Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

1474 vizite 5 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1636 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

894 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

6964 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11335 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4740 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2446 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4528 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10004 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

6832 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

4840 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

6926 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2163 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8467 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

3899 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

4984 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6833 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

3977 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8246 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4399 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7396 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2772 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11247 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6274 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7792 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

20816 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9049 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6384 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8623 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2058 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13727 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23345 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22557 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6904 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10516 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12546 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9602 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

10988 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6578 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

24979 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10203 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2559 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2497 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6810 vizite 43 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12334 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19747 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4644 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6427 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1818 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15174 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3740 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2505 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11711 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7700 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5135 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16143 vizite 40 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6408 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5646 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6307 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3560 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6003 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5634 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7602 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3080 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8452 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4841 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8339 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11706 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9031 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10417 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5268 vizite 1 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7680 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3231 vizite 7 comentarii

O stire neinsemnata, au scris vreo doua ziare pe un colt de pagina cat...

3399 vizite 4 comentarii

Cand imi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa t...

5711 vizite 6 comentarii

M-a rugat cineva sa comentez noua lege a salariilor, pe care noul guve...

7678 vizite 9 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5173 vizite 14 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12761 vizite 90 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13879 vizite 154 comentarii

Multi Ani insoriti inainte, cu sanatate maxima! iti dorim totodata tot...

2663 vizite 11 comentarii

O lozinca foarte draga oamenilor bine intentionati este aceea ca s...

5489 vizite 29 comentarii

Buna ziua! Va multumesc pt bunavointa de a programa interviul cu m...

11423 vizite 139 comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de...

15440 vizite 74 comentarii

Se da o ipoteza: un cadru/punere in scena cu stil, un domn elegant, so...

10951 vizite 69 comentarii

Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tar...

13322 vizite 105 comentarii

80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment i...

11183 vizite 57 comentarii

Intotdeauna le recomand clientilor sa nu se ia dupa experienta cand an...

36885 vizite 305 comentarii

Am scris de curand un articol care a starnit multe controverse, in car...

14013 vizite 58 comentarii

La cursul de seductie ti spune ca trebuie sa o faci pe fata sa rada ca...

9021 vizite 24 comentarii

Langa casa mea o e cafenea la care ma opresc adesea, e foarte aproape ...

13121 vizite 53 comentarii

De cativa ani tot umblu prin ministere si prin companii de stat, si au...

4422 vizite 15 comentarii

RomaniaFilm a luat nastere la inceputul anilor '50, odata cu nationali...

3166 vizite 2 comentarii

La putin timp dupa Revolutie m-am dus in Franta, am vizitat o firma de...

13846 vizite 65 comentarii

Mi se trimite pe e-mail un scenariu "zguduitor", dupa care sunt chemat...

4057 vizite 15 comentarii

Personal si subiectiv, eu sper ca noul Ministru al Educatiei sa nu ced...

5602 vizite 24 comentarii

Pana acum au existat doua "filosofii" salariale la noi, cu sustinere a...

14203 vizite 66 comentarii

Citesc o stire: noului ministru al sanatatii, dupa ce s-a gandit bine ...

3517 vizite 12 comentarii

Citesc ultima stire, proaspata, dintr-o lunga serie: "Cerere în c...

8190 vizite 34 comentarii

De multa vreme, cand intru la Sala Radio dau peste un panou mare pe ca...

4413 vizite 17 comentarii

Aproape toate fostele noastre secretare au ajuns directoare de resurse...

7630 vizite 24 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

La putin timp dupa Revolutie m-am dus in Franta, am vizitat o firma de software, la Paris. Erau toti intr-un fel de hala, vreo 60 de oameni, doar directorii aveau niste birouri separate. Vorba vine birouri, erau mai mult niste paravane pe o latura a halei. Toti stateau in fata ecranelor si butonau, fara sa ridice ochii, intr-o liniste aproape deplina. In mijlocul halei era un podium imprejmuit cu sticla, de jur imprejur, cam cum erau custile politistilor din marile intersectii pe vremea comunistilor. Acolo statea un om care nu muncea. Se uita in jur, casca, se scarpina, suspina, ba se ridica, ba se aseza pe scaun, iar se uita… Intr-o zi l-am intrebat pe patron, foarte intrigat, de ce taie omul acela frunze la caine, mai ales ca toti ceilalti pareau ca muncesc pe rupte. Mi-a spus ca si acela munceste, cot la cot cu ceilalti, doar ca jobul lui e sa-i supravegheze pe ceilalti si sa noteze daca unul pare sa stea degeaba, de cate ori iese, cat sta, lucruri din acestea. Am inteles atunci.

Din cand in cand ti se intampla sau auzi cate ceva si iti dai seama, stii ca iti vor ramane in minte toata viata. Nu poti sa explici cum si de ce, insa simti ca asa se va intampla. Si asta am stiut eu atunci, ca nu voi uita vreodata scena aceea.

Apoi am batut toata Europa si am retrait senzatia de sute si mii de ori. Nu am mai vazut oameni cocotati pe podiumuri si holbandu-se la angajati, e drept, insa am vazut alte feluri de a face acelasi lucru, in fond. Si piedestalul de la Paris a disparut intr-o zi, intr-adevar, cam la doi, trei ani de cand l-am vazut eu prima data.

La Bucuresti nu am mai retrait “senzatia” vreodata, insa am asistat la cateva scene care, la fel, mi-au ramas definitiv lipite de minte. Si in toate, personajele au fost straini. Faza: directorul de la un mare producator de pneuri, un francez cu mustati mari, ii da diverse hartii si hartiute asistentei, in ceea ce am dedus eu a fi o operatiune de inregistrare a unor cheltuieli curente. Da sa plece, apoi isi aduce aminte ceva: “Aaaa, sa fii atenta, la nota aceea de taxi trebuie sa scazi 10 lei, am facut un ocol pentru o problema personala, deci inregistrezi cu 10 lei mai putin…”

Si am mai vazut multe, multe scene din acestea, si toate cu straini in rolurile principale, dupa cum am spus.

