era ca cei mai multi erau copii de doctori, la randul lor, oameni cu bani si cu statut social inalt, care isi permiteau sa le dea copiilor, inca de mici, o educatie pe care multi altii nu ar fi putut-o avea decat din vorbe.

Al treilea strat cu intelectuali era si cel mai gros, cu Istoria si Filosofia, Dreptul, Biologia, Chimia pura (mai era o Chimie industriala la Politehnica), IATC-ul, Conservatorul, Grigorescu, Teologia, Farmacia, Stomatologia, Medicina veterinara, Medicina militara. Cred ca Psihologia fusese deja desfiintata cand am ajuns eu student, mai ramasese ceva pe la Istorie si Filosofie, insa erau aproape absenti din peisaj.

Cu Filosofia si cu Istoria era deja o problema, erau din zona “contaminata” de comunisti, la fel ca si Dreptul si ASE-ul, in care nu mai puteai sti cu adevarat pana unde tine adevarata stiinta si de unde incepe pseudostiinta, cea fabricata si pusa in loc de comunisti.

Cei de la Filosofie nu ieseau deloc in evidenta pe masura asteptarilor, nu stiu de ce, insa erau langa ceilalti prin aura numelui, ar fi fost acolo oricum, indiferent ce ar fi spus si ar fi facut, la fel ca si matematicienii. Erau si complexati, e drept, comunistii au marginalizat intentionat si sistematic filosofia si pe filosofi, in general. Cred ca atunci erau o ramura a Facultatii de Istorie, care Istorie, si ea, avea cam aceeasi soarta. Se stia ca sunt puternic cenzurati si nelasati sa-si faca treaba, asa ca nimeni nu era sigur ca ceea ce citeau si erau invatati, si ceea ce spuneau, la urma urmei, e adevarat sau nu si daca nu cumva te faci de ras repetand ce se spunea acolo.

Chimia, Biologia si celelalte medincini faceau lucruri serioase, asa ca studentii lor aveau baza de respect cuvenita, diferenta facandu-se pe ce faceau ei peste asta, ca sa poata intra in discutile in care trebuia sa arati ca ai citit mai mult decat notele de curs ca sa iti revendici un loc in elita intelectuala a vremii. Nu erau multi care se aventurau pana acolo, fata de cei de la alte facultati.

Imi aduc aminte ca cei de la Teologie aveau o imagine buna, erau doriti in conversatie, si nu doar ca “o pata de culoare”. Pacat, doar, ca erau cam scumpi la vedere, aveau si ei problemele lor…

Tot dintre intelectuali, insa din afara Universitatii, cei de la IATC se pozitionau ceva mai bine fata de cei de la Conservator si cei de la Grigorescu, insa cei de la sectia de Istorie a artei de la Grigorescu aveau o imagine aparte, peste medie.

La IATC se intra foarte greu, erau doar cateva locuri, si se soptea peste tot ca se intra cu pile, asa ca prestigiul lor avea serios de suferit, chiar daca nimeni nu stia sigur ce e adevarat si ce nu. In plus, se considera ca muzicienii si artistii citesc mai putin decat ceilalti, se bazeaza si se folosesc mai mult de talent decat de intelect, ceea ce ii punea in inferioritate fata de intelectualii cu mintea, insa indreptau balanta cu frumusetea lucrurilor pe care le aveau in mana, cu expresivitatea si cu elocventa (la IATC-isti), cu misterul si cu boema la ceilalti. Doar cei de la Istoria artei erau considerati la fel de cititi ca cei din elita si erau pusi pe picior de egalitate din acest punct de vedere.

Si la Conservator se intra foarte greu, erau cateva locuri, la unele instrumente chiar din doi in doi ani, parca. Despre ei nu prea se vorbea ca ar intra pe pile – oricum, nu asa cum era la IATC. Lucrau foarte mult, trebuia sa studieze zilnic, unii dintre ei inca din scoala generala cu acest program infernal, asa ca aveau mai putin timp pentru citit decat altii, si asta se vedea, uneori, in discursul lor. Insa, cand deschideau gura, aveau cateva lucruri de spus de interes pentru ceilalt, asa ca erau mereu bineveniti peste tot. In special la Atheneu si la Sala Radio era intotdeauna de dorit sa stai langa unul. Nu un lucru usor, insa, la cat de putini erau…

Cu Dreptul era o situatie ceva mai aparte. Se intra foarte greu, concurenta era printre cele mai mari dintre toate facultatile. Suspiciunile de necinste erau mari, si acestea cantareau greu in imaginea studentilor de acolo. Insa mult mai mult ii marginaliza statutul Dreptului si al Justitiei, in general, in viziunea si practica de zi cu zi a comunistilor. Toti stiau ca, la un moment dat, ar putea sa fie obligati sa faca lucruri imorale, sau chiar profund imorale. Atunci de ce se inghesuiau atatia pe acele locuri? Buna intrebare, cum se zice acum… I-am intrebat de multe ori. Cei mai multi preferau sa nu se gandeasca deloc la asta, ocoleau subiectul. Altii s-au gandit, insa nu au inteles intrebarea, credeau ca e vorba despre altceva. Iar cativa (dintre cei pe care ii stiu eu) stiau ca nu vor face nimic imoral, insa stiau, la fel de bine, ca doar posturile marunte si periferice te pot tine cu adevarat la adapost.

Studentii de la Drept erau primiti in cercurile elitiste, insa cu rezerve si suspiciune. Si foarte putini ieseau in evidenta cu ceva, cultura generala nu era punctul lor forte, desi aveau una dintre cele mai bune biblioteci din mediul universitar, chiar daca pe unele carti le puteai vedea doar cu aprobare – si aceea pe mai multe niveluri. Republica lui Platon, de pilda, se putea citi numai cu pile si numai acolo, in sala, nu o puteai lua acasa, Doamne fereste!

Insa vreo doi sau trei studentii de la Drept aveau ceva din Steinhardt, fostul lor coleg, din vremurile bune ale facultatii. Nu stia aproape nimeni cine e Steinhardt, evident, nu avea cum, desi inca traia. Afrodita, de pilda, stia mai mult despre muzica decat aproape orice student de la Conservator, doar ca nu canta, insa de citit citise cat jumatate din viitorii muzicieni la un loc. Si despre literatura (in special despre scriitorii contemporani, pe care ii cunostea personal pana la unul, nu stiu cum) stia mai multe decat aproape toti de la Litere, si despre teatru decat cei de la, si despre multe altele. Si, ca sa telenovelizez putin, Afro era fiica unui sofer de autobuz de la ITB, mama ei nu mai traia…

Si Afrodita, si altii cativa, au dat acolo pentru partea filosofica a Dreptului, era o alternativa la Facultatea de Filosofie, care nu mai era nici ea ce fusese inainte. Inainte de comunisti acela era unul dintre locurile in care se invatau, se dezbateau si chiar se faceau Lucrurile Mari, mai ales cand era vorba despre Filosofia Constitutionala. Nu mai stiu daca exista ca disciplina de studiu in vremea noastra, insa nu a aparut vreodata in discutii. Facultatea de Drept avea o atentie speciala din partea Partidului si a Securitatii, nu trebuia ca studentii de acolo sa aiba prea mult de a face cu filosofia, ba dimpotriva! Si si-au facut bine treaba, eficient, chiar daca au mai avut si unele scapari.

