Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

5100 vizite 51 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2340 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

998 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4095 vizite 20 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1041 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4309 vizite 15 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1452 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1063 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

1909 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1707 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

944 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

7593 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11542 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4762 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2480 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4614 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10054 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

6916 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

4901 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7113 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2192 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8506 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

3954 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5050 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6882 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4028 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8299 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4431 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7476 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2796 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11311 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6293 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7807 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

20907 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9075 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6410 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8660 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2073 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13772 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23445 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22615 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6927 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10559 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12563 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9641 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11089 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6591 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25052 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10253 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2569 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2507 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6829 vizite 43 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12360 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19795 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4656 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6437 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1821 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15197 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3750 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2514 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11730 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7713 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5144 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16202 vizite 40 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6426 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5661 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6324 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3568 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6009 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5638 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7612 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3086 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8465 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4850 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8342 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11712 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9042 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10427 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5284 vizite 1 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7686 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3234 vizite 7 comentarii

O stire neinsemnata, au scris vreo doua ziare pe un colt de pagina cat...

3405 vizite 4 comentarii

Cand imi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa t...

5721 vizite 6 comentarii

M-a rugat cineva sa comentez noua lege a salariilor, pe care noul guve...

7684 vizite 9 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5208 vizite 14 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12767 vizite 90 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13884 vizite 154 comentarii

Multi Ani insoriti inainte, cu sanatate maxima! iti dorim totodata tot...

2703 vizite 11 comentarii

O lozinca foarte draga oamenilor bine intentionati este aceea ca s...

5495 vizite 29 comentarii

Buna ziua! Va multumesc pt bunavointa de a programa interviul cu m...

11426 vizite 139 comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de...

15474 vizite 74 comentarii

Se da o ipoteza: un cadru/punere in scena cu stil, un domn elegant, so...

10959 vizite 69 comentarii

Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tar...

13328 vizite 105 comentarii

80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment i...

11192 vizite 57 comentarii

Intotdeauna le recomand clientilor sa nu se ia dupa experienta cand an...

36913 vizite 305 comentarii

Am scris de curand un articol care a starnit multe controverse, in car...

14025 vizite 58 comentarii

La cursul de seductie ti spune ca trebuie sa o faci pe fata sa rada ca...

9031 vizite 24 comentarii

Langa casa mea o e cafenea la care ma opresc adesea, e foarte aproape ...

13140 vizite 53 comentarii

De cativa ani tot umblu prin ministere si prin companii de stat, si au...

4427 vizite 15 comentarii

RomaniaFilm a luat nastere la inceputul anilor '50, odata cu nationali...

3171 vizite 2 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de recrutare pe care l-am pus cu ceva timp in urma, cautam un redactor pentru un site despre teatru:

Sunt cel mai calificat om din tara asta pt asa ceva… dar nu pupati o persoana ca mine pt ca faceti discriminari pe criteriu de varsta. Plus ca nu aveti cultura necesara sa va dati seama de valoarea bazei de cunostinte pe care o am. Plus ca am scris teatru, radiofonic (cu Dem Radulescu in rol principal) peste 200 de emisiuni scenarizate, cunoasc personal 30% din lumea viesparoasa din arena romaneasca. Sunt curent cu tot ce misca in teatru pe planeta asta. Dar ca sa aveti pe cineva ca mine, tre’ sa cautati. Cineva de adevarata valoare creativa si intelectuala nu cerseste atentie aplicand printr-un cv. Drum bun pe calea mediocritatii. (Petrescu)

Daca ar afla ca nu as lucra cu cineva ca el nici daca ar veni la munca pe gratis – ba, daca ma gandesc bine, nici macar daca m-ar plati el pe mine – ar spune ca din cauza varstei, evident. Si la fel ca mine ar face aproape toti angajatorii. Ii stiu bine pe angajatori, vorbesc cu ei in fiecare zi, de 25 de ani incoace. Insa candidatii nu vor sa stie asta. Ii stiu bine si pe candidati si pe angajati, tot de atatia ani.

Am vazut multi angajati care au ajuns aproape de nebunie din obsesia ca experienta TREBUIE sa fie nu doar un criteriu important de evaluare, ci singurul. Nu, nu este. Nu e singurul, de multe ori nu este nici cel mai pretios, si nici macar important nu este adesea. Daca cineva poate sa invete intr-o saptamana, intr-o luna sau doua ce e de facut in jobul respectiv, de ce sa iei pe cineva care a facut lucrul acela zece ani? Sunt mult, mult mai putine joburi decat crede lumea acelea in care experienta si vedetismul cantaresc mai mult decat frustrarea, capriciile, orgoliile, lipsa de realism si pretentiile disproportionate cu care vin “la pachet”, aproape invariabil. Si aproape toate amenintarile cu judecata, cu comisiile de discriminare si cu altele asemenea vin de la candidatii si angajatii experimentati, stim cu toti…

Desi stiu bine asta si ii sfatuiesc si pe angajatori sa fie tot timpul atenti la motivatia si la frustrarile candidatilor, mai las si eu “garda jos” cand e vorba de propriii mei angajati, din cand in cand. Tentatia sa angajezi vedete e mare, nimic de zis. O data la cativa ani o fac si eu. Si mereu, dar absolut de fiecare data a iesit prost. Dar prost si cu paguba, nu asa… Ultima experienta e inca proaspata in minte, a fost acum vreo doua luni, am si scris aici, pe blog, despre ea.

Da, e trist sa ai ceva de care ceilalti nu mai au nevoie. Inca si mai trist e sa fie singurul lucru care ti-a mai ramas. Si da, sa-i invinovatesti pe ceilalti ca nu au nevoie e uman… 🙁

Angajat cu experienta(poza lui woxys de pe www.deviantart.com)

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 11, 2018

  • Popescu :

    G.B. marele specialist in recrutari, marele fizician, marele meloman, marele guru al angajarilor privatilor pe banii statului, marele monarhist,…..Noi, muritorii de rand, ne prosternam in fata indicatiilor petioase scrise aici, pe site. Cum de a indraznit domnul 50+ sa scrie ca o vedeta, cand se stie ca singurul super-star mondial este G.B.!!!!

    • Andreescu :

      Detectez o frustrarica sau va revendicati ‘terenuri’ pierdute? 🙂

  • Dorel :

    Chiar dacă mesajul e cumva deplasat, realitatea este destul de sumbră pentru cei de 50 de ani. La cei 46 ai mei, am învățat că singurul motiv pentru care poți să privești pe cineva de sus, este atunci când îi întinzi o mână să il ajuţi să se ridice. Asta dacă ești om.

    • Gigel :

      Cum credeti dvs ca s-ar putea reusi indreptarea realitatii sumbre pentru cei de 50 de ani?

    • Mirel :

      …si daca ajutorul ar fi reciproc?

    • Balanel :

      O supoziție total gresită dupa parerea mea. Cel mai umil esti atunci cand ajuți pe cineva si te uiți cel mai putin de sus posibil.