Ieri il sun pe un ambasador al unei tari importante. Dar una chiar importanta-importanta, din acelea putine care sunt in G7, ca sa o descriu mai precis. Am sunat de vreo doua, trei ori, fara succes. Pe seara ma suna el: “Am vazut ca m-ai sunat pe telefonul personal…” “Personal? Nu stiam ca aveti mai multe…” “Da, dar la ambasada nu avem voie sa aducem telefoanele personale.” “Nu??? Nici dumneavoastra, ca ambasador???” “Nu, nici eu, evident…” Am uitat sa-l intreb de ce nu m-o fi sunat atunci de pe mobilul de la ambasada, ca sa nu mai faca aditionale pe cel personal…

Si inca o faza, tot cu un ambasador al unei tari bogate, dar una bogata-bogata, nu asa… Am aflat cu stupoare ca pentru o bucatica din casa in care sta (un mic palat, ca sa il descriu mai precis) plateste chiria din banii lui, pentru ca aceea e socotita o zona privata, personala. Eram chiar in resedinta si am asistat, din intamplare, la o discutie cu soferul, un servitor sau ce o fi fost el: “Te rog sa cumperi asta si asta, si trei becuri. Dar mai ia inca doua becuri, insa pe acelea le pui separat, nu le platesti cu cardul, ia de-aici niste bani.” Banuind despre ce e vorba, il iscodesc si, intr-adevar, aflu ca i s-a ars un bec din bucatica privata a palatului ambasadorial…

Si de atunci ma tot intreb ce as fi facut eu in locul lui. Inca mai reflectez… oare as fi facut la fel, sau m-as fi dus noaptea, titptil, sa inlocuiesc becul ars cu unul bun din aripa cealalta a palatului? Si nu bag mana in foc ca raspunsul pe care il am acum e foarte transant, fara echivoc…

Si doua intrebari scurte, va rog:

Credeti ca ar creste productivitatea companiei daca toti angajatii ar lasa telefoanele personale acasa cand vin la birou?

View Results

Loading ... Loading ...

Ati fi de acord sa nu mai folositi telefonul in interes personal in timpul programului, pentru a va creste productivitatea?

View Results

Loading ... Loading ...
Angajat al unei firme franceze de software

Angajat al unei firme franceze de software

(poza lui amrodel de pe www.deviantart.com)

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 11, 2018

  • Radu Ioan :

    Ceea ce ai descris in articolul tau se numeste un “panopticon”. Este o inchisoara perfecta, inventata de Jeremy Bentham.
    Oamenii pe care i-ai descris traiesc intr-un panopticon invizibil. E trist pentru ei, cu atat mai mult cu cat nu realizeaza asta in mod constient.

    • George Butunoiu :

      Nu am auzit de asta pana acum, insa am prins ideea… GB

      • Radu Ioan :

        N-ar strica sa recitesti alegoria pesterii din Republica lui Platon din cand in cand.

        • George Butunoiu :

          Nu mai tin minte, ce scrie acolo? GB

          • Radu Ioan :

            Acolo scrie ca realitatea ta, aceea pe care tu o percepi, este construita pe baza informatiilor pe care creierul tau le primeste. Dar aceasta realitate nu este (aproape niciodata) completa. Spre exemplu, perceptia ta despre firma de software franceza si despre toate celelalte instante unde ai vazut un panopticon s-a schimbat astazi, cand ai aflat ce este de fapt un panopticon. Aceasta “schimbare de realitate” este infima dar ar trebui sa te puna pe ganduri, asa cum l-a pus pe Platon.
            Incearca sa tii cont de recomandarea pe care ti-am facut-o in celalalt articol. O sa te simti mult mai bine.

  • […] mana in foc ca raspunsul pe care il am acum e foarte transant, fara echivoc… Citeste mai mult pe Georgebutunoiu.ro ETICHETEangajati companiifacebookjobtelefon mobil DISTRIBUIȚI Facebook Twitter tweet […]

  • O oarecare :

    George, nu stiu ce se intampla de la o vreme, dar, parca, nu-ti mai merge spalatul pe creieri. Hmmm…

  • G de la gloria :

    Unii gândesc mai mult inainte de a vorbi sau la mai multe lucruri în acelasi timp, de aceea se si exprima mai dificil dar unii au lipsa totala de judecata inainte de a debita ceva. Va incadrati cu brio in ultima categorie daca chiar credeti ceea ce scrieti aici…si nu am onoarea!

  • Mike B :

    Este un fact existenta stereotipului, larg raspindit, cum ca Romanii sint: tzepari, mincinosi si hoti.
    Stereotipul este mult mai putin prezent in America decit in Europa.

    • un domn :

      servus Mike B
      cetateanul acesta..din ce categorie face parte ? https://www.youtube.com/watch?v=K8sW5CHfwfQ#t=16

      • Mike B :

        Din categoria celor care inteleg cum functioneaza capetele multimii la inceputul secolului 21.
        Ai un site web, un blog, editezi video-clipuri, postezi regulat pe twitter, instagram, FB etc. preferabil idei putin conspirationale si iti formezi o “masa critica” de “urmaritori” din cei care isi petrec ore cu nasul la ecranul din palma, reactionind la ce li se pune sub nas.

        • O oarecare :

          Vorbești cumva despre George Butunoiu? :))

        • un domn :

          cat a manipulat pana in present ? apparent este si un “as” al manipularii…

          • Mike B :

            Totul e o asa zisa “manipulare”, in economia de piata, draga “un domn”.
            Nu este o economie cu “productie marfa” ci una bazata pe cerere si oferta care in mod natural sint influentati de factori cognitive, in majoritate subiectivi.
            Unii inteleg asta……marea majoritate nu intelege…..

            • un domn :

              din pacate..asa este..e culmea sua ma rog…dificil sa le spui sa stea linistiti la locurile lor…ei tipa “au ma doare” desi nu au fost direct afectati..