Tot inainte de comunisti se facea multa Logica la Drept, erau niste carti si cursuri care nu se gaseau in nicio alta biblioteca din tara. Nu mai tin minte daca se mai facea logica la ei la facultate si pe vremea noastra, insa daca se facea, atunci si pe aceea au reinterpretat-o comunistii si pe aceea, cu siguranta, pentru ca nu prea mai semana cu logica formala pe care o stiam noi, consumatori de logica matematica.

Pe ultimele locuri pe scara prestigiului de la Universitate erau Geografia si Geologia; stiinte eminamente desriptive, fara mult challenge gnoseologic. Acolo erau studentii cei mai veseli, mai de viata, aveau multe de povestit din lungile lor expeditii si tabere de studiu in grup, se intamplau lucruri. Erau, intr-un fel, veriga dintre Universitate si Politehnica.

Intelectualii erau raspanditi prin oras, nu aveau un adevarat campus sau locuri bine stabilite de intalnire, asa cum aveau politehnistii. Cantinele studentesti aveau un rol important in timpul zilei. Cele mai bune erau cele de la Medicina, una langa Teatrul Bulandra de la Izvor, alta unde incepe Calea Victoriei din Dambovita, si parca mai era una. Si cea de la Arhitectura din rondul de la Piata Rosetti, despre care am mai spus. Insa erau mici, nu se adunau niciodata multi oameni la un loc atunci, nu aveau unde. Cea de la Drept era mai mare, langa Opera, unde e si acum, presupun. Acolo veneau multi studenti de la Universitate, si nu numai de acolo, puteai face rost de niste bonuri cu destula usurinta.

Mai erau chioscurile din facultati, unele aveau chiar si cateva mese la care se putea sta cu o eugenia si un brifcor (cand aduceau, rar, era aproape un eveniment) in fata. Era un astfel de loc in Universitate, la subsol, nu stiu daca tinea de vreo facultate anume, insa acolo se adunau studenti de peste tot, oricum. Mai erau bibliotecile mari, in special BCU, multi mergeau aproape zilnic, si nu doar pentru citit. La BCS-ul mare mergeai cand chiar aveai treaba, era o biblioteca buna si serioasa, gaseai destule. Colectiile speciale de la BCS erau in Piata Amzei, adevarate comori pentru noi atunci, cu albume si discuri care pe care nu le mai gaseai in alta parte. Si puteai profita ca sa dai o tura si pe la atelierele UAP de acolo, in aceeasi curte, in partea din fata. O biblioteca putin cunoscuta, insa cu multe carti pe care nu te-ai fi asteptat sa le gasesti in tara era la INID, langa Eva, dar acolo riscai sa dai nas in nas si cu unii pe care nu prea ai fi vrut sa-i vezi de aproape. Foarte animate erau bibliorecile Americana, de la Rosetti, cea Engleza, din incinta ambasadei, pe Jules Michelet, si cea Franceza, unde e si acum. Iti asumari riscuri serioase daca mergeai acolo, mai ales regulat, erai imediat pus la fisa si aceea ramanea toata viata. Se dadaeau si filme (netraduse). Cei de la Limbi si de la Litere poate ca mai aveau o scuza in fata securistilor, insa cei de la alte facultati nu, era clar ca trebuiau reeducati.

Sunt sigur ca era si o biblioteca Germana, tot in zona, insa acolo nu am fost niciodata, eram complexat din cauza limbii. La fel si una Maghiara, cred ca m-a si dus Oskar de cateva ori, desi nu intelegeam nimic, iar el imi explica doar pe sarite, si nu intotdeauna ce as fi vrut eu sa aud. Insa era frumos si ungurii au avut intotdeauna o imagine de intelectuali superiori romanilor din multe puncte de vedere. Aveau sapun strain la toaleta, si chiar hartie igienica, obiecte cu care Oskar pleca intotdeauna in buzunar. Intr-o zi am gasit o gaura in mijlocul sapunului, si prin gaura trecuta o sforicica, innodata, celalalt capat fiind legat de teava de la calorifer. Oskar m-a chemat sa o vad, de fapt, consultandu-se cu mine daca ar fi cazul sa deznoade sforicica, sa o smulga, pur si simplu, sau niciuna dintre cele doua variante de mai inainte. Nu mai tin minte ce solutie a ales.

Mergeam, insa, la ARLUS, pe Batistei. Cred ca aveau si biblioteca, insa nu stiam rusa in asemenea masura incat sa trec de usa ei, dar sala de spectacole, mare, cu cele mai moi si mai comode fotolii din Bucuresti, din catifea, era de mare interes. Aveau si pian, erau concerte si, parca, si filme. Rusii nu erau deloc bine vazuti in elita studenteasca, si in cea intelectuala, in general, insa cultura lor era foarte apreciata, mai ales marea literatura, muzica, si chiar o bucatica de cinematografie. Insa, in mod special, era respectata performanta lor academica in stiintele fundamentale, in matematica si in fizica indeosebi. Matematica si fizica de top-top se invatau din faimoasa colectie de carti rosii, via franceza, trimise in toate tarile comuniste. Si in stiinta experimentala stateau bine, si in cateva ramuri de stiinte aplicate.

Acum, scriind, cred ca imi aduc aminte si de o biblioteca sau chiar un centru cultural italian, la fel si unul spaniol, insa doar din povestiri, nu cred sa fi intrat.

Seara, insa, se stabileau intalnirile, cele din timpul zilei erau ocazionale, mai degraba. Se mergea in grup mai peste tot. La film rar de tot reuseai sa intri fara bilet, insa la teatru si la concert se gaseau intotdeauna solutii. Moda zilei erau Teatrul Mic si Teatrul Foarte Mic, Nationalul si celelalte intrau la cultura generala. De multe ori asteptai cu groaza intrebarea de dupa: “Ei, ia spune, ce ai inteles de aici?” Si intrebarea venea de fiecare data, fulgeratoare, necrutatoare, cristal-clear, fara putinta de eschiva, niciodata nu a lipsit. Cei care aveau un raspuns multumitor dupa intoarcerea de la Blow-up, de la un film de Tarkovski, de la Godot sau de la un Alban Berg erau adevarate vedete in ziua respectiva…

La restaurant nu se mergea aproape niciodata, si nu doar din lipsa banilor. Nu prea existau restaurante mici, toate erau mari si foarte mari si nu aveai ce face acolo. Se mergea la terase, insa, si doar pentru suc si bere. Nici nu am fi putut merge pentru altceva, pentru ca nu era ce. Dupa film, teatru, concert sau terasa, discutiile continuau in camine sau pe la cate cineva acasa, daca gaseam loc.

