Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1198 vizite 22 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2119 vizite 12 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1014 vizite 3 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2048 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1210 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6522 vizite 63 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2431 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1054 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4265 vizite 23 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1084 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4414 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1485 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1078 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

1953 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1720 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

960 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

7771 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11617 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4772 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2494 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4655 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10087 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

6942 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

4927 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7231 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2208 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8526 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

3978 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5085 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6909 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4056 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8322 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4448 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7498 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2807 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11325 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6304 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7818 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

20949 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9104 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6421 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8699 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2079 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13795 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23477 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22666 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6935 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10576 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12569 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9661 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11152 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6602 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25095 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10283 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2576 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2511 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6844 vizite 44 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12374 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19816 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4667 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6448 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1829 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15210 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3755 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2519 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11752 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7727 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5163 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16261 vizite 40 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6431 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5663 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6334 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3572 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6016 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5647 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7617 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3089 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8474 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4857 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8346 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11718 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9045 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10438 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5298 vizite 2 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7692 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3237 vizite 7 comentarii

O stire neinsemnata, au scris vreo doua ziare pe un colt de pagina cat...

3409 vizite 4 comentarii

Cand imi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa t...

5741 vizite 6 comentarii

M-a rugat cineva sa comentez noua lege a salariilor, pe care noul guve...

7687 vizite 9 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5253 vizite 14 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12774 vizite 90 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13888 vizite 154 comentarii

Multi Ani insoriti inainte, cu sanatate maxima! iti dorim totodata tot...

2748 vizite 11 comentarii

O lozinca foarte draga oamenilor bine intentionati este aceea ca s...

5496 vizite 29 comentarii

Buna ziua! Va multumesc pt bunavointa de a programa interviul cu m...

11430 vizite 139 comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de...

15509 vizite 74 comentarii

Se da o ipoteza: un cadru/punere in scena cu stil, un domn elegant, so...

10967 vizite 69 comentarii

Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tar...

13335 vizite 105 comentarii

80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment i...

11198 vizite 57 comentarii

Intotdeauna le recomand clientilor sa nu se ia dupa experienta cand an...

36929 vizite 305 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Pana acum au existat doua “filosofii” salariale la noi, cu sustinere aproximativ egala in randurile angajatorilor: “salarii mici, cerinte reduse”, respectiv “salarii mari, cerinte mari”. Fiecare “tabara” gaseste inca destule argumente in favoarea variantei preferate; un simplu calcul matematic spune ca rezultatele finale sunt egale, asa ca echilibrul de forte intre cele doua grupuri e usor de inteles si de acceptat.

Varianta cu salariile mici si cerintele mici a fost sustinuta, impusa si fortata de sindicate (foarte puternice in Europa), sindicate care i-au obligat pe politicieni sa faca legi prin care te opresc sa ceri prea multe de la angajati, indiferent cu cat ii platesti. In America e invers, asa a fost intotdeauna acolo.

In ultimii ani, insa (unul, doi, trei?), angajatorii au constatat ca acest echilibru nu prea mai functioneaza. Toti managerii cu care stau de vorba, aproape fara exceptie, imi spun ca nu isi mai gasesc oameni care sa se incadreze in business planurile pe care si le-au facut, desi au folosit metodele de analiza, de calcul si de extrapolare care au dat intotdeauna rezultatele asteptate pana acum. Nu mai gasesc angajati care sa vina la salarii mici si sa faca si treaba aceea putina si proasta pe care o faceau inainte. Acum nu mai fac deloc, sau nici nu mai raspund macar la anunturi. Si angajatorii nu inteleg de ce, pentru ca asta nu se mai supune logicii primare si evidente rezumate mai sus. Cand sunt putine joburi pe piata nu ar trebui sa se intample astfel.

Greutatile, in conditii de justitie sociala, ii solidarizeaza pe oameni si ii fac sa coopereze voluntar. Insa greutatile si injustitia sociala, dimpotriva, sunt amestecul cel mai exploziv cu putinta. Criza noastra i-a radicalizat din nou pe multi, neincrederea a (re)devenit generalizata, relatiile sociale s-au antagonizat din nou – si este evident de ce. Iar asta dupa ce, la inceputul crizei, evolutia a fost inversa.