      • Miaunel :

        Impresia mea e ca daca vrei intr-adevar sa ajuti pe cineva (ceea ce oricum indirect ar insemna ca te ajuti si pe tine, in mai multe feluri posibile) nu trebuie sa-l privesti de sus deloc, pentru ca atunci ar putea sa fie interpretat gestul tau cel putin ca mila, existand posibilitatea ca omul respectiv sa refuze astfel ajutorul. Pe de alta parte, poate ajutorul unuia nu este considerat ajutor pentru celalalt, pentru ca primul vede ajutorul respectiv doar din unghiul sau de vedere, fiind convins ca face bine celuilalt, dar poate nu e chiar asa din prisma celui ajutat. Ideal poate ar fi sa reusesti sa-ti dai seama cum ai putea sa ajuti pe cineva (si sa te ajuti implicit) tinand cont de personalitatea si nevoile tale, dar totodata si de ale celui ajutat, ajungand cu dragoste si intelegere la nivelul celuilalt si sa va ridicati impreuna din acel punct.

        • Balanel :

          Ajutorul este una (o faci fara a te ajuta implicit pe tine insuti) comuniunea sau afinitatea de orice fel intre persoane este cu totul altceva. E cam si cum cățelul ar mieuna si pisica ar latra.
          In plus ajuți pe cineva daca acesta isi si doreste pe cand in comuniune esti cu cineva cu si fara voia ta sau aceluia.

          • Miaunel :

            Sunt mai multe tipuri de ajutor, intr-adevar, care depind de la om la om pana la urma.
            Iar raportat la comuniune/afinitate, din punctul meu de vedere s-ar aplica aceleasi principii, adica cu atat mai mult se tine cont de personalitatea si nevoilor partenerilor, identificandu-se solutii de comun acord acceptabile. In caz contrar, ce fel de comuniune e asta daca unu latra si altul miauna sau unul miauna numai pentru ca vrea celalat sa miaune impreuna cu el, dar el personal nu vrea acest lucru, ci doar mimeaza mai mult sau mai putin bine?

            • Balanel :

              Miaunel, de unde stii tu atatea înțelepciuni?

              • Miaunel :

                🙂 am avut maestrii buni! si nu e frumos sa se raspunda la o intrebare prin alta intrebare/eschiva

                • Balanel :

                  🙂 inseamna ca ti a placut sa torci. Au spus ceva invatatii si despre faptul ca nu prea e frumos sa faci observații sau ai lipsit la lectia asta?

  • Dyon :

    Daca nu ar fi de ras ar fi de plans acest GB. Ia uitati-va cum zice el ca face “candidate’s assessment”, partea morala: dupa ce recunoaste ca nu are metode de evaluare morala, zice ca se va interesa la cat mai multi oameni cu care a interactionat candidatul si va pune accept pe gasirea partilor NEGATIVE ale performantei si purtarii acestuia. “Moral Profile : as people’s morality cannot be determined by either psychological investigation or any other test, we will conduct a deep Reference Checking. For this purpose, we will contact as many people as possible who were previously in contact with the Candidate: former employers, colleagues, school friends, etc. Stress will be put on finding negative points of Candidate’s performance and conduct.” Ce sa mai zic, ufff, JUDECATA DE APOI si nimic mai mult !

    • Unii :

      Intuiau, asa cum intuiau si altele, tot de la inceput…
      Primavara e o nebunie totala, stim! 🙂

  • Dan :

    Intr-adevar in Romania 50+ e condamnare la moarte. Traind intr-un sistem defect, cu nervii mereu in pioneze, lovit de impotenta in a indrepta cele mai elementare lucruri la nivel social, poluare infioratoare in Bucuresti, lume agresiva si fara maniere elementare in jur, fara un welt-anchauung realist cei de 50+ ajung mistici, conspirationisti, hranit cu mancare neverificata calitativ ajungi la limita biologicului la 50+. Cati romani de 50+ studiaza mai pot studia lucruri noi zilnic? Cati cei de 50+ au o activitate creativa?
    Parca media de varsta in Romania e 66 de ani pe cand in tari civilizate e de 86.
    Sunt si exceptii desigur dar ele doar confirma dezastrul cu nume de “romania”.

    George are dreptate si “nebunul” care i-a trimis elucubratiile ego-centriste e un exemplu de cat de distrus e un 50+ in Romania.

    Problema e mai grava; cei de 50- nu se instruiesc, pretind tot felul de gogomanii, isi imagineaza ceva si chiar cred ca stiu acel lucru, nu au experienta serioasa in care sa fi aplicat putin academicul stufos, sunt cinici, agresivi, venali, inculti.

    Totul pleaca desigur de la cap adica de la guvern. Cand 25 de ani au fost angajati pe pile tot felul de incapabili ce pretentii sa mai ai de la restul. In tara in care un titlu de doctor costa 2000 de euro ce pretentii sa mai ai Dumnezeule mare?!!
    Caveat emptor!

    D

    • Da, ai surprins o buna parte din esenta… 🙁 GB

    • Andreea :

      Daca intr adevăr asta este situația in Romania poate se gaseste cineva sa faca niste birouri care sa se ocupa strict pe segmentul plasarii fortei de munca 50 plus. O alta problema gravă a României sunt bătrânii, oameni în general singuri si f neajutorați. Se poate face munca de voluntariat si din asta, fiecare dupa putinta. Sunt atatea lucruri de facut pe bani sau fara si multi oameni nu stiu cum si unde sa se implice. Acțiuni HR pe teren, sunt idei.

    • Dana :

      Foarte comic! 🙂 Aveti un simt al umorului foarte dezvoltat, printre multe alte calitati ale rasei superioare, din care este evident ca proveniti.
      Chiar imi imaginasem foarte amuzata, pentru 1 secunda, cum ar fi fost invazia distrusilor, nemernicilor (si lista e deschisa, in dex sunt multe epitete ce li s-ar potrivi perfect, insa am remarcat ca dvs ati preferat, cu mare gentilete, doar o mica dojana cu duhul blandetii, educativ-constructiva si foarte motivationala) asupra perfectilor (exceptiile si raritatile, pe cale de disparitie, din exemplul dvs de mai sus)! comedie umana totala!

    • Ion :

      Buna dimineata! Extrapoland judecatile de valoare si faptul ca daca cobor pe cineva nu inseamna automat ca ma ridic pe mine (nici macar in proprii ochi), din toate cele de mai sus, care pot fi mai mult sau mai putin comune tuturor, e de remarcat presupusul sau nivel de impotenta sociala. Daca este adevarat ceea ce pretinde Dan si daca intr-adevar ii pasa de omul respectiv, logic ar fi sa nu se rezume doar la reprosuri, ci sa incerce sa inteleaga mai bine cauzele si sa ajute omul respectiv, pentru depasirea handicapului social. De ex eu m-as gandi la urmatoarele ipoteze : poate ca omul pana acum a fost toata viata lui un singuratic, poate ca a avut anumite traume (peste care incearca sa treaca), poate ca desi a avut ca toata lumea multe ocazii, a refuzat toate propunerile de socializare, nefiind interesat de sporturile sociale, ci de ideea de bun familist, astfel incat de aici poate si multe stangacii, ciudatenii sesizate in viata sociala, intuitia lui poate neputand sa suplineasca tot timpul lipsa de experienta in domeniul relatiilor sociale. Pe de alta parte, daca privim lucrurile si din alt unghi, ar putea sa existe si aspecte pozitive : omul mai mult ca sigur e sanatos, nepoluat social din prea multa socializare ca mai toata lumea in ziua de azi, daca mai face si sport, are grija constanta de sanatate, fiind poate si vegetarian de ani de zile, poate fi ok multi ani de acum inainte, iar daca parintii lui au ajuns la limita biologicului destul de tarziu, atunci situatia nu ar fi deloc disperata pentru omul respectiv, ba dimpotriva, imbucuratoare 🙂 O buna zi!

