Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Am vazut ca televiziunile s-au facut ca nu observa poate cel mai r...

8859 vizite 9 comentarii

  Am fost la mitingurile acestea incepand chiar cu ultimul...

9645 vizite 22 comentarii

Nu va straduiti sa intelegeti de ce un anunt de recrutare este facut i...

1580 vizite 48 comentarii

Am foarte des discutii, dispute si chiar conflicte cu candidati care i...

2850 vizite 25 comentarii

In urma cu vreo 20 de ani, cred, cand primeam toate CV-urile pe hartie...

1914 vizite 16 comentarii

Un manager e un manager, poate conduce aproape orice business daca i s...

2099 vizite 10 comentarii

Discutiile despre salariu. Si ce salariu vreti? Pai depinde de job, nu...

3137 vizite 19 comentarii

Baiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat stralucit la una...

3109 vizite 26 comentarii

Ce credeti despre omul din scenariul urmator? Pun eu un anunt de recru...

3275 vizite 9 comentarii

Una dintre cele mai mari placeri ale angajatilor este sa se razbune pe...

1950 vizite 13 comentarii

L-am vazut de departe pe catel, am incetinit si am oprit langa el. Sam...

938 vizite 10 comentarii

Trebuia sa-mi gasesc o menajera. Lucruri relativ simple, de facut cura...

1365 vizite 22 comentarii

Eu nu ma ocup niciodata de recrutarile de directori de HR, o rog intot...

1361 vizite 9 comentarii

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici si de stat, la ab...

7229 vizite 57 comentarii

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1730 vizite 25 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2360 vizite 13 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1232 vizite 4 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2239 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1288 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6712 vizite 63 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2525 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1397 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4860 vizite 23 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1184 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4587 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1528 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1139 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

2060 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1752 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

997 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

7937 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11791 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4800 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2539 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4757 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10170 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

7032 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

5007 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7409 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2249 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8584 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

4031 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5195 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6981 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4121 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8402 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4491 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7562 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2835 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11380 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6333 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7854 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

21087 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9148 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6456 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8810 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2095 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13868 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23595 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22755 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6970 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10629 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12597 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9710 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11380 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6621 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25237 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10355 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2599 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2527 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6873 vizite 44 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12406 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19880 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4690 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6470 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1846 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15245 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3774 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2541 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11788 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7757 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5202 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16432 vizite 43 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6468 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5691 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6373 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3607 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6032 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5669 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7643 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3107 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8494 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4871 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8358 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11732 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9061 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10481 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5323 vizite 2 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7707 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3250 vizite 7 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comunista linistita si frumoasa. Dealurile si codrii erau cum scria in romane ca trebuie sa fie, pe camp era plin de iepuri, vulpile intrau si in sat, ba odata ne-am trezit cu una in clasa, in mijlocul orei. Ce s-a mai speriat saraca… Lupii stateau in padure, insa iarna ieseau pe camp si ii vedeai pe fereastra, daca stateai la maginea satului. Zareai si cate un mistret, daca aveai vederea buna, insa aceia stateau mai mult in lanurile cu papusoi, erau scumpi la vedere. Cuiburi de pasari erau peste tot, si prin copaci si pe sub streasini, berze nu mai spun.

Pana la 12 ani, cand am plecat din sat, noaptea dormeam numai afara, pe prispa, din aprilie pana prin octombrie. Stelele erau stele, asa cum scria in poezii ca trebuie sa fie. Nu apucai niciodata sa numeri prea multe, pentru ca intotdeauna adormeai inainte sa ajungi la o mie, asa cum scrie si in cartile despre adormit ca trebuie sa se intample.

Si in casa era bine. Eram acolo cand a venit electrificarea, noi am avut primul bec din sat, pentru ca maica-mea era invatatoare. Apoi, la scurt timp, a venit si si televiziunea. Tot primii din sat cu televizor am fost, Rubin 102, evident, l-a adus taica-meu intr-o seara, invelit intr-o plapuma, ca sa nu se zdruncine prea tare, fiindca lampile sunt foarte sensibile la socuri, dupa cum scrie si in cartile despre lampi, de altfel.

Tot atunci s-a deschis dispensarul, au trimis de la Targu Bujor un tractor, apoi inca unul, insa numai la CAP, pentru ca oamenii tot cu plugul cu boi arau, dupa cum documenteaza si Grigorescu in picturile sale. Si carutele au inceput sa fie inlocuite de masini, incet-incet, in transportul de calatori. La inceput de camioanele Molotov cu coviltir, apoi de rate, care erau aceleasi camioane, insa cu panza inlocuita cu o cutie mare de tabla in care erau scaune, nu banci de lemn. Abia mai tarziu au venit si autobuzele, in care soferul si calatorii erau in aceeasi incinta.