  • Maria :

    Oricât ai încerca, nu poți separa viața de acasă cu cea de la birou. Aș munci stresată dacă aș ști că nu pot fi contactată pe telefonul personal, deși îl folosesc rar și puțin la serviciu. Aș refuza să lucrez într-un mediu atât de strict. Nu sunt robot. Uneori sacrific câteva minute din timpul programului să vorbesc cu prietenii sau cu familia sau să le trimit un mesaj scurt, altă dată fac lucruri în plus pentru companie sau stau un sfert de oră peste program fără să cer să fiu plătită suplimentar. Cred că pentru o relație funcțională e nevoie de empatie și respect de ambele părți.

  • Nespalat pe creier :

    George Butunoiu, cand vei inceta sa speli creierele?

  • La Apel :

    Gu_(tu)_noi poti manipula cat vrei tu, turma!

  • hotnews :

    Lasă-ne cu omul asta, este un arogant care dacă n-ar fi fost afacerile cu statul ar fi fost muritor de foame

    • Breaking news :

      Who cares? What it is, it is no more, no less!

    • New York Times :

      Hotnews, Breaking news cunoaste prea bine profilul.

      • Bn today :

        ‘Prea’ aduce un pic a extrem ca sa fim corecți pana la capăt.

  • Dan P :

    Draga George,
    Nu pot sa nu observ ca unghiul tau prin care analizezi experienta initiala din Franta este al celui venit dintr-o tara – sa zicem – socialista, invatat sa vada capitalismul ca locul in care omul este legat de strungul la care trebuie sa munceasca cat ii cere patronul.

    Am lucrat – ca manager – in ambele tipuri de companii: cu mentalitate “romaneasca” – adica influentate de o anumita educatie primita in epoca trecuta – si in “multinationale”, in care cultura specifica muncii este cu totul alta. De fapt, cred ca este o lipsa de intelegere a valorilor si a realitatii.

    In primul rand: acolo unde nivelul de competenta al angajatului este redus, si profitul este redus. Ca o companie sa faca profit cu angajati neinstruiti, cu o dezvoltare profesionala si – vai – intelectuala mediocra, fara o organizare “politieneasca”, nu se poate aduce in zona profitabila un business plan. Este trist, dar reversul ar fi sa nu faci nimic acolo si – implicit – sa nu dai nici o sansa de evolutie celor care, poate pe buna dreptate, sunt nemultumiti de caracterul excesiv al regulilor impuse in companie.

    Acolo unde angajatii sunt competenti, apreciaza un set de valori elevate (cineva il amintea pe Maslow), si profitul este mare, datorita posibilitatii de abordare a zonelor in care eficienta de folosire a resurselor este mare. Aici s-ar incadra, in buna parte, “multinationalele” de la noi.

    Evident, hoti, profitori sau imorali exista peste tot. Conteaza foarte mult ce cere mediul, ce permite uzanta generala sau a locului respectiv, ce valori personale intelege fiecare sa respecte. Pentru primul exemplu de mai sus, poate ca te poti astepta salariatul sa ajunga sa respecte regulile, dupa ce propria experienta l-a condus in situatia de a le cunoaste, intelege si aprecia. In zonele elevate, domnul ambasador isi va plati el insusi becul folosit pentru uzul sau personal.

    Evident, piramida lui Maslow ne face sa intelegem ca la baza acesteia “babuinul” se teme ca poate pierde serviciul daca nu respecta regulile. La varf, ambasadorul nu-si permite, pentru ca are un set de valori morale dezvoltat, sa se faca de ras actionand ca un “babuin”. Nu ajunge sa fie aplicate mecanismele de corectie existente pentru toate nivelurile, deoarece experienta si cunoasterea ii permit sa vizualizeze cum functioneaza si se aplica sistemul de reguli.

    Exemplul pe care l-ai dat din Franta poate ca este legat si de specificul acestei tari, foarte asemanatoare in mentalitati cu Romania – precum si de stadiul de dezvoltare al mediului din acea perioada.

    Eu am ajuns sa apreciez sistemul de organizare “open space” pentru birourile in care lucreaza persoane performante: acesta permite sa ai spatiul tau privat cand lucrezi la calculatorul sai biroul tau, iar cand te ridici in picioare ai acces direct la colegii cu care interactionezi, precum si la seful care te ajuta. Numai la noi, “la stat” sau in medii care nu au evoluat, angajatii au multe camarute (daca esti “sef” pretinzi una mai mare, care este si un diferentiator de pozitie!), in care se pot ascunde si sa nu faca mai nimic sau sa-si bea linistiti cafeaua, in timp ce barfesc cu colegii.

    Cat despre folosirea resurselor serviciului (masini, telefoane, internet, etc.) – acestea sunt nesemnificative daca activitatea este cu adevarat eficienta si nu contravine regulilor aplicate oficial sau neoficial in companie. Evident, acolo unde nu este profit, nimeni nu-si permite sa lase asemenea portite deschise pentru pierderi.

    Din pacate, in general, avem inca o mentalitate de “supus” incapabil de initiativa si perseverenta, nu suntem in stare sa facem performanta si sa aducem profit prin ce stim. Mitul specialistilor nostrii exceptionali si ai fortei de munca exceptional de bine pregatite (ca o trasatura definitorie pentru societatea noastra) este la fel de adevarat ca si geniul prolific al scriitorilor nostri care nu au scris o literatura “de sertar” atunci cand mediul le-a fost potrivnic.

  • io dixit :

    este un banc ce zice cam asa: la finele unui audit intr-o companie americana, auditorul ii prezinta managerului rezultatele finale. totul e ok in companie, cu exceptia unui tip dintr-un birou de la capatul culuarului, care sta cu picioarele pe birou si nu face nimic. la care managerul ii spune ca tipul ala tot in pozitia aia statea cind ia venit o idee ce a adus foarte multe milioane de dolari beneficiu companiei. acum e platit sa stea tot asa, ca poate-i mai vine vreo idee.

    ideea este ca nu sintem masini si o arie gri exista. iati telefonul la serviciu, dar fi ocupat cu serviciu, nu cu telefonul.