      • Cristina :

        Hmm, interesant…era si o teorie “Handicap Principle”, a etologului Zahavi…

  • Coana Mare :

    Ma plezneste rasul cand il citesc pe Butnoiu, care are 50+, cum le gaseste defecte celor trecuti de 50 de ani. Te-ai uitat, coane, recent in oglinda?
    Chiar si in strainatate a greu sa-ti gasesti un job permanent cand ai trecut de 50 de ani, sa nu mai vorbim de Romania unde prejudecatile unora ca Butunoiu blocheaza orice sansa candidatului matur.

    Unul/una trecut(a) de 50 de ani, cu multa experienta, trebuie sa uite de joburile permanente intr-o companie si sa lucreze ca freelance cu PFA sau SRL lui. Eu lucrez in calitate de consultant cu contract pe durata determinata de mai bine de zece ani, sunt bine platita, respectata, tocmai pentru ca am acceptat riscul de lucrez in joburi temporare dar in care castig in sase luni mai bine decat un angajat permanent intr-un an sau chiar doi. O persoana cu SRL si care mai stie si ceva limbi straine poate lucra in toata Europa, daca e suficient de flexibil(a)
    Basca pe segmental asta nu dai de alde ca Butunaru ci de specialistiin recrutarea expertilor. Cine e mai curajos, poate incerca sa lucreze cu agentii ONU in zone dificile dar bine platite unde n-are nevoie de Butunoi ca negociaza direct cu ONU. Departe de a fi disperata, persoana de 50+ ani are alternative, unele mai bune ca la tinerete.

    • Un solicitant :

      As vrea in zone dificile. Cum sa iau legatura cu ei? Multumesc!

    • Ana :

      Multumim mult de ideile bune, o sa urmarim si aceste alternative (freelancer/SRL m-am gandit si eu, la un moment dat). Punctual, exemplificativ, pentru zonele dificile, am vazut (cel putin) momentan ca, din pacate, au 99% anunturi nu pentru munca la domiciliu, in RO, ci chiar in zonele respective, astfel incat nu merita din punctul meu de vedere, oricat de multi bani ar fi la mijloc (si nu din ratiuni de frica, ci din alte prioritati personale mai importante decat banii sau cariera sau altele, iar de bani, multumesc lui Dumnezeu, nu am de ce sa ma plang multi ani de acum inainte, nefiind cazul – insa asta nu inseamna ca nu vreau sa nu fac nimic, niciodata, asta e clar, ci dimpotriva, dar fara disperare, adica neacceptand orice si oricum).

      • Coana Mare :

        Fiecare persoana are prioritatile ei deci misiunile in zone de razboi nu sunt pentru oricine. Dar pentru cei care au flexibilitate (divortati, fii/fiice adulti, fara catel si purcel acasa) si curaj, mersul cu ONU si agentiile lui este o alternativa interesanta. Eu am mers cu UNDP in Afganistan si consider experienta dobandita acolo extrem de valoroasa. N-am regretat nicodata ca m-am dus sa lucrez la Kabul. ONU are foarte mare grija de personal in zonele periculoase.

        Nimeni nu e obligat sa mearga in Iraq, Siria sau Afganistan. Mai este loc si in Europa pentru munca cu contract. Elvetia care de 1 iunie se dechide romanilor are foarte multe joburi cu contract care se platesc foarte bine (depinde de specialitate), mai ales in IT si sistemul bancar. Am lucrat la Zurich si Geneva si stiu ce spun. Vorbesc de joburi profesionale, nu curatenie sau ingrijire batrani. E suficient sa stii bine germana sau franceza pe langa engleza. Dar ca sa lucrezi in Europa e bine sa ai SRL, PFA-urile sunt rau vazute iar unele tari le interzic in cazul contractelor de valoare mare. Eu cunosc un specialist roman trecut de 50 de ani care a parasit Australia unde se stabilise si si-a facut un SRL la Cluj si acum lucreaza cu contract in toata Europa. A fi batran/a si experimentat/a este un atu cand lucrezi freelance cu propria ta companie. Butunoilor de pe lumea asta care spun ca esti batran, dinosaur, expirat, neperformant, etc daca ai trecut de 50 de ani trebuie sa li se dea cu flitul; cunoasterea are valoare si pentru orice domeniu exista clienti care sunt interesati sa aiba acces la ea. Problema e ca trebuie sa stii unde sa-i cauti dar si asta se invata cu timpul.
        O alta alternativa pentru cei trecuti de 50 de ani sunt organizarea de cursuri de training sau scrierea de carti de specialitate. Exista o piata trainingurilor si in Romania, unde experienta si cunoasterea sunt cautate.
        La 50+ ani trebuie sa incetezi a mai fi sluga (angajat) la compania altuia si sa-ti iei propriul destin in maini. Si sa faci misto de toti Butunoii care-ti spun ca trebuie sa treci pe linie moarta fiindca ai implinit 50 de ani…

        • Coana mica :

          Da, este o experiență intensivă în zonele fierbinti ale globului imi f bine închipui. Daca nu sunt indiscreta dupa o asemenea perioada ce priorități v ati trasat? Fiind 50 plus, vreti inapoi sau va solicita alte prioritati in Romania? Multumesc anticipat.
          O zi minunata!

          • Coana Mare :

            Ce prioritati profesionale am eu la aproape 60 de ani?
            – sa-mi perfectionez limba persona (dari) pe care am apucat s-o invat in Afganistan si, daca se poate, la lucrez un timp in zona persanofona a Asiei Centrale;
            – sa scriu o carte in specialitatea mea, putin cunoscuta in Romania;
            – sa incep o activitate de training in specialitatea mea in Romania, si nu numai;
            – sa continui activitatea de mentoring. Acum cativa an am fost, in mod neoficial, conductor de teza de licenta. Studenta mea a facut un internship in Grecia si acum lucreaza la o firma de specialitate din Bucuresti. As vrea sa continui sa fac acest lucru mai departe.
            – sa lucrez numai sase luni din an, restul sa ma ocup de scriere de carti, training , invatare lucruri noi in profesia mea, etc.
            Cam asta…

            • Dan :

              Incerc sa inteleg toate punctele de vedere de mai sus..
              Pe de o parte, din cate inteleg, Ana imi pare ca ar fi fost potential interesata de parteneriate reale, tinand insa cont de propriile sale limite (am un feeling ca la acestea se gandea) : religioase – ex unele tari erau ne-crestine; morale – ex.unele state europene par a avea unele mentalitati mai liberale(din diverse motive, mai mult sau mai putin justificate, ele stiu mai bine); mentale, etc.
              Pe de alta parte, si din celalat unghi de vedere poate ar exista si alte variante alternative, pare a fi imposibil sa existe numai 1 singura solutie…