La politehnisti, cei mai respectati, elita, erau electronistii, automatistii si cei de la Aeronave, adica facultatila la care multi mergeau din pasiune, si nu doar pentru o diploma, la care se intra cel mai greu si la care se invata cel mai mult. Electronistii formau un grup distinct fata de ceilalti si faceau si eforturi sa se individualizeze si sa-si construiasca o identitate de grup, ceva asemanator cu Arhitectura. Se organizasera bine, aveau un fel de club al lor, construiau sau reparau diverse lucruri din care le mai ieseau si niste bani, stiau sa desfaca un casetofon, un video sau chiar un Spectrum fara sa-l strice. Si cladirile separate de ale celorlalti ii ajutau sa-si scoata brandul si cultura organizationala in evidenta, desi, din alte puncte de vedere era un dezavantaj. Si electronistii aveau cele mai numeroase si mai dese legaturi cu cei din tabara intelectualilor, de departe. Si automatistii aveau cate ceva, insa aerienii cel mai putin.

Urmau Electrotehnica, Energetica si Chimia Industriala, cam pe acelasi nivel. Apoi, mai jos, TCM-ul, urmati de Masinile Agricole. Ultimii erau cei de la Metalurgie, se considera ca ajung acolo cei care erau convinsi ca nu au sanse sa intre nici macar la TCM, ca sa nu mai vorbim de electrice.

Politehnistii scoteau la inaintare vitalitatea, virilitatea, rezistenta fizica si tehnicile sofisticate de trecere a examenelor, criterii plasate spre varful sistemului lor de ierarhizare interna. Chefurile din Regie erau celebre in toata tara, nu doar in Bucuresti. Cele de trei zile intrau la diverse, mai degraba, in folclorul studentesc erau inregistrate cateva care depasisera saptamana. Grupul Voua atunci si acolo a aparut, si a avut un succes fulminant.

O alta trasatura distinctiva a politehnistilor era comertul care se facea in facultati, insa, mai ales, in camine. Cine nu a trait atunci si acolo nu-si poate imagina febrilitatea. Se cumpara si se vindea orice: piese de orice (tranzistori, leduri, scule), casete video si audio, mancare, bere, reviste, anticonceptionale, fituici si sisteme de copiat, locuri in camin, scutiri medicale, bilete la teatru, toate serviciile imaginabile, de la transcriere de cursuri la serviciul la cantina in locul cuiva care isi permitea sa plateasca un inlocuitor. Aproape ca nu era camera in camin la care sa nu gasesti cate ceva. Fiindca nu puteai sa-ti faci reclama ca in zilele noastre, advertisingul era pe dos, de fapt, pentru ca cei cativa care nu faceau comert anuntau asta public, cu un bilet mare pe usa: “Aici nu se vinde nimic!”

Nu stiu nici acum daca acest comert era tolerat de catre comunisti, daca era tolerat partial, scapat de sub control sau or fi fost alte ratiuni si calcule la mijloc, fiindca in alte parti erau foarte stricti, doar martisoarele si cartile ce mai erau tolerate, insa si acelea cu discretie. Insa de stiut se stia, chiar cu detalii, si asta aveam sa aflu intr-un mod neasteptat si fara loc de interpretare. Eu vindeam carti, le cumparam mai ieftin si le vindeam mai scump, pe atunci se stia exact cu cat se poate vinde fiecare carte in parte, in functie de autor, de tiraj, de anul aparitiei, de raritate. Mai mult, stiam dinainte si care sunt cartile care urmau sa apara, facuseram rost de planul editorial pe un an inainte si stiam cand sa ne asezam la coada la librarie ca sa apucam unul dintre cele cateva pretioase volume care se puteau vinde, peste o luna, la un pret cel putin dublu, triplu sau chiar mai mult. Dupa cativa ani am ajuns si la editiile bibliofile, si atunci am aflat, fara sa vreau, ce era in spatele celor cativa batranei, ponositi si invalizi (unul dintre ei), cei mai mari si aproape singurii bibliofili ai Bucurestiului.

Dar nu de la ei am aflat ce am aflat, ci de la un general din armata, cu fiul caruia faceam meditatii la matematica. Se vede treaba ca era in mai multe locuri decat ne spunea noua, sau ca, oricum, stia mult mai multe decat se credea. Intr-o zi cand m-am dus la meditatii, ma ia deoparte si imi spune sa-mi bag mintile in cap, sa fiu atent ca am depasit niste limite si ca sa nu mai vand carti, sau sa le vand la o scara mica si cu discretie. Si atunci mi-a spus autorii si titlurile aproape tuturor cartilor mai importante pe care le vandusem in ultima vreme, ba pentru unele dintre ele si cui (unuia, Dinu Patriciu, de pilda, caruia ii vandusem un mare dictionar de arhitectura Viollet-leDuc), de m-a lasat mai intai cu gura cascata, apoi cu o sudoare rece pe sira spinarii.

Cei care isi mai aduc bine aminte sunt rugati sa ma corecteze sau sa ma completeze, cand e cazul.

Cum e acum nu stiu, s-or fi schimbat lucrurile. Tare as vrea ca unii din generatia mea sa completeze tabloul schitat de mine aici, si cei din generatia momentului sa scrie despre cum arata lucrurile astazi, cum s-au reasezat ierarhiile. Cine stie, poate se pot face si niste predictii despre urmatoarea generatie…

(poza lui Sibtigerka-Goatgirl de pe www.deviantart.com)

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 15, 2018

  • CHRIS :

    Buna ziua.

    Te rog ,caut collegi mei absolventi de facultatea de medicina generala in anul 1986.Poate cineva sa ma ajute?

  • fan :

    Adevarul e ca sua si germania aveau invatamant mai lejer, nu dai nici o admitere in germania, dai doar ca examene doar bac, in fac si proiectul de stat, si erau f sus cu multe fata de noi, deci era inutila scoala aia de la noi asa grea, eram vai de mama noastra in tara cu mai tot, un tv nu stiam sa facem (bai electronistilor…?), erau alea color romanesti care se defectau repede, nu se vedea chiar ca lumea, iar nemtii si sua aia cu invatamant cica slab dupa mintea unora, aceau top in multe. Aia de la alimentatie, nu erati in stare sa scoateti o reteta de ciocolata cu alune ca sa concureze cu ferrero occidental sau nici cu Milka de la noi de acum, sau o nutela care sa fie ca la nemti unde a aparut in 1965 ! Deci chestii banale nu stiam sa facem, asa ca ce conta cat de greu era la scoala ? Eram buni in constructii de nu a picat mai nici in bloc in 77 la cutremur, asta e corect, in rest mai putin.

  • rsr :

    Nu cred ca trebuie sa clasificati pe ranguri , oricum fiecare spune ca facultatea lui era ca mai grea si ca s-a intrat f. greu,.etc.
    Mai bine nu.
    Oricum ar trebui pastrata traditia invatamantului romanesc. Se pot inspira si altii din ea. Mi se pare extraordinar cum imi amintesc tot ceea ce am invatat la facultate si imi foloseste in viata de zi cu zi si la serviciu, chiar daca nu profesez exact pe domeniu.
    Profesorii de liceu lasa mut de dorit. nu fac nimic sa se perfectioneze si sa-si stabileasca metode. Nu au personalitate, sunt slabi si complexati. toti vorbesc de reforme .Nu e nevoie de ele . Oamenii trebuie sa se schimbe.Sa se ridice la inaltimea momentului si la nivelul de personalitate al elevilor.Trebuie mult efort pentru asta . Au un nivel foarte mare de salarii fata de ceea ce fac fata de timpul lucrat ,fata de responsabilitati si in comparatie cu altii bugetari sau cu alti angajati din domeniul productiv care lucreaza 18-12 ore /zi si au concediu de 25 zile pe an fata de 3 luni cat au profesorii)si cu cat lucreaza mai mult pot fi acuzati de tot felul de greseli si abuzuri nu mai stie nimeni cum sa se descurce cu legislatia, e totul varza si sunt controlati tot timpul de anaf si curtea de conturi.
    Despre facultatile comuniste nu am nimic rau de spus . Cred ca totul era bine gandit atunci.Toti spun ca nu se facea practica ,dar eu spun ca cei care erau bine pregatiti teoretic imediat se adaptau in practica. Daca faci doar practica fara teorie nu a pe ce sa te bazezi. Nu te poti adapta la schimbari si nu iei decizia cea mai buna.