La caminul cultural erau asa: serbari cu brigada artistica a scolii cam in fiecare saptamana, baluri la fel, teatru jucat de invatatorii si profesorii de la scoala cam o data sau de doua ori pe luna, filme pentru oameni mari joia, vinerea, sambata si duminica, fime pentru oameni mici duminica dimineata. Proiectorul mergea cu motorina. Cand pornea seara, cu vreo jumatate de ceas inainte, ca sa se incalzeasca, se auzea pana in toate marginile satului, asa ca toata lumea stia ca va incepe si porneau catre camin. Cam o data la doua luni venea si caravana cinematografica, insa aceea era anuntata din timp, iar cu cateva zile inainte numai despre asta se vorbea in sat. Aduceau filme indiene, insa o data au dat si Pe aripile vantului, tin minte bine, fiindca bunica-mea a plans si eu ma straduiam sa aflu de ce.

Tot acolo, la camin, Mos Chiricuta, invatatorul batran si intelept, cel din toate romanele cu invatatori batrani si intelepti, ii aduna pe oameni sa ca ii invete ce stia el. Cum e facuta lumea, ce e dincolo de Targu Bujor, ce e acela un vapor, o periuta de dinti, ca atunci cand ai chef de sex nu trebuie sa iesi pe ulita si sa asa pe prima care se nimereste sa treaca pe acolo… lucruri din astea.

Acelea erau pentru oameni mari, copii nu prea vedeai, nu ar fi inteles si, oricum, nu era loc si pentru ei, ca venea tot satul cand vorbea Mos Chiricuta. Dar mie imi citea bunica-mea acasa. Avea cateva carti de povesti, insa preferatele ei erau, de departe, romanele politiste. Pe atunci, aproape toate erau scrise de Nicolae Tautu si de inca vreo doi sau trei de-ai lui, de la nu stiu ce editura. Tin minte si acum Barlogul Lupilor. Un copil umbla prin munti si intr-o zi a dat peste ascunzatoarea unor luptatori anticomunisti. De aici venea titlul romanului, am fost mandru ca eu mi-am dat seama si ca bunica-mea nu. Luptatorii l-au omorat pe copil. Inainte sa moara, copilul a spus ceva memorabil, insa acum nu imi mai aduc aminte ce. Colonelul nu stiu care i-a prins pana la urma pe anticomunisti, spre bucuria mea, care clocoteam de manie, cum adica sa tai gatul un copil. Alt roman era cu niste porumbei care se tot invarteau zilnic pe deasupra unei unitati militare. Lumea nu s-a prins, insa colonelul, care era destept, a luat intr-o zi o pusca si i-a impuscat. Pe aripa unuia au gasit un aparat de fotografiat, mic, mic, cat sa poata fi ascuns sub aripa unui porumbel. Era un bun profesionist colonelul acela, am dedus eu.

Intr-o zi, proiectorul de la camin a fost inlocuit cu unul electric si au scos generatorul cu motorina. Era mare, cam cat un autobuz, le-a luat o saptamana sa-l demonteze si sa-l care, cu vreo trei camioane. Chiar din acea zi, numarul cinefililor din Craiesti s-a micsorat brusc, exact asa cum prezisese si Pavlov in cartea lui ca se va intampla, de altfel. Filmele au inceput sa se dea doar sambata si duminica, apoi numai duminica, iar intr-o zi nu s-au mai dat deloc. Pana sa plec eu din sat, nici serbari nu au mai fost, piesele de teatru s-au terminat si ele. Mos Chiricuta a murit, si nu a mai fost nimeni care sa stie atatea lucruri incat sa le spuna si celorlalti. S-au rarit si ratele, au ramas doar doua sau trei, din vreo zece pe zi, cate ajunsesera la un moment dat. S-a inchis si biblioteca sateasca si, intr-o zi, pe caminul cultural a aparut un lacat, si acolo e de atunci. Doar dispensarul a mai ramas dupa plecarea mea din sat. Nici baluri nu s-au mai facut, iar horele, in fiecare duminica dimineata, din mai pana in septembrie, de cand exista satul acela, s-au oprit cand s-a stricat scranciobul si nu a mai venit nimeni sa-l repare. Oricum, la scurt timp a disparut cu totul, fiindca fiecare a luat cate o scandura din el, sa o puna la cotet sau cine stie pe unde.