        • Cristian :

          @ Coana Mare
          Legat de munca in strainatate (par.II): da, si eu ma simt oarecum vizat de propunerile preconizate mai sus, foarte bune de altfel si utile, multumim frumos de interes, grija si atentie, apreciem mult.Aveti dreptate deci, la o parte din propuneri m-am gandit si eu mai demult, insa pentru ca personal am deja o varianta in curs, de analizat atent si de decis, intr-un final, la fata locului (ultimul interviu face-to-face), trebuie sa ma focusez deocamdata pe aceasta varianta. Cu toate acestea, desi nu pot sa-i las balta pe cei cu care tot am discutat de anul trecut, chiar si cu o perioada intermediara de “hiatus”, nu prea mai am mare tragere de inima ca anul trecut (inima ramanandu-mi in tara), insa trebuie sa fac macar act de prezenta si apoi, o sa decid ce e de facut (in functie si de eventualele oferte reale primite din tara). Oricum, de principiu, sincer, nu prea ma vizualizez stand departe de tara, prea mult timp.. Seara buna tuturor!

      • Dan :

        Incerc sa inteleg toate punctele de vedere de mai sus
        Pe de o parte, din cate inteleg, Ana imi pare ca ar fi fost potential interesata de parteneriate reale, tinand insa cont de propriile sale limite (am un feeling ca la acestea se gandea) : religioase – ex unele tari erau ne-crestine, morale – ex.unele state europene par a avea unele mentalitati mai liberale(din diverse motive,poate mai mult sau mai putin justificate, ele stiu mai bine), mentale, etc.
        Pe de alta parte, si din celalalt unghi de vedere poate ar exista si alte variante alternative, pare a fi imposibil sa existe numai 1 singura solutie…

    • Dyon :

      Si mie mi se pare ca Butunoiu e cam slab in recrutari. Nu m-ar mira ca din cauza lui sa fie si dezstraul asta prin tara. Ce mi se pare mie e ca GB e cam dur, nu are rabdare cu oamenii, cum a fost si cu vestitul episod (http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2016/03/06/par-eu-chiar-atat-de-prost/) care mi-a lasat un gust amar prin felul in care GB l-a tratat pe om. Daca omul si-a cerut scuze si a spus ca nu a inteles bine (ca nu trebuie sa ia material de pe net ci totul sa fie original), ce mai vrei frate? Mai dai o sansa. GB si altii ca el, “nu, te dau afara”. Mentalitate de comunist. Eu unul prefer sa imi caut de lucru direct la patroni, intreb clar ce vrea de la mine, daca pot fac daca nu, nu.

      • alphas :

        Din cate am vazut pe blog (si arareori si pe la TV) GB pare destul de aspru, chiar contondent in modul de relationare cu colaboratorii si angajatii. Habar n-am daca acesta este si adevarul si chiar nu ma intereseaza, in contextul de fata.

        Am citit zilele trecute postarea cu “Par eu chiar atat de prost…” si am ramas destul de nedumerit, nu de situatie (ca nu-s rare…), ci de postarile celor mai multi dintre partenerii de dialog ai lui GB.

        Cu totii ati sarit pe GB ca poate n-a fost destul de clar, ca poate l-a tratat cam dur pe individ, ca a avut asteptari pe care nu le comunicase explicit personagiului etc.etc.. Posibil sa fi fost justificate toate observatiile astea. Insa nu am vazut ca vreunul sa se ia de viata bietei victime, pentru simplul si banalul fapt ca a furat. Cand prezinti un text ca apartinandu-ti, el poate fi oricum: si genial si hipermediocru, si plin de nerv si al naibii de plicticos, si…, si… . Oricum poate fi, dar mereu trebuie sa indeplineasca o minima conditie de onestitate: SA FIE AL TAU! Chestie care nu pot pricepe de ce nu mai este atat de simpla azi, ca ieri, cata vreme, dimpotriva, ar trebui sa fie mai usor, azi eforturile de documentare fiind ceva mai lejer de dus la bun sfarsit.

        Sunt curios daca personajul este cel care a “castigat” postul de aici (http://www.georgebutunoiu.ro/blog/index.php/2015/10/17/caut-un-redactor-cultural-de-internet/)? Nu de alta, dar tin minte ca ma auto-propusesem (tardiv rau) si mi s-a comunicat ca postul e dat…

        PS Mai am o curiozitate: cu sarmanul profesor Flonta ce-a(ti) avut?

        • Omegile :

          Daca te pretinzi redactor si rezumi contribuția ta creativă la un simplu copy paste spune totul adică nimic. Adevarat multi se inspira din textele altora formulandu le bineinteles altfel, este cu altceva.
          Dumneavoastra aveti ‘textele’ acasa? Daca da, nu ar trebui sa va îngrijorați. Se cauta redactori buni peste tot.
          Stilul si modul de comportament al unui manager este propriu si personal. Unii se pliaza mai bine pe stilul sever, dur, autoritar ‘din scurt’ altii pe genul amabil, prietenos, ingaduitor. Important sa fie cel cu care colaboratorii fac echipa buna.Total insa irelevant insa pentru subiect.

          • alphas :

            “Total […] irelevant […] pentru subiect.”?

            Irelevant? Nu. Pentru ca daca pentru un “putoi” de 20-25 de ani putem sa concedem ca, macar din spirit crestinesc, mai poti avea ingaduinta, zicandu-ti ca poate asa (in preajma fraudei) or fi fost experientele lui, de la unul aflat la 50+…

            Si, revenind mai strict la tema postarii de fata, am constatat adesea ca un lucru pe care nu-l intelege cineva care cauta un loc de munca si care crede ca pentru o anumita pozitie este supracalificat, este ca in orice organizatie, prin prisma relatiilor intra-organizationale, trebuie sa-si stie fiecare locul. Nu in sensul ca nu trebuie sa isi vada decat de patratica lui, ci in sensul ca, legitima ori nu, cand el intra in acea organizatie, ierarhia din interiorul ei este cea care este. Un om normal (=cu frustrari minime) nu are decat ca, in timp, sa isi cucereasca o pozitie mai buna. Nu neaparat prin avansare in ierarhia standard (unii poate chiar nu-si doresc asta), ci prin probarea competentei si prin accesul la un nivel de venituri semnificativ. Vorba ceea, autoritatea deontica-i una, cea epistemica, alta mancare de peste!

            • Omegile :

              Ma refeream la conduita managerului, aceea o vad irelevantă in acest subiect (daca este un dur sau un softy). Competenta angajatului este cea mai relevantă as putea spune si cand ai de a face cu oameni cu experienta gen 50 plus cu atat mai mult.
              Sigur ca fiecare ar trebui sa si vadă de propria părticică intr o organizație si mai ales sa si faca treaba cât poate de bine. Inteleg ca aveti experiente nedorite. Cum cred ca sunteti un om care critica ceea ce nu il reprezintă sunteti performant si v ati cam vazut de treaba dumneavoastra. Va felicit si va încurajez sa continuati in acelasi spirit!