Or, in aceste conditii, angajatul cu cutitul ajuns la os, obligat sa accepte un salariu mic pentru ca nu are incotro, nu va munci mai putin doar ca sa nu oboseasca, ci va munci si mai prost, si asta intentionat, ca sa se razbune pe angajatorul care “si-a batut joc de el”. Angajatul nu gandeste si nu calculeaza la fel ca angajatorul, asa cum isi inchipuie managerii. Pentru angajat, cand se simte in pericol, “salariu mic, cerinte reduse” inseamna “salariu mic”, si nimic mai mult.

Si va fi la fel multi ani de acum inainte. Cei care isi fac socoteli si planuri pe varianta “salarii mici, cerinte putine” isi asuma un mare risc si vor avea surprize de proportii. Cu guvernul in frunte, fie el si plin cu tehnocrati. Alternativa e singura optiune. Dar sa vedem cine va intelege asta in Guvern si in Parlament si, mai ales, cine va indrazni sa atace legislatia care sta de-a curmezisul…

Si o scurta intrebare:

Ca ANGAJAT, ce preferati:

View Results

Loading ... Loading ...

Ca ANGAJATOR, cum credeti ca e mai bine:

View Results

Loading ... Loading ...
Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 11, 2018

  • Nicu :

    Variantele sunt cam putine:)! Insa nu mi-e clar ce e aia un salariu mic? 1000 lei? 3000 lei? Si nici care sunt responsabilitatile pentru acestea.

    Ca angajator poate ar fi bine sa stiu:
    De la ce pornesc ca angajator cand fac planul de afaceri? Cum imi calculez si provizionez costurile de personal, dar fluctuatiile? Ce fel de cultura organizationala vreau sa dezvolt? Cum fac managementul conflictelor? etc.

    Ca angajat ar fi interesant de aflat:
    Care e scopul meu? Vreau xxxxx lei deoarece sunt competent sau ca asa se plateste pentru pozitia mea? Am standarde sau aspiratii? Am obiective clare pentru cariera mea?

    • Elisa :

      Simplu. Pentru costurile privind personalul poti practica putin evaziunea fiscala sau, sa ai o politica a imputatiilor, bine pusa la punct, cu departamentele cu care se poate realiza acest lucru, desigur. In ceea ce priveste managementul conflictelor, poti purta o politica de tip, “dezbina si conduce”. In “multime” prind asemenea politici. 🙂 Garantez succese. 🙂

    • George Butunoiu :

      Salariu mic inseamna tot ce e sub 60% din salariul echivalent in Germania, Austria etc., adica din locurile cu care se compara orice angajat roman. Cat priveste ce (crezi tu) ca ar fi un angajat interesat sa stie, te informez ca acela e salariul, inainte de orice. Daca nu e cat vrea/ crede el, nu isi mai pune celelalte intrebari. GB

      • Mike B :

        Aici intervin factori sistemici, George.
        Salarii comparabile se pot plati numai daca exista venituri comparabile, care depend de pretul factorilor de input (“factorii de productie” cum spunea Marx sau Engels, nu imi mai aduc aminte :)) ) plus productivitatea muncii (care la rindul ei depinde de anumiti factori externi).
        Romania este la “ani lumina” fata de Germania si Austria dpdv al factorilor de input ( e.g. educatie, infrastructura, retele etc. etc.).
        In mod realist, 60% este irealist. Se poate ajunge la asa ceva numai daca guvernul, societatea si angajatorii s-ar stradui muuuult mai mult!

        • Sanda Foamete :

          Afirmatia ”Romania este la “ani lumina” fata de Germania si Austria dpdv al factorilor de input ( e.g. educatie, infrastructura, retele etc. etc.)” este un truism. Fiecare dintre noi trebuie sa se intrebe ce am facut eu ca sa educ, desi sunt un critic constant al politicilor guvernamentale de tinere a populatiei in ignoranta? Am atras atentia celui care parcheaza aiurea ca incurca? I-am sugerat celui care arunca tigara pe strada, PET-ul in padure și/sau celui care asculta muzica tare ca polueaza? Daca dau vina doar pe educatia formala, ma ascund dupa degete. Daca i-am spus macar unui ne-educat sa schimbe ceva in atitudinea lui, atunci inseamna ca m-am alaturat efortului de a reduce distanta anilor lumina. Factorii de input pe infrastructura si retele vor avea de castigat. Peste tot in lume educatia formala este completata de cea informala. Peste tot in lume educatia continua si dupa liceu sau facultate, dupa caz. 60% sub salariile echivalente din tarile civilizate e grav, trist si adevarat, dar si eu si tu si noi, putem schimba, ajutând sistemul.