Odata eram pe prispa la bunica-mea, cine stie ce faceam. Eu am stat tot timpul acolo, in marginea satului, imi placea mai mult decat la noi acasa, in centru. Vine un strain la poarta si intreba daca acolo sta doamna Susanu. Prima pornire a fost sa-i spun ca nu, pentru ca singura doamna din sat era maica-mea, doamna invatatoare, si nimeni altcineva nu mai primise acest apelativ. Insa, cum eram destul de inteligent inca de atunci, am dedus ca s-ar putea sa vorbeasca despre bunica-mea, Maria Susanu, adica tanti Maria pentru cei din jur. Mi-a confirmat ca fusesem inteligent, intr-adevar!

Mi-a lasat un pachet si mi-a spus sa-l duc la biblioteca sateasca. El trecuse pe acolo dar a gasit lacatul pus, asa ca planul B era sa-l aduca la bunica-mea. Fraierul nu stia ca lacatul acela era pus acolo definitiv, insa asta nu are multa relevanta in context. Aaa, si sa spuneti ca e din partea profesorului Octavian Buhociu. Era ciudat rau omu, mie imi spunea cu dumneavoastra, bunica-mea era o doamna, nu stia ca biblioteca fusese inchisa demult…

Octavian Buhociu

Mi-am adus aminte ca bunica-mea mi-a povestit odata despre un fost coleg de clasa al ei cu acest nume, tot un ciudat, si acela, care citea cat era ziua de lunga, in loc sa se joace cu cercul, sa se duca la bal sau la hora. Mai tarziu a fugit din tara, a ajuns profesor pe la Sorbona (stiam ce e aceea) si pe la universitati din Germania, dar ca nu e bine sa vorbesti despre el, nu intelesesem atunci de ce.

Am pus pachetul intr-o roaba (era greu, nu gluma!) si m-am dus cu el la scoala. Abia l-am carat pana in cancelarie, noroc ca m-a ajutat cineva. Era directorul, statea si nu facea nimic. Asa e acolo, stai si nu faci nimic cand nu iti da cineva o treaba. In cancelarie era o masa mare, ocupa aproape toata sala.

Ii spun ca a venit cineva si a adus pachetul, spunand ca sa-l ducem la bibliotteca. M-a intrebat cine era, sigur, insa eu nu am stiut sa-i raspund satisfacator. Zice ca bine, dupa care ia pachetul si il pune pe masa mare, chiar in mijloc. Il desface, se uita, se uita, se da inapoi, isi ia ochelarii, dupa care se uita din nou, mai de aproape de data asta. Dupa care aud un tipat scurt si il vad cum sare inapoi, izbindu-se de perete si ramanand acolo, cu ochii holbati catre pachet. Ca orice fiinta cu instinct de conservare, am zbughit-o si eu pe usa, inainte sa mai apuc sa pun vreo intrebare.

Ma tot gandeam ce ar fi putut fi acolo sa-l sperie in asa hal pe tovarasu director (ei erau tovarasi, numai maica-mea era doamna). Daca ar fi fost vreun sarpe, un sobolan sau altceva cu coada, nu ar fi facut ochii aceia, pentru ca la Craiesti vedeai mereu din astea.

Curiozitatea a invins si m-am intors, dar am ramas in usa, pentru orice eventualitate. Intre timp, mai venise un profesor din clasa de alaturi, auzise ceva agitatie neobisnuita, apoi inca unul, si inca unul. Directorul tot lipit de perete, cu ochii cat aceleasi cepe, se vedea ca e intr-o situatie imposibila. In spate nu putea fugi, ca era peretele, in fata era pachetul…

“Sunt carti in limbi straine acolo!”, reuseste sa injghebe, in cele din urma, cu vocea sugrumata! Toata lumea a dat sa fuga atunci! Unii, care erau in dreptul usii, au reusit, insa ceilalti s-au lipit de perete, in exact aceeasi postura ca si directorul. “Le-a adus un strain, dupa care a fugit!” Nu fugise cel care le-a adus, a plecat agale, insa asta era acum interpretarea directorului.

Au venit si alti sateni, de la bufetul de vizavi, apoi altii si altii. Toti voiau sa vada, veneau pana in pragul usii si incercau sa se uite in pachet, insa nu se vedea mai nimic, ca nu apucase sa-l desfaca. Dupa care lasau locul altora, si tot asa. Unul a luat un bat si, de la distanta, a intors una din carti cu fata in sus, de s-a vazut numele lui Octavian Buhociu pe ea. Panica s-a generalizat atunci…

S-a format un consiliu comunal ad-hoc ca sa se ia o decizie de cotracarare a pericolului. Unii au opinat ca ar trebui arse, altii ca sa se ingroape (nea Ilie a propus ca in cimitir, insa popa s-a opus), apoi s-a conturat ideea ca ar trebui chemata militia. “Dar daca ne aresteaza pe toti?”, “Da, ca bine zici, dar oricum cred ca ne vor aresta pe toti, asa ca mai bine sa nu-i intaratam…”.