  • Nicolae :

    Domnule Butunoiu,
    Daca nu as fi avut de-a face cu suficient de multi patroni romani poate ca v-as da dreptate dar o fac daca vorbim doar pe exemplul de mesaj postat. Mi se pare insa nedrept sa generalizati ideea ca experienta ar merge mana in mana cu vedetismul.
    Oare in toate cazurile de angajari facute „cu garda jos” a fost vorba doar despre astfel de candidati?
    De ce ati angajat oameni tristi pentru ca nimeni nu mai are nevoie de ceea ce ei au?
    Si eu cunosc din „opozitie” angajatorii romani si marea majoritate, din pacate nu am intalnit inca vreunul altfel, amenintau angajatii cu faptul ca “la poarta” ar mai fi cel putin 10 care sa le ia locul.
    Primul care imi vine in minte se lauda ca sunteti prieteni dar, nu prea cred, pe el il cunosc foarte bine insa pe dvs nu va cunosc personal.
    Problema care aparea mereu, era ca pentru a inlocui un bun specialist trebuia sa angajeze alti 2, 3 care sa faca aceeasi treaba, sa aiba aceleasi rezultate.
    Si apropo, ca sa-i invete pe cei noi veniti ce este de facut in jobul respectiv, pe cine insarcinati sa o faca?
    Am cunoscut oameni, profesionisti (peste 50 din pacate, dupa „convingerile” dvs) care dupa ce erau pusi sa-i invete iar si iar pe novici, li se facea lehamite si plecau si ei din firma.
    Sfatul meu, pe care sunt sigur ca-l urmati deja, este sa angajati pe batranii ca subsemnatul (+60), doar daca aveti nevoie de minim 51 % din ceea ce stiti ca ei pot da si in acest fel nu va mai fi nimeni sa va invinovateasca si dvs sa nu mai aveti astfel de regrete.

    • Dyon :

      GB este exemplu clar de om educat in comunism, care nu da doi bani pe oameni. M-am lovit si eu de mentalitatea “la poarta mai sunt 10 care asteapta”. Mi-am dat seama ca angajatorul asta este varza la capitolul relatii umane, nici nu citise bine cv-ul meu, nici nu stiu ce voia de la mine – eu stiam ce voiam, el nu. Sunt cam dezamagit de oamenii care fac recrutari in Romania si cred ca economia merge prost si din cauza celor ca GB.

  • Calin :

    Avand in vedere ca am schimbat prefixul cu 6 sunt si mai relaxat in asemnea discutii. Cand vad in Adunarile Generale ale actionarilor ce incompetenti sunt promovati ca administratori si/sau executivi ma apuca durerea de cap. Celebra OG 109 a devenit un paravan de numiri politice si de a se da oficial niste salarii nesimtite pe incompetenta maxima.

    • Nicolae :

      Corect, dar putem oare face ceva, cata vreme stim cu totii ca exista un lant uman format politic din acelasi tip de oameni infiltrati in toate partidele politice?

  • Alex :

    Cert este ca daca ai peste 35 de ani si dintr-un motiv sau altul n-ai job si nici macar o cunostinta undeva esti mort .Este capitalism ,capitalismul este mai rau decat un rechin infometat! Am intalnit foarte multi oameni calificati si de calitate care nu se mai pot angaja pentru ca aceste firme de 2 lei inclusiv multinationale desfasoara activitati modeste si nu au nevoie de oameni calificati ci de masini care nu gandesc prea mult.Nu sunt de condamnat nici unii nici altii ,asta este lumea in care traim.Si mai este un aspect Sir , concurenta din intern,care naste monstri.Pana la urma totul se rezuma la moralitate dar moralitate in capitalism nu exista prin definitie.
    Cei in cauza trebuie sa mai caute cu,calm si fara disperare.Pana la urma fiecare isi gaseste locul mai devreme sau mai tarziu.

    Cu stima,
    Alex

    • Daniela :

      Alex – ma îndrept cu pași mari spre granița prefixului 5 și comentariul tău a mers drept la țintă în ce mă privește, avînd în vedere că sunt “în căutare” de mai bine de 10 luni și toți selectorii îmi spun ce profil premium sunt dar vai, ce puține cereri sunt pentru cineva de “nivelul” meu.

      George – deși subscriu în totalitate că simpla experiență nu are nici o relevanță în raport cu competența și/sau capacitatea de învățare, totuși decizia de a nu angaja un profil peste 40 de ani este omniprezentă în piață și cred că are legătură mai mult cu teama de salariul pe care ar trebui să-l plătească angajatului decît de vedetismul sau conștiința sa de sine…

      Cu stima,
      daniela

      • Dan :

        Daca s-ar lua unii dupa ce zic altii permanent, ar fi trebuit sa se sinucida demult pana acum! 🙂 asa ca oameni buni, nu bagati in seama pe cei cu tendinte depresive/pesimiste sau pe cei care in loc sa incurajeze oamenii sa evolueze sau sa vina cu solutii constructive, mai degraba incearca sa-i deprime, fiti realisti, constientizati si asumati-va ceea ce este de asumat si mergeti in continuare pe calea voastra, cu incredere. Am cunoscut oameni plecati in strainatate la 50+, care acum sunt mult mai bine ca in tara (potrivit criteriilor lor personale), asa ca orice e posibil, daca ai curaj, esti foarte determinat/motivat si ti s-a facut atata lehamite de cum se intampla unele lucruri prin RO incat sa nu-ti mai doresti sa te intorci !

      • Dan :

        …si mai e ceva : nu stiu de unde obsesia asta a unor oameni legata de varsta, care e o prostie, pana la urma! hai, mai bine, sa ne sinucidem toti, preventiv, incepand cu varsta de 30 ani, ca sa preintampinam toate riscurile viitoare! deci, eu zic ca indiferent de varsta, poti fi fericit si implinit din toate punctele de vedere, fiind mai important modul cum gandesti, cat esti determinat sa reusesti intr-un domeniu, cat muncesti pentru asta, cat de optimist si de curajos esti.

        • Pentru Dan :

          Ai dreptate, tot timpul mai este ceva de imbunatatit la tine, tot timpul mai este ceva de iertat, de iubit, de invatat. Tu alegi daca vezi partea buna din toate, daca nuantele, luminile si umbrele sunt prilej de comuniune sau de uitare, daca in jurnalul sufletului tau vei scrie mai departe despre vise sau despre regrete, despre frica sau despre curaj, astfel incat, da, varsta este doar un alt ambalaj, nu inseamna nimic mai mult decat o cifra pe o bucata de hartie …depinde doar de noi daca ii acordam importanta sau nu….Pana la urma, nu te ineci daca cazi in apa, ci doar daca ramai acolo si atunci alegi sa renunti din cauza varstei sau ai puterea sa continui, indiferent de varsta?
          Nu trai prin comparatii cu nimeni (ex.cu cei mai tineri, care au si ei problemele lor la angajare), fii tu insuti, chiar daca in continuare constati ca ai nevoie si de menuet si de cha-cha-cha, pentru inveselirea atmosferei 🙂
          Un oarecare

  • Bogdan Otlacan :

    Stiti aforismul, cantat si de o celebra trupa: pomul vietii creste mandru daca spiritul e viu! Ori, un spirit viu reclama intai de toate modestie. Si, in plus, indiferent de context, de timpuri, de destin in fond, valoare iese la suprafata ca o picatura de ulei inotatoare printr-un pahar plin cu apa. Oare care este motorul psihologic cel mai important al frustrarii? Eu nu-mi dau seama…Nu inteleg de ce multi oameni nu stiu sa se bucure de ceea ce au, dar se intristeaza teribil de ceea ce nu au…
    O zi buna si implinita!