    • Pai chiar despre asta e articolul, despre “rangurile” informale de pe vremea aceea, si cum se vedeau celelalte facultati dinspre cei de la Universitate. Sigur, acelasi articol scris de altcineva ar intoarce rangurile cu susul in jos. In rest, da, e / era exact asa cum spui… GB

  • Ma iau cu miinile de par :

    Unii,scrieti numai TIMPENII.Habar nu aveti de scoala de dinainte de ’89.da'”ati auzit”si voi.Bai”folozofii sulii”,inainte de ’89 nu aveai cum sa intri la facultate “pe pile”.Am intrat la Aeronave.Concurenta?Sa va spuna”expertii”aia care sustin ca se intra pe pile.DOCUMENTATI-VA.3 examene,veneai cu buletinu’in dinti,singur la banca si banca libera si-n fata ta si-n spate si pe parti,erai ca un cuc ca sa nu vezi sau sa vorbesti cu cineva.Supravegherea?Aiii,patrulau mai rau ca la armata,deci despre ce pile vorbesc unii ametiti pe aici?Bun,intrai la Aeronave,in primul an am fost 35,in anul II ne-am trezit 12.De ce?Pt ca nu treceai nici daca erai poleit cu aur,nici daca aveai si pe mama pilei,dadeai examen ca toti ceilalti,STIAI?Treceai.NU STIAI?PICAI.CLAR?Cum mama zmeilor sa mergi cu “pila” la Drimer,M.M.Nita,Berbente,Tomescu,Petre Augustin,Galetuse,Aldea,Bombonica(Mecanica),Petcovici,”Paca pana shi-un fofil”-cine a facut Aeronave stie la cine ma refer,Petre Gheorghe,etc,e,cum mama zmeilor sa te duci la acesti profesori cu “pila”.Pai te faceai de ciocolata de nu te vedeai,nu statea nimeni sa-ti cinte in struna.Stiti voi citi baieti de “baieti mari”au venit la Aeronave si-au dat chix?N-AU TRECUT cu toate stelele si titlurile lu’tatucu’lor.Admiterea era dura,da’ala era cel mai usor examen,ce urma dupa el,sa te tii nene,sa te tii,care poate,poate,care nu,pa si pusi,afara si incearca in alta parte.Nu mai bateti cimpii,nu mai denigrati si nu mai exagerati la cum si ce a fost inainte de ’89 mai ales voi astia care trageati la suzeta si va stergea bunica la fund.N-ati trait direct perioada aia,cum va permiteti sa faceti comentarii fara sa aveti habar de ce vorbiti?Am terminat Aeronave imediat dupa ’89.In ’89 grupa (singura)noastra a fost cea mai putin spalata pe creier.Multi studenti zbierau sa-l dea deoparte ba pe Drimer,ba pe Petre Augustin,ba pe unu’ ba pe altu’.NOI i-am DORIT PE TOTI ACESTI PROFESORI DE EXCEPTIE.Dec.’89 a fost pata neagra pt tara asta si invatamint si sistem de sanatate si numiti cum vreti,da’ nu a fost nicio bucurie sa vezi cum restantierii zbierau pe bulevard,in timp ce “tocilarii”isi vedeau de scoala si isi foloseau creierul ca sa inteleaga ce se intimpla in zilele alea negre.Am avut profesorii EXCEPTIONALI,mi-e dor de ei si vorbesc mereu de ei si e pacat ca mucosii care au facut si ei o laie dupa anu’2000,vorbesc ca sa se afle-n treaba si arunca cu mocirla in ceva ce habar n-au din proprie experienta.As scrie multe,da’asa ma enerveaza “specialistii”cu diplome obtinute dupa 2000 ca mi vine sa urlu la Luna.Cit il priveste pe autorul articolului,sa dea sfintii daca-m am intilnit in ultimii ani asa un mincinos.Daca tu neica,daca tu chiar crezi ce-ai scris,atunci nu ma mir cum a fost posibil sa fie manipulati, in ’89, studentii,mai ales restantierii,aia cu fluturi la cap care-si imaginau ca ce vezi in Kojak e adevarat si visau sa traiasca “ca afara” fara sa aiba cea mai mica idee ce inseamna asta.Uite,sintem in 2017 si aia care zbierati pe bulevard in ’89 aveti visul indeplinit.VA PLACE CUM E AZI?MIE NU.

    • Eu tot nu am inteles cu ce nu esti de acord din ce am scris, ca am zis exact acelasi lucru ca si tine, pana una, alta. GB

    • fan :

      Mai…daca aveai pile sus sus nu aveai treaba, sigur ca ptr cei de rand nu era de gluma, dar ptr aia care erau tari in pile mari, insusi acei profi faceau cumva si le dadea de trecere (daca ai de ales intre sa il treci sau sa pierzi munca sau sa intri si la parnaie poate si familia, ce alegi ?), cand se zice de pile, nu e vb de ceva marunt, ci de la partid. Sigur ca cel mai bine invatai, dar zic ptr cine nu servea asta. Si termina si fac fara absolut nici o problema. Dar astia erau f putini, nu am zis ca e bine asa, eu am zis doar ca..se putea..o zic din experienta..banii au invartit lumea, au schimbat istoria, ce zici tu acolo e jucarie de intrat si terminat o fac doar ptr o diploma asa de chichi, cine vroia sa faca ceva evident ca invata, asta clar adica 95 % din voi.