          • Mike B :

            Foarte adevarat, Doamna Sanda, si asa ar trebui sa se si ajunga sa se faca. Fiecare sa vrea sa incerce sa schimbe si sa se schimbe.
            Ma refeream la situatia in momentul present, ca un punct precis in timp.
            La cum este, nu la cum ar trebui sa fie.

        • Eu am spus doar ca pana nu se apropie salariile de cele din Vest, angajatii ii vor vedea pe angajatori ca pe cei mai mari dusmani ai lor. Angajatorul nu vrea sa-i dea salariu ca in Germania, nu guvernul, parlamentul, ocietatea… Daca intrebi Guvernul: “Doriti ca angajatii sa aiba salarii ca in Germenia?”, Guvernul iti va raspunde: “Da! Cu siguranta!” Vezi, aici e problema… GB

          • Gigel :

            Si daca intrebam Guvernul: vreti sa avem spagile din Germania?! Guvernul iti va raspunde cu siguranta: Nu! unde o fi diferenta de bani si implicit plus valoare?

  • O oarecare :

    Eu ma intreb cum o fi cu acei angajatori care au impresia ca tu in calitate de angajat ar trebui sa incalci legea pentru ei sau, dupa caz, sa inchizi ochii. Asta pentru a nu-i aduce in discutie pe cei ne-updatati si ne-upgradati informatic in tandem 🙂 , nu-i asa, cu legislatia in vigoare. E mai mare rasul sa se trezeasca ca un angajat sa-i spuna “aici nu-i asa, aici e altfel” :)))

  • Elsa :

    Inca nu ai murit ? Pfaaaii… Asteptam cu drag si ziua aceea ! 😉

  • Mike B :

    De ce D-zeu nu se vorbeste de cum sa se creeze valoare monetizabila care sa permita sa se plateasca salarii decente, mari etc.
    Toata lumea vorbeste de salarii, dar nimeni nu vorbeste despre ce se poate face sa creasca veniturile din care se platesc acele salarii!

    • George Butunoiu :

      Aia nu e treaba angajatului… GB

      • Mike B :

        Daca nu o faci si treaba angajatului poti fi sigur ca angajatorul va da cu capul de zid.

        • O oarecare :

          Ce ai vrut sa zici? Reia, te rog. 🙂

          P.S. Sper sa nu comunici asa si cu subalternii, nu de alta, dar, clar, va fi o problema, si zidul va avea nevoie de reparatii capitale. 🙂

          • Mike B :

            In esenta e ce spune Florin.
            :)))….da, subalternii sint citeodata “puzzled”, “bamboozled”….bine ca sint tineri si rezista :))

            • O oarecare :

              Depinde acum, cine se prinde in joc, si cine nu.Dar, merita incercat. 🙂 Acum trebuie tinut cont si de riscuri. Nu se stie niciodata peste cine dai. :))

              • Mike B :

                Cei cu care lucrez sint niste profesionisti excelenti, de clasa.
                Nici eu nu o fac express, se intimpla numai ca evenimentele sa se “reverse”
                Cei foarte tineri compenseaza lipsa de experienta cu cunostiinte despre “lumea noua” si o anumita intelegere a lumii digitale. Si eu invat de la ei.
                Avem clar “steaua polara” si intelegem cu toti in ce directie mergem si de ce.
                Mi se intimpla si mie sa ma scarpin in cap intrebindu-ma ce au in cap, dar calibrez totul la alinierea lor la directia noastra.

        • Florin :

          E vorba despre incredere in interiorul societatii romanesti. Unei majoritati covarsitoare a angajatorilor le va fi practic imposibil sa-i convinga pe angajati sa depuna astazi mai mult efort pentru a crea o situatie care de maine sa-i faca pe toti sa traiasca mai bine. Angajatul vrea “aici si acum” pentru ca nu are incredere ca maine, cand totul va merge mai bine, angajatorul nu o sa-i dea papucii angajand pe altul care va munci pe bani mai putini din diferite motive. Si la fel angajatorul nu e motivat sa-i dea angajatului “aici si acum” (atat cat resursele permit) pentru a-l motiva sa construiasca pentru viitor pentru ca se teme ca va cere din ce in ce mai mult sau ca “pleaca oricum la concurenta”. Si unul si altul trebuie de fapt sa-l “crediteze” pe celalalt astazi ca sa le fie mai bine ambilor maine. Si asta este un cerc vicios din care eu nu vad cum se mai poate iesi; poate peste cateva generatii.