  • Catalin :

    Nu cred ca mai exista o regula generala, nu cred ca a existat vreodata pana la urma. Exemplele date au contexte diferite si fiecare are o logica proprie in spate. De exemplu, intrebarea cu utilizarea telefonului in interes personal in timpul orelor de program. Daca as lucra pe o linie de productie cred ca impactul ar fi destul de mare asupra productivitatii, daca as lucra intr-un domeniu IT, de exemplu, cred ca impactul va fi aproape zero. Lucrez in IT si telecomunicatii si nu prea mai exista ore de program clasice. Sunt intotdeauna conectat, nevoia de a comunica cu oameni care sunt in alt fus orar au facut orele de lucru clalsice irelevante. Ce inseamna asta? Inseamna ca uneori vin dimineata ceva mai tarziu la birou dar uneori continui sa lucrez (un conf call, etc) seara. Pot lucra de oriunde atata timp cat am conectivitate. Important este rezultatul nu contorizarea timpului petrecut cu prietena la telefon care ma roaga uneori sa cumpar diverse inainte sa vin acasa. Intr-adevar, se pot ajunge la abuzuri dar fiind o lume competitiva abuzurile te fac necompetitiv si pe termen mediu tot tu pierzi. Asadar daca vrei sa fii bun in ceea ce faci, vei gasi echilibrul intre viata profesionala si cea personala. Da, tine mult de educatie (nu neaparat educatia formala).
    S-a vorbit in articol despre bonuri decontate, in companii precum Google, valorile sub 15 euro nici nu au nevoie de un bon ca dovada pentru decont. Daca suma este mai mare, se face o poza la bon/factura, se uploadeaza cu un hastag pe un server si iti primesti banii. Iarasi, regula generala nu se aplica.
    Deasemenea cred ca intrebarile din finalul articolului sunt irelevante avand in vedere ca nu creeaza contextul corect.
    Observ tendinta asta de a generaliza, de a creea reguli universal valabile si nu numai in contextul acestui articol. Citim carti care ne spun cum sa facem lucruri, citim tot felul de metode care sa ne arate cum sa devenim fericiti si chiar nu intelegem ca nu exista reguli general valabile in orice context. Asta duce la comentarii si contradictii pentru ca oamenii nu inteleg ca exista si alte solutii si alte realitati dar nu sunt capabili sa le accepte.
    Concluzia mea cititind acest articol este una simpla: niste exemple interesante bune de citit la cafeaua de dimineata dar insuficiente pentru a primi niste raspunsuri concludente la intrebarile de la final.

  • Corina :

    Nu am intalnit asemenea faze extreme la nici unul din locurile mele de munca, mai ales cu straini. Dar imi amintesc ca la un interviu pentru un part time ca receptionist, cand eram studenta, un mare domn roman (care s-a si prapadit intre timp), mare mahar si foarte bine conectat in indistria farmaceutica si bancara – Bogdan something – care a fost foarte surprins cand eu i-am spus ca daca i-as fi asistenta as regla singura problemele cu soferii care supraincarcau bonurile de benzina. A fost scandalizat, ca de ce nu i-as spune lui, ca asta este jobul meu, sa il tin la curent cu ce se intampla in firma! Eu i-am spus, sincer, ca un manager general de mare firma cred ca este mai ocupat decat sa monitorizeze bonurile de benzina si sa balacareasca soferii. Nu am obtinut job-ul ala – tant pis pour lui, caci bolnav micro-manager mai era – cred ca de la asta i s-a si tras boala de inima!
    Cat priveste etica exacerbata a ambasadorilor – poate – dar eu am experienta cu oficiali ONU, de nationalitati diverse, si in permanenta se zbateau sa foloseasca resursele biroului, financiare sau umane, pentru interese personale – soferul staff ONU se ducea sa le dea zapada acasa, sau sa le duca/ia copiii de la scoala (desi nu avea asta in job description, si Romania nu este hardship duty station, ca sa ai dreptul la astfel de servicii); invitau acasa relatii personale, dupa care cereau banii din bugetul biroului, pentru oficiul de “hospitality”. Secretara biroului era permanent ocupata cu treburile personale ale sefului, in loc sa se ocupe de ale biroului. Despre alte forme de favoruri nu mai mentionez, ca erau cam imorale…
    In opozitie cu aceste comportmente cvasi criminale (caci folosirea in scop personal a banilor in sistem ONU poate insemna costuri de vieti omenesti la alt capat, din lipsa de fonduri), in US am intalnit manageri care chiar erau interesati de eficienta si impact – dar nu prin controlul si terorizarea staffului. De exemplu, de Craciun, s-a trimis o scrisoare tuturor sponsorilor, in care s-a strecurat o mica, minuscula, greseala de spelling. Scrisoarea trecuse pe la noi toti, cam 50 de oameni, inclusiv pe la departamentul de comunicare, si pe la directorul de strategie, care erau, de facto, responsabili. Si nimeni nu a observat. Dupa ce, finally, s-a descoperit greseala, long after we sent out the letters, presedintele a facut un mare staff meeting. Eu ma facusem mica, voiam sa ma ascund sub masa desi nu eram vizata, eram sigura ca va fi un mare scandal si ca se va lasa cu concedieri. NIMIC MAI GRESIT. Dl Presedinte ne-a tinut un speech simpatic in care ne-a amintit cum cu doi in urma a trebuit sa se refaca un mailing national, pentru un eveniment celebru pe care firma il organiza (“service to america medals”), pentru ca data si ziua fusesera scrise gresit, nu concordau. Si a conchis ca trebuie sa gasim o solutie ca asta sa nu se mai intample – fie ca angajam un proof reader (desi exista deja unul) care sa aiba fresh look, fie angajam o firma din afara care sa face aceste lucruri (adica proof readng pentru toate documentele publice etc). Nimeni nu a fost acuzat, nimeni nu a fost umilit, nu s-a ironizat, nu au fost facute nici un fel de a propos uri, el doar a spus ca avem foarte multe de lucru, si cand scrii mult este imposibil sa nu gresesti.
    Tot acolo, la acest job, la fiecare sfarsit de zi, la 5 pm, primeam o notificare pe screen-ul computerului, care ne cerea sa inregistram cate foi de hartie am printat, cate am scanat, si cat am lucrat pentru fiecare proiect (cate telefoane am dat, cam cat am vorbit etc). Eu mi-am spus, venind din Romania – wow, astia controleaza tot, sa am mare grija!. In zilele urmatoare, managerul de operatiuni m-a abordat la bucatarie si m-a intrebat de familia mea de acasa. Eu i-am zis ca nu prea am mai vorbit lately, ca suntem cam in contratimp orar. Si el mi-a zis – dar de ce nu suni de la birou? Pai, zic eu, am inteles ca nu e voie, de asta primim notificarea la sfarsitul programului… Si el imi raspunde: “NICI VORBA! Notificarea este pentru finantatori, datele se culeg pentru contabilitate, care trebuie sa raporteze cheltuielile pentru fiecare proiect, defalcat, dat fiind ca noi primim bani de la sponsori diferiti, care doresc ca banii lor sa fie folositi numai in anumite scopuri/activitati. Pentru sponsori este important sa stie cata hartie s-a folosit, cate telefoane s-au dat, si cate ore de munca a mancat proiectul pe care l-au finantat.” Si eu, fermecata, am zis – “pai da, dar telefonul meu este personal”. Si el imi raspunde: “noi cand te-am angajat am stiut ca esti din Romania, scrie asta in toate actele si in toate rapoartele la care contribui. Este clar ca trebuie sa lucrezi, dar este clar ca si trebuie sa poti lucra. Daca stai la birou si iti faci griji asteptand sa vina weekendul sa vorbesti acasa, tot nu iti faci treaba. Trei minute de convorbire costa mai putin decat eficienta ta la locul de munca”. As fi putut sa lesin, nu? Ah, am uitat sa spun, in US exista ceva care se numeste “best places to work in the federal government” award. Firma asta lansase acest premiu, si se ghida dupa principiile pe care le promova. Poate de asta si mergea treaba…