  • Maria Günther :

    N-am vazut niciodata clasificarea asta.
    E drept ca eram mai mult in Regie unde locuiam si pana la cateva cursuri in Polizu si invatam. Ca atare, nu am cunoscut nici prea multi studenti de pe la alte discipline incat sa prind vant ca nu eram chiar asa de “egali” cum as fi putut jura ca era cazul.
    Acum, pana sa incep sa citesc articolul, eram convinsa ca te referi cu siguranta la o alta clasificare, sa nu-i zic sortare, mai ales dupa ce-mi sta mie sub linia trasa dupa acel timp, i-as zice pierdut, sub semnul unui fatalism sinistru care m-a insemnat pe viata.
    Sigur ca am gandit la profesorii nostri, deosebitii formatori de turnatori si deformatori ai viitorului nostru, ca si al tarii, dupa cum azi prea bine se vede ca doar nu degeaba vine timpul cand intr-adevar se recunosc roadele muncii noastre.
    *
    http://oamenicasobolani.wordpress.com

  • Una de la ASE :

    Mda…asa ca sa zicem ca scriem,ceva.Bancurile cu cei de la ASE nu erau pentru ca erau multi ,ci pentru ca erau … MULTE :). A propos la Universitate erau tot multi 🙂 .Oricum slab si subiectiv articol sau ce o fi el.
    Semnat : Una de la ASE-
    P.S. 1984-12 pe un loc desi era Economia Industriei :),alta ierarhie care ne face sa comentam ca sa ne aflam in treaba.Ultima medie la zi :7.34.Mult,putin ,nu stiu.Oricum si chestia cu media e relativa.Una e sa dai matematica si fizica ,alta geografie si istorie etc…
    PPSDaca nu ai facut un lucru e mai bine sa nu comentezi despre…

  • MONA :

    ….cand voi fi “in mood”….voi asterne ceva amintiri din generatiile anilor 1960….doar punctez : scoala serioasa, greu si “super intelectual” nu conta facultatea….cultura generala te urca sau cobora….agramatii, necititii, cei cu lipsa de maniere, provinciali care nu faceau efort sa se alinieze cu noi Bucurestenii se autoeliminau……am terminat Politehnica si am multumit toata viata ca am ales-o caci a fost singura profesie fara probleme cand am trecut granita in 1980……desi femeia inginer fff rara pe meleagurile nord-americane cu putin lupta si punand mentalitatea inapoiata nord americana la perete, am reusit superb…..si medicina si arhitecura au tras greu sa faca ceva, dreptul si ASE nici o sansa….management? nici cel pe care il faceti azi nu va merge aici daca vreti sa emigrati. Povesti vesele si triste…bila de pe ASE, studentele de la Universitate si caminele lor de la opera..chiar si fetele de arhitectura erau in majoritate un “OOPS”…..bautura era fff preferata in aceasta parte a lumii studentesti…..cam trist….total opozit partiurile din Stefan Furtuna si cele din Piata Buzesti organizate de Politehnica aveau reputatie europeana…Clubul A, da OK dar snobismul era sufocant….cei de la drept toti pe pile cu unchi si rude in spate ca si cei de la ASE de fapt…OK sper sa revin cu povesti mai cursive si mai picante…..Domnule George Butunoiu felicitari

    • Multumesc dinainte pentru ce vei scrie… 🙂 GB

    • elisabeta :

      foarte foarte frumos acest blog; era studentie adevarata, pasiunea alegea facultatea, vremuri peste care s-a asternut pamantul in strat gros, ma bucur ca am reusit sa devin un om normal adica sa-mi ingrop trecutul; acum orice prost face facultate sau obtine diploma de facultate.

  • Gelu-Mircea :

    Iar la Magurele puteai juca baschet la 12 noaptea … si bea BEM-BEM. !

  • Hai hui :

    Ce a uitat sau nu știe domnul Butunoiu, e că a existat o facultate cu un prestigiu academic mult mai mare decît medicina: Biochimia. Locurile erau extrem de puține iar concurența depășea Dreptul. Facultate de biochimie exista și în Universitate și în Politehnică.
    Contrar părerii autorului, ca și în cazul chimiei pure sau a fizicii pure din Universitate, Facultățile din Politehnică erau mult mai bine cotate. Viitorii ingineri biochimiști, fizicieni sau chimiști erau considerați elita. De altfel și numărul anilor de studii era mai mare în Politehnică decît in Universitate (5 față de 4).

    • Multumesc pentru detalii! Eu nu-mi aduc aminte sa fi cunoscut studenti de acolo sau sa fi auzit multe despre acea facultate, insa nu ma indoiesc ca era asa cum spui. GB

    • Biochimista la Poli :

      Da.Asa e. Frumoase vremuri

  • Vladimir BUSTAN :

    Salut,
    In politehnica circula o “vorba”: poli are 11 facultati si metalurgie. Am absolvit in 1980. Scoala usor accesibila, un fel de azil pentru neintratii de la alte institutii de invatamint superior (am avut o colega care nu intrase, in vara, la conservator!!!) insa grea pe parcurs. Materiile generale ale politehnicii, poate la un nivel usor redus (nu o spun chiar convins!) dar si multe altele, asa numite de specialitate. Aici l-as contrazice pe adrian grauenfels: existau laboratoare, se faceau “chestii” interesante acolo, se facea (e drept optional) Management din carti “grele”
    Eu am avut un trai frumos deoarece, fiind “activist” la Centrul Universitar – initial la propaganda, ulterior la cultural – am trait, din interior, festivalul studentesc, cu sectiunea “regina” BRGAZI ARTISTICE. Acolo se rasturna clasamentul: ASE, Constructii, Metalurgie (de data asta am scris-o cu majuscua!) erau in top. Nu cred ca exista student al acelei perioade sa nu isi aduca aminte.

  • Cosmin :

    “Faceau dezbateri acolo, aveau invitati care vorbeau despre lucrurile mari, despre cele frumoase sau despre amandoua, din cand in cand, puneau si niste filme pe perete…”

    Ce sunt cele frumoase sau cele mari?

    • George Butunoiu :

      Cele cateva lucruri de care se ocupa filosofia si literatura de vreo 2,000 de ani incoace, in permanenta. GB

  • Maria Mihaita :

    Eu am terminat Medicina veterinară chiar înainte de Revolutie, o facultate la care concurența la admitere era mare – 10/11 pe un loc – și care se termina greu, după multă muncă. Erau ranguri și la noi, dacă ne comparam cu Horticultura, Îmbunătățirile funciare, Zootehnia sau Agronomia, toți fiind studenți ai I.A.N.B. Articolul domniei voastre m-a bucurat nespus, pentru ca eu nu m-am gândit niciodată ca ceilalți studenți ne cotau atât de bine, cum reiese din ceea ce scrieti. Oricum, m-au năpădit nostalgiile intr-un mod cât se poate de plăcut, lucru pentru care va mulțumesc. 🙂

  • Dan :

    Nu s-au schimbat prea multe … Ochiu’ si timpanu’ sunt acu’ digitale si mai usor accesibile.
    Lucida si onesta analiza contemporaneitatii romanesti.