          • Da, exact, asa este! Asta e “cheie” intregii probleme. Si da, e un cerc vicios din care se iese greu, insa nu imposibil. GB

            • IP :

              cercul vicios la care faceti referire exista doar la nivel teoretic; la nivel practic nu-l veti regasi niciodata; veti regasi orgolii, prostie, o lipsa crasa de diligenta si una beneficiar real al candidatului si al calitatilor si defectelor acestuia, care este fortat sa aleaga dintr-o paleta de candidati selectati pe criterii de origoliu, prostie, incultura, lipsa de diligenta si de viziune, criterii apartinand in exclusivitate omului de HR; nu zic ca asa ar fi peste tot dar asa este in 90% din locuri

  • Alex :

    Buna ziua

    Felicit pe dl GB ptr curajul de a discuta subiecte de HR pe blog. Deobicei, “micii” HR cu care am avut placerea sa discut din ambele roluri, angajat si angajator, isi aloca niste roluri de mici boieri pe plantatie si nu accepta alte opinii – personal cred ca e un defect in Ro si care se trage din timpurile fanariote :). Persoanele parte a discutiei se exclud.
    On topic: exceptionala poza – cred ca aveti concluzia perfecta la articol: maimutele (angajatii) s-au saturat sa lucreze pe minimul salarial cat ca sa nu plece (GB ma poate contrazice daca asta nu e optica in salarizare in 80% din situatii). Suntem la finalul unei epoci si observ ca oamenii din HR sunt cei care se opun tot mai mult curentului si neaga aceste schimbari: nu este adevarat ca angajatii nu mai accepta sa fie exploatati, ei trebuie sa fie spalati pe creier si sa munceasca pe un pic mai multi bani decat ratele si cosnita lunara. Altfel spus – sa subziste. Succese! Deja observ in corporatii cum staffing-ul se face in regim de avarie (a fost singurul care l-am gasit sau am platit mai mult decat bugetasem pentru ca era singurul care era cat de cat calificat) – e o consecinta a politicilor de HR care nu se adapteaza la cerintele pietei si care in loc sa informeze angajatorul de realitate, creeaza expectante false si apoi se mira ca potentialii angajati cer 150-180% din ce bugetasera ei intern. SRL-urile sunt pe avarie si nu gasesc angajati inca din 2014.
    Iar din postura de angajator am stat si 4 luni fara sa pot face staffing-ul pana nu am schimbat abordarea.

    Ca sa explic de ce se intampla aceste lucruri – situatia din piata, nu reactia HR.
    Un exemplu de cum e mai bine: economia US a crescut din anii ’70 pana in 2000 in mod constant pentru ca au avut 2 lucruri: orice familie putea avea un trai decent din veniturile salariale si clasa de mijloc (dispusa la ceva sacrificii in plus: studii in plus, riscuri antreprenoriale, specializare pe nise, etc) chiar aveau un nivel de trai mult peste medie. In ultimii ani, aceste 2 categorii sociale sunt ca la noi: marea majoritate subzista, clasa medie a saracit si nici nu mai pot fi clasificati ca atare – prin urmare economia US este foarte jos si au mari probleme structurale.

    A aparut la Stanford, Yale si alte universitati de calibru promovata din nou teoria economiei sociale: vizavi de reatia angajati/angajatori ea presupune ca nivelul de salarizare al resursei umane trebuie sa fie cel mai important cost si totodata sa aiba cea mai mare pondere in repartizarea rezultatelor (spre 60% din total). In acest moment aceasta pondere este sub 40% – altfel spus, angajatorul uita ca business-ul lui este propulsat de resursa umana si incearca sa traga cat mai mult din profit si angajatii sa munceasca pe tot mai putini bani.
    Ptr echilibrare a pietei muncii si cresterea generala a nivelului de trai (principalul indicator de evolutie pozitiva a unei societati), trebuie revenit la o pondere de 60%. Se intampla deja: “maimutele” nu vor sa il mai imbogateasca pe patron si ele abia sa aiba bani de banane si prin urmare nu vor mai munci pe “alune”
    Prin urmare nu este vorba de o intrebare – salarii mici/cerinte mici, etc. E ca si cum ai spune ca vrem sa angajam oameni care nu sunt profesionisti.
    Este vorba de re-asezare a relatiei angajator/angajati pe principii de win-win.