    • George Butunoiu :

      Pun si eu cateva comentarii la textul tau (pe sarite):
      – Nu ma mira, totusi, ca le numesti “extreme”… 🙂 Aceasta ar trebui sa fie normalitatea, “extrema” fiind in partea “cealalta”… 🙂
      – Mortul (Bogdan Something) vorbea despre niste principii atunci, sunt convins, acolo unde tu vedeai maruntisuri si “micromanagement”. Si cred ca nici eu nu te-as fi angajat dupa expunerea unui astfel de “rationament”… 🙁
      – “Etica exacerbata” sa nu furi??? … 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂
      – Da, cu restul ai mare dreptate, si strainii fura de sting, fie ei occidentali, orientali sau orice altceva – nu sunt diferente semnificative intre pronirea instinctiva de a face asta. Aici am si eu mii de exemple de straini care fura cot la cot cu romanii si – cel mai interesant – cu aceeasi asiguitate si cu jumatatile de Euro si cu milioanele… 🙂 Unul dintre cei mai buni CFO din cati am vazut eu si-a dat demisia de la o extrem de mare si de respectabila multinationala pentru ca seful ei (country manager, un american), ii cerea sa-i deconteze bonuri de la nevasta pe care scria clar tampoane, creme si alte cele. Diferenta de comportament este data de sistemul de monitorizare si control si, mai ales, de consecintele pe care le poate suporta cel care fura. GB

      • Un ins :

        Sunt străini inclusiv ambasadori de la care avem ce invata si sunt unii care ar trebui sa si regleze ceasurile dupa ‘ora’bucurestiului. De toate pentru toti si la baza si la vârful piramidei…

      • Corina :

        Da, chiar numesc “extrema” grija pentru doua becuri…Este firesc sa fii cinstit, dar poate fi si nefiresc ca, in eventualitatea in care uiti sa pui doua becuri pe un bon separat, sa fii etichetat, dintr-o data, ca fiind hot.
        Chiar si daca ai luat cu intentie, din nevoie, daca pui la loc nu este furt. Si daca este furt, chiar si in sisteme juridice, asemenea delincvente sunt penalizate cu ceea ce se numeste “slap on the wrist”. Daca ne-am apuca, la nivelul societatii, sa dam afara, sau sa penalizam pe toti cei care fura un plic, un pix, un bec – pai numai penalizare am face toata ziua. Numai in Romania controlorii musca la propriu din calatorii fara bilet, desi poate aceia chiar nu au avut de unde sa cumpere. Explicatia, reala, nu numai plauzibila, nu este niciodata ascultata de aceste categorii de angajati.
        Am vazut mari hoti la locurile mele de munca, dar pot sa spun cu mana pe inima ca nu erau romani. Ciupeala romanilor nu se compara cu tepele majore si nesimtite ale strainilor din tara asta.
        Cat priveste abordarea sefeasca romaneasca bazata pe penalizarea fiecarei opinii diferite a subalternilor – nu ma surprinde ca o sustineti. Pot sa imi inchipui ce insemna sa fii sef, si inteleg si responsabilitatile, dar in cazul Dlui Bogdan B. sa stiti ca nu era cazul – ori esti domn, ori esti vax. El era vaxuit, desi fusese prin toate misiunile si ministerele. Ar fi trebuit sa vedeti reactia-i agitata, si gesticulatia, cand i-am zis – intr-adevar, poate uitandu-ma cam prea fix- ca nu cred ca un manager general trebuie sa se ocupe de bonuri de benzina si soferi, daca isi respecta timpul si statusul. Tata a fost director de la 32 de ani, si nu imi amintesc sa ne povesteasca vreodata ca s-a certat cu tractoristii sau ca a penalizat femeile de serviciu sau centralistele – desi nici pe vremea aia nu isi faceau treaba toti cu mare sarg, sau fara sa fure. Si daca ii prindeau pe ei ca fura, tot directorul era responsabil, desi nu furau din avutul lui.
        Si in final, pour la bonne bouche, o sefa de-a mea era atat da vaca incat in loc sa imi dea diurna cand mergeam in deplasari (multe), facuse o noua regula, si imi platea ea mesele si cheltuielile “ïncidentals”. Adica, daca aveam nevoie de ceva, trebuia sa o iau cu mine, sa imi cumpere ea (ceea ce nici mama nu mai facuse de cand implinisem 16 ani). Si atunci, pentru ca nu puteam sa ma indop cu ce era mai scump in meniu, si nu puteam sa ma car cu ea dupa mine peste tot si in timpul liber, am pus pe banda la un supermarket numai doua pachete de prezervative – sa le ia EA! Erau, de fapt, incidentals, nu? Am mai lucrat vreo 3 luni dupa aceea, pe niste diurne grase, dupa care mi-a cam facut vant.
        Dar am amintiri frumoase…