  • Adrian Tolovici :

    Prima facultate am facut-o imtre. 1986 1991 la IPB Bucureşti. Fac de aeronave automatica si electromica erau cele mai grele si impuneau respect. Disciplimele tehnice inclusiv TCM prin mumarul urias si fondurile cheltuite se remarca. Dupa 1990 a urmat răzbunarea juristilor si a economiştilor. De asemenea artele si comunicarea si asistenţa socială sumt printre preferinţe

  • Ana-Maria :

    Articolul dumneavoastra reprezinta o descriere foarte cuprizatoare a vietii studentesti dintr-o anumita perioada pe care ati trait-o si observat-o atent
    cu obiectivitate si inevitabil si cu o anumita subiectivitate.
    Departe de a cunoaste multe din domeniile sus mentionate, pot doar sa depun marturie pentru perioada studenteasca pe care am trait-o si perceput-o eu si care s-a petrecut intre Pitar Mos si Universitate. Vreau sa subliniez ceea ce consider esential in procesul de desfasurare a activitatilor de Invatamant Superior si anume seriozitatea, dedicatia, pregatirea de exceptie a cadrelor profesorale din acea perioada si in aceeasi masura interesul si ambitia care existau intre studentii la limbi straine de a obtine rezultate foarte bune.
    Regret ca nu am prins cursurile tinute de George Calinescu sau Zoe Dumitrescu Busulenga de la Universitate cand salile, se spune, erau arhipline iar lectorii adevarati Magicieni.
    Daca este sa doresc ceva generatiilor de profesori si studenti, este sa continue sau sa revina cel putin la acel nivel de profesionalism si de ce nu, poate chiar sa-l depaseasca.
    Daca brain-goal-ul va lua locul brain-drain-ului in invatamantul romanesc, prin stimularea cadrelor didactice si prin incetarea preocuparilor politice neavenite la orice nivel din spatiul universitar (oricat de imposibil pare acest lucru de realizat) iar studentii scoliti partial sau total in strainatate vor medita mai mult la “iarba verde de acasa” cred ca sunt sanse reale ca teoria sa faca “casa buna’’ cu practica si vor fi asul din “maneca” ponosita, a Invatamantului Superior Romanesc, dar care, de multe ori, prin valoare, a dovedit ca poate depasi nivelul “manecilor” impodobite cu marcile cele mai de lux din lume.

  • Carmen Rodica :

    Între Litere și Germanicele din Pitar Moș era echilibru, dar și competiție. Literele veneau cu Cenaclul de Luni iar Germanicele cu grupul SONG și celebra formație de teatru coordonată de Domnica Spariosu – ambele acestea din urmă insemnand o selecție riguroasa și un ideal major in spațiul intelectual al jumătății anilor 70 și începutul deceniului 80. Iar SONG- ul era singurul care făcea legătura cu lumea teatrului MARE – adică Bulandra (pe care l-ați uitat in comentariu) cu piesele lui Ciulei și cozi interminabile la bilete, alături de teatrul Mic. SONG- ul a fost singura formatie studenteasca invitată să facă parte din distribuția unor spectacole de teatru – vezi “Răceala” lui Sorescu – și ai cărei membri (intre care am avut onoarea să mă număr) aveau intrare liberă oriunde, inclusiv laClub A și alte hub-uri culturale de anvergură ale vremii

  • Adriana :

    Hm… si AUtomatica? Nu uita ca pe vremea aceea se facea carte zdravana la Automatica. Se i ntra mai greu ca la elctronica si cei care intrau erau matematicieni f buni. Nu degeaba sutomatistii acelor vremuri aveau cluburi de bridge si nu intimplator o mare parte a promotiile de pe vremea aceea au emigrat in cele patru zari realizindu-se profesional f. bine.

  • Chuck :

    Felicitari pentru atenta trecere in revista a “vietii studentesti” din anii ’80. Suna a titlu de revista, si parca daca nu ma-nsel exista si o asemenea fituica, in lumea presei si a timpurilor deloc apuse! Un “pro-memoriam” si pentru cozile la biletele de la Cinemateca – Sala Palatului!. Multe se pot spune si scrie despre acea perioada care-mi trezeste multe nostagii!. Un bucurestean get-beget, absolvent de electronica! si cu multe prietenii studentesti.

    • Elena :

      Intre 1977-1990 a existat revista ‘viata studenteasca’ o revista scrisa de studenti si un real deliciu pt liceeni .

  • Mirica :

    Analiza este nu numai interesanta prin originalitatea temei, dar si generatoare de emotii si nostalgii.
    In calitate de absolvent al Academiei Militare Tehnice facultatea aviatie, este evident ca imi este greu sa fiu obiectiv; as vrea totusi sa inserez cateva idei:
    – referitor clasificarea pe criteriul nr. candidati pe loc, ne-am situat pe a doua pozitie dupa Institutul de teatru cu 18-20 candidati pe loc, cumva la egalitate cu Medicina militara; (aceleasi facultati la Politehnica puteau fi accesate cu o concurenta de 4-6 pe loc);
    – referitor la complexitatea materiei predate: cei mai tari profesori care predau materiile specifice la Politehnica erau sefii de catedra din Academia Militara; cei mai duri profesori de la Universitate (matematici speciale), Politehnica (mecanica fluidelor, masini electrice, rezistenta materialelor, etc) predau si la facultatile din Academie; curiculum includea subiecte abordand tehnologii la care se considera ca accesul studentilor civili trebuie restrictionat;
    – referitor la integrarea in activitatile de socializare specifice studentilor, a existat o frustrare permanenta legata de restrictiile vietii militare (tuns, permisii pe weekend functie de note, studiu obligatoriu la ore impuse, regim cazon in primii 4 ani, etc); in weekend, bucurestenii se incadrau in activitatile fostilor colegi de liceu studenti in facultatile civile, ceilalti ramanand in zona caminelor unde aveau asigurata masa si celelalte conditii;
    Sigur, sunt multe comentarii care ar putea fi facute;
    Initiativa ta este de apreciat si poate duce la construirea unei pagini emotionante pentru fiecare dintre noi.
    Felicitari George!

  • adrian grauenfels :

    Frumos si nostalgic articol. Scoala romaneasca in anii 70 nu era rea de loc daca eliminam aspectele politice care le implica. Am invatat ceva tehnic , f serios teoretic dar total lipsit de practica , laboratoare, aparatura de masura sau experimentare. Nu exista nici cea mai mica indrumare spre management, statistica, optimizare, competitie, concurenta. Privatizare nu exista. Mentalitatea de salariat la stat m-a marcat pe multa vreme, a fost un handicap serios intr-o economie libera.

  • Doru Ionescu :

    Clubul A avea program de functionare intre orele 21:00 si 5:00 dimineata! F. frumoasa acea perioada!

  • Camy :

    Eeeiii, cred ca nu ai cunoscut foarte bine lumea studentilor economisti de zici ca nu aveau o identitate prea bine definita. Hai sa detaliez si in acest domeniu, pe care il cunosc foarte bine, doar am terminat ASE-ul.
    Si in ASE erau studenti de rangul I, II etc. Cei mai bine cotati erau studentii de la comert exterior sau relatii economice internationale, ulterior, specializare la care erau foarte putine locuri si se intra cu medii foarte mari, peste 8.50 – 9.00, cu test eliminator de limba straina. La mine la liceu, cine lua 10 la economie la bac era intrebat daca da la REI, de a invatat asa de bine.
    Urmau cei de la finante-banci dintre care unii erau si fosti amatori de REI dar care se speriasera de notele mari de admitere de la prima facultate si numarul mic de locuri.
    Apoi veneau un grup de facultati: cibernetica, contabilitate, comert, management, economie generala, cam in ordine descrescatoare a valorii atribuite studentilor de acolo iar cenusareasa ASE-ului era economia agriculturii.
    Am avut un prieten de la Arhitectura cat era studenta si am fost cu el evident in Club A, unde se intalnea cu grupa de la facultate. Iar unul din arhitecturisti m-a intrebat la ce facultate sunt la ASE, cu o oarecare ironie. Si i-am raspuns ca la REI. La care el mi-a replicat: aaaa, ma gandeam eu…, eram tare mirat ca X s-a combinat cu o aseista. Stiau si ei cam care e cea mai bine vazuta facultate din ASE.