    Din experienta mea – am lucrat cu echipa de pana la 100 oameni (white collar) si pana la 400 oameni (blue collar) – un om motivat va rezolva 10 probleme la care nici nu te-ai gandit vreodata ca angajator si cel putin 1 din ele iti aduce beneficii serioase in business cu reliefare in venituri. Altfel spus pe termen lung, oameni motivati (salarizare adecvata, conditii de munca, etc) iti vor asigura competitivitatea pe piata. Daca angajezi maimute – va merge o perioada, dar business-ul tau va fi unul care se taraie…
    Daca business-ul permite o salarizare care sa motiveze este o intrebare la care piata da raspunsul si va selecta pe termen lung domeniile de lucru unde sunt banii (e normal de altfel).

    Ce vom vedea pe viitor: angajati care vor solicita tot mai multi bani ptr aceeasi munca si, supriza! O sa trebuiasca sa ii primeasca, neavind alternativa! Succese la negocieri dl angajati! Ptr HR un sfat: cu cat veti reactiona mai repede la aceasta realitate cu atat veti putea prezenta realitatea corect la angajatori si reglajul pe piata muncii se va face mai rapid si fara probleme. Altfel o sa continuati sa negati si nu o sa intelegeti ca abordarea e gresita si de aceea nu aduce rezultate.

    Cele bune!

  • Mihai Ionescu :

    La urma urmei nu valoarea cât mai mare a salariului e ceea ce contează (dacă nu angajați lucrători manuali, de un fel sau altul). Trebuie însă ca salariul să-i permită angajatului să ducă o viață decentă. De exemplu, în București se poate trăi decent cu 1,000-1,500 de Euro/lună. În provincie, chiar confortabil. Pentru cine nu l-a citit/ văzut pe Daniel Pink, le recomand:

    https://www.youtube.com/watch?v=Y64ms-htffE

    Problema este că nu foarte mulți angajatori au habar de chestia asta.

    • O oarecare :

      Sau au habar, dar de ce să nu aibă beneficii de pe urma maimuțelor? Sunt mult mai ușor de manipulat. Chiar crezi ca-si doresc unii cu creier? Cei cu creier nu sunt simpli executanți, ci, au prostul obicei să gândească cu capul lor.

      • Nu intotdeauna e rentabil sa ai oameni inteligenti pe un anumit post. A fost primul lucru pe care l-am invatat in cariera mea de recruiter, acum 25 de ani, chiar in prima luna. Un suedez de la Ikea, venit sa recruteze un specialist in ceramica in Romania, mi-a spus, printre altele, ca “nu trebuie sa fie prea inteligent”. La inceput am crezut ca glumeste, insa mi-a explicat calm si am inteles perfect! GB

        • O oarecare :

          Da. Și eu înțeleg perfect, ceea ce mă face să zâmbesc. 🙂

        • Mike B :

          Si asta e relativa, George.
          Steve Jobs avea o vorba, ceva de genul “Noi nu angajam oameni carora sa le spunem ce sa faca, ci angajam oameni care sa ne spuna ei noua ce sa facem.”
          Daca stii ce trebuie facut, de ce sa cheltui timp si bani? Sau te aranjezi sa faci tu sau externalizezi unde este cel mai ieftin.

          • Florin :

            E valabil dk vorbesti despre partea de creatie, de inovatie. Dk vb despre un muncitor in fabrica, ce sa externalizezi ? Nu poti fabrica VW prin atelierul fiecaruia pe-acasa.

        • O oarecare :

          Și…? Tu ce recrutezi? Maimuțoi sau creiere? Știi, tu, unii nu-i prea agrează pe cei cu o altă opinie.

          • Mike B :

            Depinde de cerintele pozitiei. As avea nevoie, chiar acuma, de 2 “creiere” si
            5-6 “normali” (“maimutoi” cum le spui tu).
            O problema e ca nu ajunge sa fie un “creier” ( de exemplu, unul bun la stiinte quantitative) caci mai trebuie experienta, insight etc.
            O alta problema este ca o gramada de “maimute” se cred creiere si interesant, in multe cazuri cu cit e mai “maimuta” cu atit se crede mai “creier”!!!
            Asa ca combinam, umplem goluri etc. :))))

            • O oarecare :

              Da, asa e. Problema ar fi cand se combina maimuțele intre ele, si unele, fac recrutari pentru o alta. Madagascar e pe aproape. Asta asa, ca tot exista cunostinte comune cu seful lemurienilor, un maimutoi si el. Prietenii stiu prea bine, sau ar trebui. Din experienta se constata adesea ca unii se prind mai greu, dehhh … dupa putintele si potentele fiecaruia.