        • O oarecare :

          @Corina, am râs cu lacrimi. Eu eram cât pe ce sa-i las șefului niște pachetele de astea cu prezervative în sertarul pe care-l controla. Sa aiba la oferta. 🙂 Am ales până la urma, doar sa incui sertarul, si să iau cheia cu mine. Chiar regret ca nu i-am lăsat asemenea plocon la plecare. 🙂

        • O oarecare :

          Asta pentru a nu le mai pomeni pe vitele care cauta prin gunoaie…Îți sta mintea-n loc ce jeguri există. Ar mai trebui să găsească și maimuțele si/sau papagalii care să închidă ochii sau, să stea prost cu vederea și, implicit, cu coloana vertebrala. Vorbesc unii de adaptare. Doar vitele și oile se adaptează la astfel de mediu.

  • soft krafter :

    dle Butunoiu. am tot auzit povesti cu firma de software in scenariul desprins universul orwellian.ferma animalelor versus oameni creativi si inteligenti. softist al anilor 90 auzisem si la noi in Romania de vreo doua firme in care erau sefi pusi pe supravegheat. ma intrebam cine ar putea scrie cod in stil Gnu …intr-o astfel de firma …productiva? in lunga mea experienta in Software Dev am intalnit firme mari si mici. din momentul in care vreun director dorea sa faca militarie cu softistii, cei mai competenti, creativi isi faceau bagajele. urmarea? un director a fost dat afara dupa plecarea unui sfert din programatori..fisierele lui xls cu task-uri zilnice, cereau un timp administrativ important, creau enervare si indispozitie…si la final nu puteau reflecta stadiul programelor in curs. software-ul este si o arta, greu de inteles ptr. unii. intr-o zi se pot scrie 100 de linii de cod genial…care implementeaza functii pe care unii le descriu in mii de linii incurcate, complicate. software-ul este matematica si literatura.

    • Nu mai seamana nimic acum in lumea software-ului (inclusiv relatiile sociale) cu ce era in urma cu 30 de ani, acesta a devenit un adevarat ecosistem cu propriile reguli si propria cultura, uneori foarte diferite de celelalte businssuri. Acum 30 de ani erau joburi ca oricare altele si, prin urmare, si conditiile de munca, relatiile sociale etc. GB

  • fgh :

    Interesante fazele astea tari … Raportat la cele povestite, batrânii noştri aveau o vorbă înţeleaptă – “prostul nu e prost drestul, dacă nu e şi fudul ” …

  • Anonymous :

    brva butunoile , cand ti-am adus aminte de smecheria ta cu alegerea managerilor privati ai sters postarea tot nazi esti

  • h2o :

    Cineva care emigrase in Germania inainte de ’89, dupa ce a iesit la pensie, s-a intors si isi petrecea mare parte a timpului in Romania. Am luat tramvaiul impreuna – sunt vreo 10 ani de atunci – dintr-o statie in care nu se vindeau bilete. Dupa ce am ajuns la destinatie, primul lucru pe care l-a facut a fost sa cumpere bilet pentru ca, spunea, este firesc sa plateasca serviciul de care a beneficiat.

    • Apa vie :

      Sunt si nu sunt de acord cu gestul… in viata adeseori rămânem datori sau altii ne raman datori…nu totul se poate contabiliza. Este ca si cum ne am pune întrebarea de ce unii sunt darnici si altii zgarciti. La fel cum darnicia si zgarcenia poate avea definitii diferite.

  • adib :

    Se pare ca dl Butunoiu (+ domnii sefi corporatisti) NU prea stiu ce este si cum se aplica Piramida lui Maslow. O scurta recapitulare le-ar fi de mare folos ca sa inteleaga ca pina ajungi acolo in virf trebuie sa treci prin fiecare treapta a sa.

    SF_ul cu ambasadorul e ca in Dosarele X..exista o explicatie: SECURITATEA datelor / informatiilor ce intra/ies din ambasada.

    Weekend placut!

  • Rubi :

    Supravegherea unor angajati care isi folosesc mintea pentru indelinirea sarcinilor de munca poate fi o insulta groaznica pentru angajatii respectvi. Corectitudinea in folosirea resurselor materiale sau de timp este direct corelata cu corectitudinea recompensei pentru munca prestata. Nici un angajat sanatos la minte nu sustrage bunuri sau timp de lucru pentru care angajatorul il plateste adecvat. Mai e si o chestiune de incredere si loialitate nu doar de respect reciproc si interes pentru indeplinirea unor obiective comune.