    • George Butunoiu :

      Nu o cunosteam, intr-adevar. Imi aduc aminte ca din exterior REI-ul era in top, ca imagine, apoi Cibernetica, poate chiar mai sus decat Comertul. Insa din interior sunt sigur ca lucrurile se puteau vedea altfel. GB

    • Mike B :

      @Camy
      In ce an a fost transferat REi & Comertul Exterior la Stefan Gheorghiu?
      Exista o facultate de Relatii Economice Internationale si una de Comert Exterior in mod separat?

      • Camy :

        Poate era specializarea asta si la Stefan Gheorghiu, dar niciodata economistii cu diploma de stat specializati in rei/comert exterior nu au fost economisti cu diploma de partid ca cei de la Stefan Gheorghiu.
        Facultatea de comert exterior s-a desprins din facultatea de comert si apoi a fost redenumita facultatea de rei.

    • Anonymous :

      ASA este, sunt absolventa de REI si pot confirma. M-am pregatit 4 ani de liceu sa pot da la Medicina. Pe vremea mea se invata carte, ieseai din liceu cu un bagaj mare de cunostinte. Eu am facut Liceul Eminescu (fostul liceu de fete) din Constanta, specializarea chimie – biologie. Am intrat prima pe lista, cu examen special, ca eram din alt judet, am terminat a doua! Cu toata acestea, fara meditatii, cu scoala facuta in liceu, cu treapta la chimie si biologie, cu bac la chimie, mate, engleza si Romans(singurul 10 din acel an), am decis pe ultima suta ca dau la ASE si nu orice facultate, REI. Ce credeti, am intrat! Si am facut carte! Toata facultatea doua limbi straine, in total 16 ani franceza si 12 ani engleza. Refuz sa cred ca cei de la ASE nu erau printre elite, toata studentia am simtit asta, am stat chiar un an in Leu, la Politehnica si m-am bucurat de tot respectul celorlalti studenti. Am fost la chefuri in regie, in club A mergeam mereu pentru ca eram rockerita si nu se intra greu deloc, IAR chefurile de la Liga din Leu nu me puteam compara cu nimic. Tot timpul facultatii am citit enorm, aveam prieteni la litere, la drept, la mate, la poli etc. si nu am simtit niciodata vreo diferenta. Desigur erau glume legate de bila de pe ASE, dar existau glume si pentru late facultati. Asta e parerea mea.

  • Razvan Vintilescu :

    Intre perioada “de atunci” si cea “de acum”, mai este una. Facultatile anilor 95-2005 sunt o cu totul alta lume fata de cea de astazi. Se vede in calitatea pregatirii profesionale a absolventilor, dar mai ales in nivelul exagerat de asteptari pe care acestia il aduc cu ei la interviurile de angajare. Pur si simplu, pe timpul facultatii evolueaza in alta lume, paralela cu realitatea. Si pe vremea ta, si pe a mea, cuplarea la viata de zi cu zi a societatii era absolut necesara. Personal, cred ca diferenta majora consta in educatia primita in primii 7-10 ani de viata. Declinul calitatii absolventilor coincide cu primele promotii care au crescut doar cu televizorul, bona si calculatorul.

  • Mike B :

    De ce sa citim articolul ca pe un RECVIEM?
    De ce sa nu ne gindim cum si de ce s-a irosit, dus pe Apa Simbetei, atita creier, atita talent? SI CE SE POATE FACE SA NU SE MAI INTIMPLE?

    1. Se vorbea, dar nu se facea/producea nimica. Absolut ca nu putea nici un student sa faca ceva de capul lui din cauza systemului politic.
    Se poate concluziona, totusi, ca sa nu se mai repete iroseala de pe vremea comunistilor, studentii trebuie sa produca, fie lucruri practice, legate de societate, fie sa scrie rapoarte de cercetare. E bine pentru ei, e bine pentru societate.

    2. Universul studentesc era rupt de realitatea din societate. Se invatau lucruri minunate si se ajungea in tot felul de potcovarii, “pe baza de repartitie”.
    Se poate concluziona ca universitatile trebuie sa fie mai aproape de realitatea sociala.
    Chiar daca se produce ceva “de mai mica valoare”, “productia in sine” are o valoare.

    3. Universul studentesc era rupt de realitatea internationala, cel putin la nivel institutional. In anii ’70-’80 aparusera subiecte precum teoria jocurilor, diverse teorii geofizice, teorii de mecanica quantica etc. care nu ajunsesera in Bucuresti. In mod cert asta nu era vina studentilor.

    Uitindu-ne la prezent:
    1) Nu se produc prea multe in universitati,
    2) Studentimea si universitatile sint decuplate de societate si de business
    3) Unele universitati POT fi conectate la realitatea internationala.

    Acestea fiind spuse, trebuie re-afirmat ca articolul lui George este EXCELLENT!

  • Dorina :

    Da, perfectă analiza. Ce vremuri! Am terminat Electronică. M-am uitat în ultimii ani la testele de admitere la Oxbridge. Le fac acum, la vârsta asta. Îți dai seama cum aș fi fost dacă după liceu puteam aplica la ei? Acum după ce am citit articolul tău mi-am amintit de ce am dat admitere la Electronică. Și da, când spuneam unde sunt studentă, toată lumea spunea: ooooo, ce facultate grea! Îmi creștea inima. Mulțumesc George.

  • Nea Ion :

    Frumoasa studentia in Bucuresti… si atunci si acum… in provincie nu cred ca era asa… poate orasele mai mari se se apropie de Bucuresti, dar nu prea mult. Si atunci si acum, se stia/stie ca in capitala educatia e de calitate… Eu am terminat facultatea in 2003 la Ploiesti…. desi in 1989 aveam doar 10 ani, tin minte discutiile dintre cei mari.. facultatea era un vis, nu “e pentru noi”, “se intra pe pile”, “meditatiile sunt foarte scumpe”…
    Cel putin in provincie, inainte de revolutie a avut loc un fenomen ciudat in educatie… poate pe bucuresteni o sa-i mire, dar practic atunci s-a “dat drumu’ ” la licee… stiu multi “baieti mari” care au intrat la liceu cu note de 3 si 4… pur si simplu s-a dat drumu, cum spuneam… Tin minte ce fericiti erau parintii celor care au intrat la liceu…. Asa ca sunt foarte retincent in privinta calitatii educatiei de dinainte de revolutie…
    Revenind la facultate… pe vremea mea (acum 10-15 ani ) erau economistii si inginerii… filosofii, psihologii, limbile straine erau neglijabili…. IT-ul incepea sa devina vioara 1… inca nu era…
    Apoi studentii se imparteau in: cei care iau bursa si cei care nu iau bursa… si dupa aceea erau cei “cu taxa” si cei “fara taxa”… Oamenii erau prea saraci si prea dornici de gasirea rapida a unui loc de munca, incat nu discutau aproape niciodata de scriitori francezi, englezi sau limbi straine sau cine stie ce alta discutie inteligenta…. Foarte rar se intrebau unii pe altii daca au inteles nu stiu ce teorie predata la cursuri…. Inainte de examene se mai strangeau pe la unul mai destept acasa si reluau exercitiile predate… Desi cei care mergeau la biblioteca pentru a se cultiva erau priviti cu bascalie, biblioteca universitatii era ocupata cel putin 50% in fiecare zi… acolo era liniste si puteai invata orice… Un club aparte era cel al restantierilor…
    Inainte de ’90 la facultate se intra greu si se iesea greu…
    Decaderea invatamantului universitar a aparut odata cu decizia politica de a lasa mai multi liceeni sa devina studenti… examenele de admitere au devenit mai lejere, apoi s-au desfiintat (se intra pe baza mediei de la bac)… au aparut facultatile private, care au facut mai mult rau decat bine…. si asa nivelul mediu de inteligenta al studentului a scazut… prin urmare profesorii au fost obligati sa scada nivelul materiilor si al examenelor… Asa ca nu prea aveai si nu nici acum nu cred ca ai cu cine sa porti o discutie pe principii inalte….