              🙂

  • Mihai Ionescu :

    Au englezii o vorbă: ”You pay peanuts, you get monkeys”. Reciproca este și ea adevărată. Evident, depinde de ce ai nevoie în firmă: oameni sau maimuțe. Apropo de poza din articol 🙂

  • Mike B :

    Amindoua variante sint tembele.
    Nu conteaza valoarea salariului ci conteaza valoarea produsa de munca prestata pe acel salariu.
    Se pare ca clasa de afaceri din Ro si birocratia paveaza, prin incompetenta lor, calea de iesire a alor sute de mii de persoane spre pietele muncii eficiente.
    Nu e rau, caci foarte cinstit, este un deficit enorm de personal foarte competent in West. Fiecare manager, director, VP are cite o lista de pozitii care trebuie sa le “umple” cu cineva competent.

  • IP :

    Nu stiu in ce masura si-a pus cineva problema daca nu cumva, plangerile angajatorilor ar trebui indreptate catre proprii oameni de HR; eu am renuntat, dupa 3 ani de cautari, sa mai aplic pentru vreun job si m-am reorientat catre a lucra pe cont propriu; nu este solutia ideala dar nici nu pot sa ma irosesc stand acasa; am peste 10 ani de experienta in domeniu, intr-o multinationala si nu fac rabat de la anumite standarde (salariale si nu numai); nu am reusit niciodata sa trec de “micul HR” pentru a avea o discutie la nivel profesional cu viitorul manager (sef de departament, CFO, CEO sau orice alta persoana careia m-as fi subordonat); intrebarile puse la interviu erau tampe si defineau atat profilul cat si nivelul intelectual al HR-ului; dau ca exemplu intrebarea “aveti experienta pe noul cod penal?” pusa in 2013, cand nici nu era in vigoare si in 2014, cand abia intrase in vigoare; una din conditiile de participare la interviu era sa ai carnet de conducere … ok, putea fi un avantaj dar in nici un caz o conditie ca nu ma angajam ca sofer; insa cea mai des intalnita conditie era sa fiu avocat (si deci sa facturez) si nu consilier juridic (obligatoriu de angajat cu CM) … NICIODATA NU A CONTAT NIVELUL PROFESIONAL. Nici macar nu a fost luat in discutie. M-am reorientat catre ceea ce faceam acum 10 ani : lucrez pe cont propriu cu clienti mici si medii. Nu-mi place, simt ca ma plafonez dar nici nu pot astepta varsta pensionarii. Imi doresc sa ma reintorc intr-o multinationala in care sa muncesc zi si noapte asa cum am facut-o la vechiul loc de munca; profesia este, in mare parte, este ceea ce ma defineste. Insa pana cand oamenii de HR nu vor invata ca nu conteaza daca am carnet ci daca pot sa reprezint la cele mai inalte standarde interesul major al clientului/angajatorului … ma declar invinsa si ma multumesc cu ceea ce am. Trist dar adevarat. Nu sunt pesimista ci doar realista.

    • O reactie necontrolata la o intrebare “tampa”, sau aparent tampa, e nepretuita pentru un recruiter cu experienta… 🙂 Se vede bine de aici ca nu stii cat de bine iti pot ele scoate la suprafata frustrarile si alte lucruri pe care ai vrea nu ti le vada sau sa le stie altii, si pe care poate ca nu le stii nici tu. Si astfel sunt scutiti sefii de departament, CFO-ul sau CEO-ul de niste intalniri inutile, sau care ar putea duce la angajarea unui om care nu si-ar avea locul in organizatia aceea. Acuma nu zic eu ca ai dat tu chiar peste acei HR-i care stiu sa manuiasca aceste “instrumente”, insa ai inteles ce vreau sa spun… GB

      • IP :

        am inteles si asa este, aveti dreptate; doar ca nu era cazul in spetele descrise de mine 🙂

      • G... :

        Am constatat cu surprindere, la ultimul interviu la care am fost, ca mi s-au pus intrebarile standard, acelea pe care le gasesti pe Internetul, alaturi de raspunsurile pe care ar trebui sa le dai… Am furnizat constiincios exact acele raspunsuri…si am primit job-ul! Si am vorbit inclusiv cu seful cel mare, de care depindea angajarea. Sa fie oare atat de simplu?