  • […] de ce taie omul acela frunze la caine, mai ales ca toti ceilalti pareau ca muncesc pe rupte”, scrie George Butunoiu pe blogul lui. George Butunoiu: Faze tari cu ambasadori Sursa: hotnews.ro Partajează […]

  • O oarecare :

    George, draga, “adaptarea la specificul local” se face cu respectarea legislatiei, ca asa…poate sa vina oricine binevoieste, cu cate o parere, mai ales astia care sunt pentru desfiintarea Codului Muncii, nu-i asa? Vezi, ca mai sunt unii care trag de manecuta, dar, nu chiar in maniera in care ti-ai dori tu. Eu, ca angajat, care ma stiu corect si civilizat, ma astept ca si angajatorul sa fie la fel, ca altfel…unii dintre noi ne stim drepturile, si ni le cerem sau, le demonstram cate ceva samsarilor. Asa si cu telefonul personal, asta pentru a nu aduce in discutie camera video. Legal orice angajat poate face plangere la ANSPDCP. Unii dintre noi, nu-i lasam pe unii asa cam ca tine, sa aiba impresia cumva, ca fac cam ceea ce li se nazare lor, si, mai mult decat atat, vezi ca de unii angajati chiar depinzi tu de ei, nu ei de tine. Ar trebui sa meditezi ceva mai mult la modul de colaborare pe care o ai. Generalizarile si exagerarile merg la cei spalati pe creier. La ceilalti, hmm…ar trebui sa meditezi ceva mai mult la felul in care pui problema.

  • Carmen :

    Mi-a placut articolul dar mai ales auto-analiza!
    Recent am fost, la Paris, la un concert al lui Enrico Macias, la invitatia unei prietene. Nu m-am lasat impresionata nici de lunga coada de la intrare, nici de cele doua controale la care am fost supusi – lucruri intrate in firesc dupa evenimentele tragice din Noiembrie 2015!
    Insa nu pot spune ca nu m-a uimit faptul ca, in sala, se afla, ca simplu spectator, ministrul de interne. Si nu ca venise la spectacol un ministru, ci ca el se afla in mijlocul salii, undeva, pierdut printre spectatori!
    Nu tu locuri rezervate, nu tu bilet gratuit…
    Interesanta a fost insa… reactia mea! Am inteles pana unde sunt contaminata de boala societatii noastre in care fiecare se infrupta cum si cat vrea din tot ce-i cade in mana!

  • […] “La putin timp dupa Revolutie m-am dus in Franta, am vizitat o firma de software, la Paris. Erau toti intr-un fel de hala, vreo 60 de oameni, doar directorii aveau niste birouri separate. Vorba vine birouri, erau mai mult niste paravane pe o latura a halei. Toti stateau in fata ecranelor si butonau, fara sa ridice ochii, intr-o liniste aproape deplina. In mijlocul halei era un podium imprejmuit cu sticla, de jur imprejur, cam cum erau custile politistilor din marile intersectii pe vremea comunistilor. Acolo statea un om care nu muncea. Se uita in jur, casca, se scarpina, suspina, ba se ridica, ba se aseza pe scaun, iar se uita…ntr-o zi l-am intrebat pe patron, foarte intrigat, de ce taie omul acela frunze la caine, mai ales ca toti ceilalti pareau ca muncesc pe rupte”, scrie George Butunoiu pe blogul lui. […]

  • […] de ce taie omul acela frunze la caine, mai ales ca toti ceilalti pareau ca muncesc pe rupte", scrie George Butunoiu pe blogul lui.. Sursa HotNews.ro. Distribuie stirea […]

  • Andrie :

    Exista multe firme care lasa la latitudinea ta modul in care vrei sa folosesti telefonul atata vreme cat te incadrezi intr-un plafon. E OK chiar daca depasesti plafonul, cata vreme poti demonstra ca acele cheltuieli au fost facute in interes de serviciu, altfel le suporti din buzunarul propriu.
    In ultimii 11 ani am lucrat numai la multinationale mari si fara exceptie am putut (in sensul ca firma mi-a permis) sa imi portez numarul personal pe abonamentul de serviciu. De obicei functioneaza principiul bunului simt, nu depasi ceea ce e inclus deja in abonament, lucru care a devenit foarte dificil in ultimii ani.

    Exemplele astea cu becurile si taxiul sunt admirabile dar sa nu uitam ca respectivii se si aflau intr-o pozitie foarte favorabila, adica e usor sa iti impui o disciplina din asta spectaculoasa atunci cand castigi multe mii de euro pe luna si ai cheltuieli de alte zeci de mii de euro asigurate. Ca sa dau un exemplu mai practic, nici mie nu mi-ar trece vreodata prin cap sa plec cu un top de hartie sau capsule de cafea de la birou, in acelasi timp probabil daca as avea ocazia sa includ pe decont o masa care depaseste plafonul recomandat de companie intr-o delegatie, m-as gandi probabil de doua ori.

    Ca un detaliu care se incadreaza cred in discutie, celebrul doctor Mengele se spala intotdeauna 5 minute pe maini inainte sa efectueze orice operatie pe pacienti si folosea intotdeauna manusi chirurgicale chiar daca operatia in sine se sfarsea inevitabil prin decesul “pacientilor” iar cerintele de igiena pentru staff-ul auxiliar erau inexistente.

    • Da, asa e cu multinationalele in Romania, cred ca sunt foarte putine care te obliga sa tii telefonul personal inchis in timpul programului. Asta se numeste “adaprate la specificul local”, pentru ca fac astfel numai in Romania si, poate, in cateva alte locuri, dar nu si la ei acasa, in tarile mari si bogate. Stiu si ei ca nu ar reusi sa-i oblige pe romani sa faca asta… 🙂 Si da, ai dreptate, e mult mai usor sa faci lucrurile asa cum sunt descrise in articol cand esti country manager de multinationala sau ambasador… GB

  • […] de ce taie omul acela frunze la caine, mai ales ca toti ceilalti pareau ca muncesc pe rupte", scrie George Butunoiu pe blogul lui. Sursa: […]

  • ghtyfi :

    Sa-i &$&7/ in gura pe toti patronii in special pe ai mei. Moarte grea!

  • Sondaj pentru George Butunoiu :

    George, tu cand ai lucruri importante de discutat, stii tu de care, 🙂 iti iei telefonul cu tine?