    Dupa facultate m-am intalnit cu fosti colegi de liceu care au facut politehnica la Bucuresti… se plangeau ca mai bine faceau o facultate mai “larga”.. adica una care sa le dea posibilitatea sa abordee o gama mai larga de joburi… Eu am facut facultatea de management, adica una din categoria “mai larga”… cei din aceasta categorie sa plangeau ca mai bine faceau una mai specifica, gen politehnica 🙂 …asta ca fapt divers…

  • Mike B :

    @GB: ai sa incerci sa tragi si concluzii, pentru fiecare rang, din perspectiva rezultatelor pe parcursul a 30 de ani? Ar cere o anumita agregare si generalizari, dar ar fi interesant!!

    • Nu, ar fi prea mult de scris, nu am timp, dar mi-ar placea sa o fac. Poate cand ies la pensie… GB

    • un domn :

      Servus Mike
      cat % este Importanta Inteligenta Nativa ? pentru unii indiferent ce au terminat Rang 1, al II lea…etc…poate nu conteaza …daca nu e si..o “chestier” nativa (sa nu ii spunem “talent”)

      • Mike B :

        Servus “un domn”,
        “Inteligenta nativa” si “talentul” sint, din pacate, notiuni care nu au o definitie general acceptata.
        Situarea in “retea”/network, in schimb, este o realitate, o “lege naturala” de care depinde influenta si “puterea” unui individ/nod de retea. Ma refer la retelele sociale.
        Probabil cei de “rangul” I, II etc. aveau aptitudinile necesare clasari in acele categorii. Aceasta nu le garanta in schimb successul daca nu aveau pozitionarea necesara in reteaua sociala (care este emergenta, dinamica, adaptiva etc.)
        Cu alte cuvinte, s-ar putea dovedi, probabil chiar si matematic, ca reusita a fost legata de locul in retea (i.e. apropierea de FSN si ce a urmat) mult mai mult decit de “talent” sau “inteligenta nativa”. Adevarat ca atributele din urma asigura adaptabilitatea etc.
        De aceia ar fi fost interesanta o analyza a rezultatelor, dar George nu are timp si de asta.

  • Cand erau Nave :

    La admiterea din 1973 la Politehnica din Galati erau 7.8/1 loc.
    In TOPUL Politehnici erau :
    1) AERONAVE Bucuresti
    2) Navele + Subsectiile din Galati
    In grupa de la Motoare Navale (MT) erau 13 studenti in grupa.

  • Teodora :

    Desi exista cu siguranta o categorisire a importantei studentilor in functie de domeniul de specialitate, consider ca, in the end of the day, nu numai aceasta facea diferenta intre acestia. Diferenta o facea si studentul insasi, cat de pasionat era de specialitatea pe care o urma si cat de bun devenea in realitate in meseria lui dupa terminarea acelei facultati, daca isi urma profesia pentru care s-a pregatit. Pe langa aceasta, mai exista si carisma acelui student, cat de popular sau original era indiferent de rezultatele la invatura. Un chirurg devenit celebru la Bucuresti care a terminat aceeasi facultate cu un doctor plasat la tara, dupa ani de zile nu se mai inscriu, in aceeasi categorie de nivel/rang profesional. Cat de implinit este unul sau celalalt, asta tine mai degraba de multumirea fiecaruia cu sine insusi.

  • Mike B :

    :))) Va trebui sa iei in considerare si “seralul” si “fara fregventa” unde existau.
    Ceva de genul “Rangul III.a” sau “Rangul III.b”.
    Dupa aceia, comparatii: este IV.a < III.b ?

    • Nu, acelea nu intra in calcul, cei care lucrau nu intrau in categoria studentilor decat din punct de vedere pur tehnic. GB

  • Luminita Enache :

    Nu se intra usor inainte de Revolutie .. nu se trecea usor de anul III .. La Fenomene de Transfer (Mecanica fluidelor la alte facutati ) era un profesor celebru , incoruptibil , Dobre ( la Tehnologie Chimica Anorganica ) care a lasat jumatate de an repetent , cred ca in 1992 .. au trecut la Sectia de Silicati din cadrul facultatii de Chimie , mai usor de terminat 🙂

  • Marcela :

    Eu unde ma incadrez, George Butunoiu ? Am absolvit ASE Bucuresti in 1984, Facultatea de Comert, Specializarea Turism….unde in 1980, cand am intrat eu, concurenta era de 4/1 fiindca erau doar 90 de locuri, era singura facultate de Turism din tara….Deci ? Noi “turistii”, ce rang avem?

    • O sa fac la sfarsit o scara si o sa pun toate facultatile pe diverse trepte. La voi Cibernetica statea cel mai bine, voi erati dupa ei. GB

    • Mike B :

      @Marcela,
      Nu il lua totdeauna 100% in serios pe George cu clasamentele sale facute stiintific.
      Te asigur ca ASE-istele erau in centrul atentiei noastre indiferent de orice cercuri si grade !! 🙂

    • Lili :

      Am intrat in 1988 la ASE-Finante-contabilitate/zi, au fost 11 pe loc…Decrețeii nu aveau locuri suficiente…

  • IB :

    Cratima lipsa din “sami” fraza 3 de la coada la cap

  • Mike B :

    @GB: fain ales subiectul 🙂

  • MAYA :

    Aeronavele, facultatea aceae de unde cine iesea in viata….

    • Era la Politehnica, in top. GB

      • Cand erau Nave :

        Erau doua in Topul din cadrul Politehnici la admiterea 1973 – 8/1 loc:
        Bucuresti – Aeronave
        Galati – Nave cu subsectii la Motoare Navale (MT) 13 student in Grupa.

        • Cand erau Nave :

          1 Grupa = An de STUDIU = Promotie = 13 Studenti =13 Ingineri

    • Subinginerii erau la Politehnica, sunt inclusi acolo. Militienii nu au fost niciodata studenti, dupa cum nu sunt nici acum, presupun (nu stiu nimic despre scoala aceea). GB

      • vi7@k.ro :

        Daca te gandesti c-au fost perioade cand Scoala de Ofiteri se echivala cu Dreptul dupa niste diferente descoperim vreo 2 “paranteze” la analiza.

  • Adresa de email nu va fi publicata.