        • Nu, nu e atat de simplu, nu e cu nimic mai usor de raspuns la intrebarile “despre care se vorbeste pe tot Internetul”, e la fel de dificil ca si pentru celelalte, mai ales daca ai in fata un evaluator profesionist. GB

        • E :

          G. ar trebui sa-l întrebi pe marele head-hunter ce înseamnă “evaluator profesionist”. Nu știu dacă ar fi ok să semnezi contractele trimise de unii dintre ei, și nici să cercetezi internetul în lung si-n lat, spre a te ” informa” ce vor ei de la tine. Papusile Mappets sunt la mare căutare. Eu ti-as sugera mai degrabă să cauți informații despre firma, pentru ca apoi să decizi dacă mergi, sau nu la interviu. Desigur, poți merge la interviu pentru a-ti crea propria opinie în legătură cu firma, și să te amuzi pe alocuri, dar, să le îndrugi ce vor ei să audă, hmm…depinde doar de tine.

  • Florin :

    “The bitterness of poor quality remains long after the sweetness of low price is forgotten” – Benjamin Franklin

  • DanS :

    Cred ca problema este complicata. Pe de o parte, angajatorul nu reuseste sa iasa din logica “santem o tara saraca, deci este normal sa dam salarii mici” si uita ca este in competitie cu piata muncii din intreg spatiul european pentru gasirea oamenilor potriviti si de care are nevoie. Pe de alta parte, nu intelege ca un potential angajat, ca sa accepte un salariu mic la inceput, trebuie sa inteleaga ce mecanisme i se ofera, training, calificare profesionala, crestere organica, etc, pentru a isi putea imbunatatii veniturile in timp.

    Majoritatea angajatorilor sant firme mici sau mijlocii care, din lipsa unei strategii de crestere, nu au cum sa ofere perspective de crestere profesionala si financiara deosebite.

    Asadar, cand angajatul se simte precum o papusa, fara control asupra a ceea ce i se intampla, de ce si-ar da interesul dincolo de minimul necesar ca sa nu fie concediat pentru incompetenta?

    Apoi, o mare parte din joburi nu presupun creativitate ci doar executie. Iar asta nu are darul sa motiveze angajatul sa dea mai mult. Chestie de blazare data de lipsa de perspective mai bune.

  • Consilier juridic :

    Eu sunt foarte responsabil, in numele, si pentru, administratorul ce nu figureaza cu numele in niciun act. Inregistrez tot ce misca prin instante, unii ar spune ca sunt de-a dreptul obedient, dar sa ne intelegem, am si eu rate de platit, prin urmare, fac tot ce mi se sugereaza. Domnule Butunoiu, credeti ca unii administratori cauta expres unii asa ca mine? “Responsabil” inseamna “Yes Man” sau, responsabil inseamna sa stii ceea ce faci. Sunt confuz cand va citesc blogul, nu ca altele.

    • S-ar putea sa fie si unii care sa caute pe cineva ca tine, pentru ca nu prea seamana angajatorii unii cu altii atat de mult pe cat cred angajatii. Iti doresc sa-i gasesti cat mai repede si pe cat mai multi dintre ei… GB

      • Consilier juridic :

        Sunt deja la locul potrivit. Noroc pentru unii ca exist, fară mine… totul ar fi la limitele imposibilului…legal. Salutari din partea mea cunoștintelor comune. 🙂

        • Beta :

          Probabil ca iti platesti tu angajatorul, nu el pe tine, pentru serviciile pe care le faci -> asta ar explica de ce consideri existenta ta pe aceasta lume o binecuvantare pentru noi, muritorii de rand.

          • Consilier juridic :

            Da, știu. M-am mai întâlnit cu modul asta de gandire al unora. Exact ca a ta era, pe alocuri, exceptând faptul ca ea nu se considera o muritoare de rând. 😉

  • O oarecare :

    Cand vorbesti de “responsabilitate” si “asumarea riscului” te gandesti cumva la angajatul care nu a semnat contractul trimis de tine? 🙂 Cand vei aduce in discutie si “increderea” si “buna credinta” (d)intre parti, atunci, ma mai gandesc, nu promit, ca ma voi uita in gura ta. Pana atunci, libertatea, sub toate formele ei, are cel mai mare pret.