    Bogdan

  • Corina :

    Mda…nici eu nu l-as fi angajat pe candidatul belicos de mai sus, dar nu pentru este “trecut bine de prima tinerete”, ci pentru ca e scrantit si fericit ca este. Cat priveste opinia Dvs ageista conform careia persoanele mai in varsta sunt si mai dificile ca angajati, da asa e, dar asta nu inseamna numai ca este ceva gresit cu ele, ci si cu angajatorii din Romania, care au toate pacatele posibile – discrimineaza, nu aplica legislatia, o mai si interpreteaza, fura prin diverse metode si din avutul companiei, si al angajatilor etc. Este foarte probabil ca o persoana mai in varsta sa fie si mai versata, si mai vocala, si sa nu mai accepte toate matrapazlacurile unor tembeli, mai tineri, care cred ca totul este posibil, in Romania – vestul salbatic al estului. Dar ma surprinde ca desi sunteti foarte conectat, si cunoscator in ale stiintelor exacte, se arata ca va pricepeti destul de putin la stiintele sociale. Demografia este un domeniu interdisciplinar, si cu pregatirea Dvs matematica ar trebui sa puteti evalua ca in destul de scurt timp majoritatea angajatilor din Romania vor fi mai toti de PESTE 50 de ANI.
    Ma intreb ce o sa se mai intample atunci cu HRul…
    Nu stiu unde am citit asta, dar se potriveste aici, desi un pic lost in translation: “Este adevarat ca nimeni nu este de neinlocuit, dar uneori trec ani pana gasesti intr-adevar pe cineva care sa poata inlocui perfect chiar si un nimeni”

    • Insomnii :

      Corina, draga mea, observ, din nefericire, cam multa tristete si pesimism acumulate pentru o singura zi! Si sa nu razi, pentru ca ar fi si mai rau : ce ar putea fi mai trist decat rasul oamenilor tristi?! ca sa nu mai zic ca la dictonul deprimant de mai sus, mai poate exista, stii prea bine, si corolarul si mai pesimist, adica sa nu mai gasesti niciodata inlocuitor, nexistand nicio garantie absoluta in acest sens! si atunci sa vezi ce ras si mai amarnic te apuca, de nu te mai poti opri! 🙂 asa ca poate ar fi mai bine (si asta o zic si pentru mine) sa nu ne lasam afundati in mlastinile depresiei si sa ne gandim ca si maine e o zi – da, stiu e un truism, insa este o “ancora”viabila inca – (cum ar fi fost, daca nu am fi avut sansa asta? de ex gandeste-te la bolnavii de cancer, cat chin atroce, cata durere imensa e fiecare clipa, ar avea toate motivele sa urle non-stop, sa-si doreasca zilnic moartea ca o binecuvantare.. si cand, cu toate acestea, o simpla ridicare din pat e o imensa bucurie, o victorie asupra mortii…, tristetea, pesimismul, deprimarea fiind ca un fel de cancer al sufletului/al vietii din noi, care se extinde rapid si face ravagii), ca viitorul poate fi si optimist, nu obligatoriu pesimist doar pentru ca perceptia este total neagra in acest moment, insa asta depinde si de fiecare sa incerce permanent, cu curaj, sa-si reincarce bateriile zilnic cu optimism si sa munceasca constant la construirea viitorului dorit si dpdv personal si dpdv profesional. Nu e simplu deloc, dupa cum prea bine se stie, insa cu siguranta merita! Te imbratisez cu drag!

      • Ziua noua :

        🙂 Am sosit. O luam de la inceput. Unde am rămas? 🙂

      • Corina :

        Nu prea stiu cum e cu depresia si mlastinile ei, ca eu noaptea dorm, si ziua privesc cerul. Demografia ma pasioneaza, si viitorul e sumbru – ceea ce nu e de mirare, dat fiind ca toata lumea e pe forumuri si are conversatii foarte interesante si absconse cu parteneri elevati si anonimi, in loc sa se ocupe de lucruri mai lumesti, care se lasa cu natalitate. De unde concluzia ca au disparut pana si aia a caror singura calitate ar fi fost ca sunt la varsta fertila, fara ca macar locul lor sa fie luat de cineva…

  • Mike B :

    @all
    De ce este atit de putina inventivitate, in Romania, in domeniul digitalului?

    Parca nu exista “disruptor”i ( cei care chestioneaza modelele actuale de afaceri), parca totul se copiaza din vest etc.

    De ce nu auzim ca o firma mica de IT din Cluj, sa zicem, iese cu un nou model de afaceri?

    • un domn :

      bon soir Mike, Servus

      1. cine sa comunice cu oamenii de IT ? nu m apricep la termeni, ma refer la consultati de afaceri/bussines care simt implicarea digitalului…acestia, consultantii de bussines se multumesc DOAR cu excel (am N dovezi in acest sens din piata financiara ; banci,asigurari,etc)

      2. nu e voie, nu e permis “disruptori”, functioneazza INCA cine are ochi albashtrii

      3. daca la Cluj (sa zicem) e o mare Institutie Financiara care gandeshte ca merge si asa..cu excelu in “brate” ce poti face ? eu , sunt 180 % de acord cu ce spui tu..insa…in afaceri…inca merge low cost model atat HR cat si…model de afaceri

      p.s. acum doi ani am primit studenti de la ASE Bucuresti in stangii de practica (PRACTOr si MASPRACTOR le spunea) , i am incurajat sa imi critice activitatea din companie, sa interactioneze cu toata echipa….mi au spus ca am o problema…ca sunt situatii care nu se potrivesc cu ceea ce au invatat la “scoala”…si….de ce am cheltuit bani in cursuri si dezvoltarea aplicatiei de Oracle ? ca era mai simplu cu excelu ????….am zambit…..si am renuntat sa le spun ca viata reala..bate ceea ce au invatat ei la ASE. Singurii “disruptori” sunt tipii de la UBISOFT care produc jocuri pentru console video…atat..restul sunt..mancurci

      • Mike B :

        Buna “un domn”,
        Culmea e ca asistam, fara ca cei care trebuie sa isi dea seama, la un nou episod cind Romania pierde trenul din cauza propriei imbecilitati!!
        Sint vremuri cind inca in sfera digitalului terenul este egal nivelat si toti sint egali la start. OK, precum se pare unii sint suficient de imbecili sa nici nu gasesca linia de pornire!
        Daca unul care cinta “Hopa hopa….ios Haiduc” a avut mai multe hituri pe media virtuala ca ceea ce era postat de o multinationala ca McDonalds, daca un suedez (parca il isi zice PeWeDee sau asa ceva) care comenteaza niste jocuri pe net are hituri mai multe ca reclamele de la Super Bowl, de ce nu le bubuie prin cao unora din Ro sa creeze continut original, sa il posteze pentru segmente relevante pe mediile relevante, sa intre in procese de co-creatie etc.
        Nu e chestie de ochi albastrii ( e clar ca aia exista si vor exista pina vor muri de moarte naturala si ii vor mostenii progenirturile lor! ) e chestie de inventivitate intr-o lume in care poti sa iti colorezi, digital ochii in rosu, roz bonbon chiar si albastru.