  • Adrian Ionescu :

    Telefonul nu afectează performanța angajatului. Reacția exagerată a ”şefuleților” în căutare de afirmare când te văd că vorbeşti la telefonul personal in timpul orelor de program afectează performanța. Lipsa de respect față de cei a căror muncă o foloseşti ca să te ridici afectează aceeaşi performanță. Fiecare firmă ar trebui să aibă un sistem real de evaluare de către subalterni. Asta ar afecta pozitiv performanța.

  • Iulia :

    Cred ca problema nu o reprezinta de fapt telefonul, cat aplicatiile de pe acesta, parerea mea este ca acestea consuma cel mai mult resursa de timp a angajatului. Nu stiu cum ar trebui gestionat aceat lucru, decat tot prin bun simt si responsabilitate. Pana la urma rezultatele conteaza si daca acestea exista, inseamna ca acel angajat a stiut sa-ai gestioneze timpul eficient.

  • DanS :

    Povestea cu firma din Franta arata o mentalitate abuziva, iar angajatii bagau munca de teama, si probabil nu munca de calitate.

    Daca este sa se faca un fel de control, trebuie sa fie discret, cat mai discret, chiar daca angajatul a fost informat ca este posibil sa fie monitorizat. Pontajul la minut este absurd.

    In privinta utilizarii telefonului personal, da asa este normal. Oricum, nu telefonul este impedimentul major in calea atingerii raiului productivitatii. Facebook si alte aplicatii de socializare sant.

    • Nu stiu cu cata teama munceau francezii aceia, insa munceau, de asta te asigur! In mai putin 5 ani de la infiintare, firma a ajuns nr. 2 in Franta in domeniul ei de activitate si cand a fost vanduta, peste cativa ani, patronul si mai multi angajati au ajuns bogati. Dupa vreo doi ani de cand am ajuns eu acolo (1990), au renuntat la supravegherea aceea demonstrativa, intr-adevar. GB

      • Simonas :

        Eehh, George… Ce bine ar fi fost daca nu il aducceai pe minunatul francez, mai precis pe amicul tau in Romania ulterior, de ce trauma m-ai fi scutit si pe mine si pe altii pe care ne-ai marketat/ vândut pe post de servitori si supraveghetori..O teama si o scarba feroce ne-a ramas in suflet si in minte si de tine si de el….si de oricine are cat de cat semnalmentele voastre. Nu te iert nici pe tine nici pe el. noi eram tineri si necunoscători in ale vieții dar tu erai matur, Samsar ai fost, samsar ai rămas..

        • O oarecare :

          Pai, nu ati citit “Tehnica vanzarii” de George Butunoiu? Sau, a scris-o mult mai tarziu, din propria exprrienta? 😀

  • Eugen :

    Singurul lucru care conteaza este omul si acel simt numit “bunul-simt”. Poti sa-i lasi 17 telefoane mobile langa el, si nu le va folosi, daca este motivat in ceea ce lucreaza si te respecta.
    Pe de alta parte, daca acel om are o problema personala (de exemplu are copilul bolnav) si nu are un telefon mobil sau este in pana, eu, ca si manager ii voi da telefonul meu personal sa sune. (impreuna cu tot sprijinul meu).
    Tot bunul-simt ma asigura ca acel om va lucra a doua zi de asa natura incat sa nu ramana dator companiei care l-a ajutat.
    Doar asa concep sa se faca treaba, cu creativitate si dorinta de a face lucruri bune.
    Cautati sa recrutati asemenea oameni si ocupati-va totodata de cei pe care ii aveti sa le dezvoltati acest “simt” si o sa vedeti ca treaba va merge bine de la sine.

  • Mike B :

    In ultimii 15 ani am fost pus de 5 ori, de catre Consiului de Administratie a unei firme cu active considerabil mai mari decit PIB-ul Romaniei, sa ma uit/verific cheltuielile ‘discretionare” ( mese, calatorii, furniture de birouri si alte nimicuri care se aduna la citeva sute de milioane de $ pe an).
    Am fost ales pentru ca beneficiez de o anumita independenta.
    Prima oara m-a mirat cererea lor. De ce m-ar plati cineva sa ma uit la cheltuieli de citeva sute sau mii de dolarei cind vinzarile unei singure filiale se cifreaza in miliarde de $??
    Un batrinel simpatic, cunoscut om de afaceri, milionar, bunic cu trei nepoti si membru in consiliul de administratie m-a vizitat la birou si mi-a explicat ca daca nu se da un exemplu de la cel mai inalt nivel, la fiecare nivel inferior lucrurile devin din ce in ce mai rele. Si, ca de aceia sint Top managerii platiti gramada aceia de bani.
    Nu firme ci industrii intregi pot fi zguduite din cauza lipsei de transparenta si a perceptiei proste a clientilor si angajatilor. Cel mai bun exemplu este industria serviciilor financiare, unde Top managementul ia o caruta de bani, a ajuns sa stea in job cite 2-3 ani si perceptia populatiei este de asa natura ca majoritatea firmelor sint aproape de insolventa ( in realitate, nu in perceptia de “lululand” a pietelor).
    Personal, singurele lucruri pe care le cumpar pe banii firmei sint cartile si cursurile care le citesc pentru dezvoltarea mea dar despre care stiu ca voi folosii cunostiintele pentru firma (nu produc un profit imediat firmei, dar vor produce)

  • Vasile :

    Ambasadorul nu isi lasa telefonul acasa din motive de productivitate, ci din motive de securitate a comunicatiilor. Dupa cum nici “mobilul de la ambasada” nu il ia acasa.

    • Teodor :

      Solutia cea mai buna, cred eu, ar fi utilizarea rationala de catre angajati a telefonului personal. Este adevarat ca abuzul de telefon personal este neproductiv dar fiecare angajat are in “spatele”lui o lume a lui care ii sustine echilibrul emotional.

  • Adresa de email nu va fi publicata.