Nea Ion Carcota (omu de servici, ingrijitorul scolii) a fost trimis de indata la Varlezi, cu sareta, ca sa anunte militia. Sareta era mai rapida decat caruta, iar urgenta situatiei o impunea! Nu am avut militie la Craiesti, era numai in Varlezi, ca acolo era comuna. Telefn era la dispensar, insa nu mergea in fiecare zi, asa ca tot sareta era solutia.

Nu a venit militianul in aceeasi zi, a anuntat si el mai departe, la Targu Bujor, era chestiune mult prea grava ca sa fie tratata la nivel local. De la Targu Bujor a fost escaladata chestiunea la Galati, insa a mers mai usor, pentru ca de la Targu Bujor incolo erau telefoane care mergeau in permanenta.

Lumea a ramas toata noaptea in cancelarie, la fel si eu, desigur. Cand treceau prin dreptul pachetului, toti se lipeau de perete si nu-l scapau din ochi, pana nu treceau de el. De vreo doua ori, unii au mai incercat sa scobeasca cu batul, insa erau repede pusi la punct de ceilalti.

Dimineata, devreme, au venit doi oameni intr-o masina mica. Nu au vorbit prea mult. I-au dat pe toti deoparte, s-au dus direct la pachet si au bagat mana in el. Toata lumea s-a dat atunci inapoi infiorata… Au scos toate cartile, una cate una, au facut cutia de carton bucatele-bucatele, dupa care au inceput sa rasfoiasca fiecare carte in parte. Erau vreo 30, insa nu toate diferite, ci mai multe exemplare din acelasi volum. Nu au gasit ceva in ele, presupunand ca ar fi cautat ceva anume. Apoi m-au luat numai pe mine intr-o sala, m-au intrebat de omu care le-a adus, au notat ceva, s-au intors, au luat pachetul si dusi au fost.

Cateva saptamani dupa aceea numai despre asta s-a vorbit in sat. Nu a fost arestat nimeni, pana la urma, nu s-au mai intors oamenii aceia, si nici militianul de la Varlezi nu a dat vreun semn ca s-ar mai putea intampla ceva.

Nu s-au schimbat prea multe in sat, de atunci. De scranciob nou nu mai poate fi vorba, caminul cultural e acum doar salon de nunti, la film nu s-ar mai duce nimeni, chiar daca s-ar mai gandi cineva sa le dea, biblioteca nu s-a mai deschis de prin ’69, politia tot la Varlezi este. Avem trei baruri acum in sat, insa, si urmeaza sa se mai deschida vreo doua, am auzit. Inainte era punul sibgur, se numea Bufet, dar acum e un cuvant desuet.

Nici copiii si nepotii celor care s-au luptat atunci cu cartile nu par sa se fi schimbat prea mult. Am scris si despre ei aici, am povestit cum s-au luptat ei cu becul cu senzor al maica-mii… (Lupta cu becul)

Director privind la un pachet cu carti

Director privind la un pachet cu carti

(poza lui 6rimR3ap3r de pe www.deviantart.com)

 
 
Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 11, 2018

  • MIke B :

    Deosebit de bine scris! Deosebit!
    Te traspune in acele locuri si timpuri.

    Recitind povestea ma intreb oare care este compozitia demografica prezenta si exista semnal pentru smartphone-uri si internet?

  • In cautarea timpului pierdut :

    Excelent articol! Frumos, liric, gratios, amuzant, dar si trist si melancolic totodata, un “tablou”complet, pe care il poti vizualiza, cu ajutorul cuvintelor vii, cu ochii mintii…Reusesti foarte bine sa-ti transferi propriile emotii cititorilor, astfel incat acestia pot avea senzatia de a fi fost si ei acolo..multumim mult pentru daruri! si zile mai insorite!

    • Un vecin din Craiesti :

      🙂 Stati linistit, s-a regasit pachetul intr-un tarziu si satenii s-au pus pe invatat limbi straine, asa ca textele s-au descifrat intre timp si le citesc cu placere.
      Unii, mai putin inteligenti ca dumnevoastra se lupta in continuare cu becul, de dragul luptei ca asa este prin Craiesti insa demult nu mai dovedesc nimic cu asta!

    • Cosanzeana din Tg Bujor :

      asa e, are material sa ne incante neincetat. 🙂