  • Andrei :

    Oameni neintelesi sunt multi pe lumea asta iar povestile lor sunt mult mai interesante la stirile de la ora 5.
    Totusi ma intreb de ce ai investi 20 de minute scriind un articol care nu aduce niciun plus.
    Atat sa coste timpul lui GB?

    Andrei
    P.S. marturisesc ca mie comentariul mi-a luat 5 minute si timpul meu atat face 🙂

  • Narcisa Popescu :

    Pana acum am inteles de ce NU se angajeaza oameni de peste 50 de ani. Asta e simplu. As vrea totusi sa stiu cum ar decide un angajator sa angajeze pe cineva cu varsta de peste 55 de ani, care a lucrat o multime de proiecte 15 ani la o multinationala, a redactat pro bono un newsletter aproape 10 ani si pur si simplu i s-a comunicat ca s-a desfiintat pozitia, desi putea primi fara probleme o oferta pentru alt job in aceeasi multinationala. Un om modest, care nu “vinde” plusvaloarea creata de el. Sant deosebit de interesata de raspunsul dvs.

    • Nicolae :

      Ce as putea sa te sfatuiesc este sa nu renunti la cautari.
      Eu am fost cu ani in urma in aceeasi situatie iar acum sunt intr-o situatie exact inversa cu tine.
      S-a desfiintat pozitia in compania romana si am ajuns “din nou pe mana strainilor” :-).
      Patronul roman, a desfiintat postul pentru ca “nu ai plus valoarea ceruta in compania mea” (oare de ce m-o fi angajat?).
      Am aflat ca dupa mai putin de 6 luni a reinfiintat-o pentru un prieten.
      Domnule Butunoiu,
      Va reamintesc cele scrise de dvs:
      “Si aproape toate amenintarile cu judecata, cu comisiile de discriminare si cu altele asemenea vin de la candidatii si angajatii experimentati, stim cu toti…”
      Aflati ca nu am apelat la prevederile din legislatia muncii ci, am preferat sa merg mai departe.

  • Imaginea din oglinda :

    Butunoiule, se pare ca nu-ti mai vin “vedetele” nici macar in vizita. Hmm, nu e bine! De asta incepi tu sa ne “incanti” cu experientele tale care mai de care, cu diferite printese, si nu numai. 🙂 Te marcheaza! Ihhh…

  • Unu' care n-ar lucra cu tine :

    Mai GB, mai lasa balta vedetismul.
    Am fost pe la voi si nici daca m-ai ruga n-as mai trece pe acolo. Si lucrul asta in conditiile in care n-am serviciu in momentul de fata.
    Am vazut de ce sunteti in stare si cam ce cautati, asa ca las-o balta.
    Candidatii se descurca si fara voi. Aveti noroc ca sunt niste baieti si fete prin companii care va platesc diverse procese de recrutare ca sa se puna bine cu voi in speranta ca atunci cand vor primi un sut in fund de la angajatori o sa-i ajutati sa-si gaseasca de lucru.
    In rest nimic deosebit la voi. Mai mult, miroase si naspa in casa aia, a vechi (la propriu).

    • Unu' care ar fi fost interesat de colaborare.. :

      Util articol si dpdv informativ, multumim. Personal am fost interesat la un moment dat sa colaborez cu dl.GB, multumiindu-i mult de altfel pentru interesul de principiu initial, manifestat diplomat. Desi actualmente banuiesc ca interesul initial nu mai exista, si din punctul meu de vedere, din pacate, de ceva vreme, strict profesional vorbind, au fost rectificate prioritatile (existand potential de evolutie internationala), mai exact de cand au fost reluate discutiile (trenate de anul trecut din cauza birocratiei) de catre unii parteneri straini. In rest, chiar daca nu e de interes pentru nimeni, totul e neschimbat. Cu siguranta insa, referitor la postul vacant, va gasi la un moment dat, angajatul potrivit.

  • Motivatie&frustrari :

    Ar fi interesant de stiut (dpdv. studiu) ce motivatie&frustrari ar putea avea unii angajatori cand, desi exista precedente la activ, mai lasa “garda jos” din cand in cand, dar asta numai cu proprii angajati sau 1 data/100 ani cu vedetele din domeniul de interes. E cam ca in zicala aia cu oamenii care se impiedica de adevar, dar adesea, se ridica si merg mai departe. De ce ar face acest lucru, sfidand orice logica elementara ? poate prefera uneori sa uite de logica mintii, macar temporar, ocazional si experimental si sa caute cu logica inimii ..asta pana cand revine logica mintii la putere, care fiind pre-setata de principiu pe cautarea greselilor, e imposibil sa nu gaseasca la orice om o greseala mai mare sau mai mica ..si uite asa… trist! Pana la urma dupa atatea cautari indelungate de vedete, la modul ciclic, de-a lungul anilor, nimeni neputand intruni 100% cerintele ideale ale angajatorilor (ca doar de aceea sunt si ideale si se specifica uneori in anunturi ceva de genul :”it would be a plus/nice to have..”), risti sa ramai pe zero in balanta sau te multumesti cu ceea ce gasesti pe drum, dintre toti candidatii potential eligibili (macar partial), la un moment dat, coborand stacheta (nu atat de mult insa cat sa interfereze cu propriul sistem de valori, adica pe principiul “candidatii identificati sunt totusi un rau necesar”). Poate insa, astfel, ar fi un nivel mai realist al asteptarilor angajatorilor din partea candidatilor.
    Legat de domnul din (de) poveste : de unde stie autorul povestii ca altii nu ar avea nevoie de competentele acestuia? Autorul poate sa cunoasca doar ceea ce il impacteaza direct, la modul subiectiv, nu prin extrapolare la o serie de alti potentiali anagajtori doar pe premisa ca stie el ce vorbeste, ca doar are experienta indelungata in domeniu…Si si mai interesanta o alta remarca suplimentara : de unde stie autorul ca “acel ceva” de care dispune personajul principal al povestii este singurul lucru care i-a ramas omului respectiv?
    PS: bietii angajatori, toata lumea arunca cu rosii in ei si nimeni nu le ia apararea! 🙂 dar sa ramanem optimisti totusi, asa ca mai asteptam 🙂
    Pana atunci, in asteptarea salvatorilor, le dedicam un poem : “I am like the king of a rainy land, wealthy but powerless, both young and very old ..” (Baudelaire, “Spleen” – http://fleursdumal.org/poem/160)

  • Laur :

    Incurajator mesaj! 🙂

    Am 50 de ani.
    Acum cateva luni am finalizat ultima faza a unui proiect de schimbare al unei companii, prin implicare directa in operatiunile companiei, in linia I.

    Proiectul s-a referit la cresterea eficientei investitiei prin cresterea nivelului de activitate si prin urmare urmarea cresterea ratei de conversie (sau scurtarea ciclului de contractare _ venituri mai mari, costuri mai mici / unitate de timp) ca raspuns la cresterea rivalitatii concurentiale. Rolul meu asumat a fost de initiator, sustinator, catalizator si agent de schimbare. Practic, totul s-a redus la puterea exemplului. Pe de alta parte, au fost introduse rutine noi, inca neutilizate de organizatie. In final, il consider un proiect reusit, cu o implementare de succes.

    Ma felicit pentru ca la cei 50 de ani am reusit sa inteleg problemele firmei, sa ma autosetez si sa execut activitatile din propriul plan la nivelul cerut de noi KPI.

    Desigur, nu m-am intrebat de ce nu au angajat pe cineva mai tanar pentru acest rol. 🙂 Mai ales ca firma nu a externalizat functiunile HR. Se pare ca “cineva” a gandit ca experienta, chiar masurata in ani, conteaza. Insa daca la prima intalnire as fi avut motive sa simt ce am simtit citind acest articol, m-as fi ridicat in 2 minute de la inceperea discutiilor.

    Nu mi-a placut deloc comentariul legat de varsta. Lumea are nevoie de noi la fel cum avem si noi nevoie de ea. In conditii de reciprocitate asumata in randul tuturor jucatorilor.

    Din articol nu reiese nici o intentie de transmitere a unui mesaj de educare, mai degraba intentia administrarii de pedeapsa. Si autolobby. Nu e de aplaudat. Succes in continuare!

    • Ionica Spin :

      Draga Laur,

      🙂 felicitari maxime pentru finalizarea proiectului cu succes! desi parca as zice ca proiectul nu-mi pare chiar finalizat, lipsiind monitorizarea persistentei efectelor in timp, precum si evaluarea rezultatelor finale 🙂

      oricum ar fi, savuros comentariul ce-i drept, se vede ca ai talent, indeosebi la efecte artistice ca acesta de exemplu : “Lumea are nevoie de noi, la fel cum avem si noi nevoie de ea. In conditii de reciprocitate asumata in randul tuturor jucatorilor.” 🙂 Succes si tie! 🙂

  • Candidati, aparent candidati si cei care nu vor fi niciodata candidati :

    Candidatii : cei care depind de cerintele angajatorilor, balanta puterii inclinand net in favoarea acestora, atata timp cat candidatii au nevoie mai multa de angajatori decat angajatorii de ei (cei mai multi)
    Aparent candidatii : cei care doar testeaza piata, incearcand sa se puna in locul angajatorilor pentru a intelege mai bine motivatiile si frustrarile acestora, din pura curiozitate stiintifica si amuzament al jocului, fac PR sau doar vor sa-si confirme/infirme valoarea pe piata la un moment dat (mai putini decat cei de mai sus);
    Cei care nu vor fi niciodata candidati : cei care nu (mai) sunt interesati de piata, fiind in afara regulilor acesteia, care isi creeaza propriile oportunitati prezente si viitoare, pentru a trai viata pe care si-o doresc, prin intermediul propriei munci si propriului creier (foarte rari).
    Acum, fiecare ar trebui sa stie, mai mult sau mai putin, cam in care categorie dintre cele de mai sus (tinde) se incadreaza si apoi urmeaza dansul 🙂

  • Vasile :

    Ma intreb cine e mai sonat dintre protagonistii povestirii: cel care raspunde la un anunt spunand ca nu il intereseaza sau cel care a alocat probabil cel mai mult timp sa il analizeze pe sonatul care nu e interesat.

    Domnul rectutor s-a vazut in oglinda si nu i-a placut ce a vazut. Singurul argument pentru ideea ca experienta nu e importanta e… experienta autorului. Mwhahaha!!

  • Mike B :

    1. despre experienta…..te-ai da pe mina unui chirurg care a facut 1000 de operatii sau pe mina unuia care a facut 2?? idem pentru un frizer, reparator de masini etc.
    Chestia asta cu “lasa ca nu ne trebuie specialisti ca luam pe unul care invata” se poate traduce si ca “nu avem sau nu vrem sa scoatem banii asa ca luam ceva cheap si o aburim noi”.

    2. la cit se sta acuma prin job-uri categorisirea angajat si angajator nu este foarte stricta. “Este multi angajatori care devin “catindati”, nu?

  • Ana :

    Iar daca ne raportam “lato sensu” ar fi, pe unul din paliere, cam ca in bancul de mai jos :
    “Iepurasul alerga vesel si fericit prin padure. Deodata, se intalneste cu lupul. Acesta, cautand motive/pretexte sa-l bata, ii spuse: “De ce nu ai, ma, sapca?”. Si fara sa mai astepte niciun raspuns sau indiferent de explicatiile iepurasului, lupul il batea mereu pe iepuras. Intr-un final, iepurasul se satura si se duse la regele urs sa se planga: “Maria Ta, eu nu mai pot! De fiecare data cand ma intalnesc cu lupul, ma bate! Nu conteaza daca spun ceva sau nu, intr-un final, el tot ma bate! Iar eu nu suport sa port sapca! fac alergie la urechi!Ursul: “Bine iepurasule…lasa ca rezolv eu.”Iepurasul se facu ca pleca si se ascunse intr-un tufis sa asculte conversatia ursului cu lupul. Ursul:”Mai lupule..eu inteleg ca vrei sa-l bati zilnic pe amaratul ala de iepuras, dar macar gaseste si tu un motiv ca lumea, mai serios. De exemplu, cere-i o tigara si daca nu are, il bati sau cere-i un foc si daca nu are, iar l-ai prins! Daca iti da foc de la bricheta, ii zici ca vrei de la chibrit si tot asa, stii tu mai bine cum se procedeaza in chestiuni de acest gen, doar nu vrei sa te invat eu! Lupul :”Bine, mai, ursule, ai dreptate, asa o sa fac.”A doua zi iepurasul se intalneste din nou cu lupul. Lupul: “Ia vino mai incoa’! Da-mi o tigara!”.Iepurasul ii da o tigara.”Da-mi si foc!”.Iepurasul: “De care …de la bricheta sau de la chibrit?”.Lupul: “De la chibrit.”Isi fumeaza lupul tigara linistit dupa care ii zice iepurasului:”Iar n-ai, ma, sapca? “:) Zi faina tuturor!

  • Ana :

    🙂 Daca ne raportam “stricto sensu” la textul povestirii de mai sus, pare ca omul nu cauta realmente nimic, el doar isi facea reclama 🙂 asa, ca sa se stie mai bine in targ, pentru necunoscatori! 🙂
    Reversul medaliei ar fi cam ca in bancul de mai jos :
    “Directorul circului vorbeste la telefon :
    – Deci dvs. sinteti artist si pareti a fi interesat a lucra la noi. Ce stiti, mai exact, sa faceti?
    – Stiu sa cant, sa ma dau cu bicicleta, sa dansez, sa jonglez.
    – Numai atat?
    – Ah, da, ar mai fi ceva : sa cant la pian!
    – Imi pare rau, dar aceste lucruri sunt mult prea putine pentru mine! Aveam pretentii mai mari de la dvs!
    – Putine? Pai la ce va asteptati de la un elefant? ” 🙂

  • Adresa de email nu va fi publicata.