  • Florin Ghiulbenghian :

    D-le Butunoiu, ca de obicei sunt carcotas si ma leg de validarea datelor celor doua sondaje… pentru ca le consider total ineficiente in a exemplica orice altceva decat nivelul intelectual mult peste medie al cititorilor blogului dumneavoastra… 😉

  • Marin Constantin :

    Exista o ruptura intre angajat si angajator. Cel care plateste ar vrea sa scoata cat mai mult profit, iar angajatul, chiar cu cutitul la os, nu are nici o legatura cu tinta de bunastare a patronului. Daca salariile ar fi date in functie de contributia angajatului la mersul afacerii ar fi cu totul altceva.

  • Anon :

    Angajatorul, nu priveste realitatea. Agajezi om la curatenie, si ai asteptari decente. Pentru asta platesti sa spunem 1500 lei. (exagerez). Cum isi imagineaza angajatorul ca poate trai o persoana cu acesti bani ? Sa luam uk … mancarea este cu 15-20% mai scumpa. Transportul cu 50% mai scump iar chiria cu 40-50% mai scumpa. Acolo salariul pentru un muncitor la curatenie este de minim 1000 lire. asta inseamna 400%. Cu alte cuvinte, acolo un muncitor normal / mediu, poate sa aiba o viata decenta. Daca vrei mai mult muncesti mai mult (a se citi pozitii mai bune).

    • Anon :

      De asemenea cred ar trebui explicat foarte bine ce inseamna putin mediu sau mult. Nu sunt deacord sa vorbim de timpul petrecut, overtime, sau mult mai multe sarcini in fisa postului. (vezi ospatarul care munceste 14 ore, si deschide cafeneaua facand curat).

  • Sorin Onose :

    ce inseamna cerinte medii ?

    • Adica pe la mijloc, “mediu” inseamna nici prea mare, dar nici prea mic… GB

    • O oarecare :

      Probabil, în accepțiunea lui B., cât și a altor angajatori, “cerinte medii’ sunt acelea în care multe din cerinte se incadreaza in sintagma “alte sarcini”, din fișa postului, astfel devenind, nu cerinte medii, ci, putine. Pacat, pentru unii, munca e pe bani, nu pe spalat creierii.

    • O oarecare :

      Este echivalent cam cu ce ar insemna salariu mediu. “Mediu” inseamna nici prea “mare”, dar nici prea “mic”. Dar, sa nu-l intrebi pe B.

  • ddr :

    Pana acum multi mergeau pe modelul salarii mici, turnover mare de personal, in ideea ca si asa gasesc altii pe care sa ii angajez in loc. Doar ca tinerii care intra in piata muncii sunt mai putini si mai slab calificati. In plus, acum ai si varianta de a lucra in alta tara.

    Celor care merg pe varianta salarii mici, cerinte putine le recomand sa inchida de acum pravalia. Daca altfel nu poti exista pe piata inseamna ca nu ai ce cauta intr-o economie de piata.

  • Evi Victoria :

    … investitia intr-un bun profesionist, iti asigura succes si sustenabilitate in business…asta ar trebui sa stie orice angajator care se respecta; te costa mai mult sa platesti putin si sa primesti in schimb putin si prost; costurile calitatii sunt intotdeauna rasplatite pe termen lung

  • radu mircescu :

    eu cred ca totul pleaca de la obtinerea si impartirea plus-valorii.cred ca aici totul este intr-o bula.dincolo de bani si calcule/bugete,s-a pierdut contactul cu aceasta plus-valoare reala.pietele devin din ce in ce mai nefunctionale,regulile se incalca.evident din aceste dezechilibre cineva are de castigat.extrem de putini versus marea gloata.cred ca am ajuns ntr-un punct in care natura umana desfide logica economica.

  • Evi Victoria :

    Prefer sa lucrez si sa livrez mult fiind rasplatita pe masura; un job care nu te solicita, cu timpul te plafoneaza, iar satisfactia va tinde catre zero…

  • Gela :

    Domnule Butunoiu, in dreptul angajatorului lipseste o intrebare esentiala, care ar intruni unanimitatea raspunsurilor, si anume: salarii mici, cerinte enorme! Poate am exagerat in dreptul cerintelor, dar sunt sigura ca dv. imi intelegeti mesajul!

  • Cristian G :

    Acum, angajatii au si varianta de a pleca
    sa lucreze in alte tari, pe care au internalizat-o
    si sunt mai dispusi sa o aplice. Cred ca suntem
    La finalul unei epoci.

  • cristina brustur :

    Subscriu la cele de mai sus. Un singur lucru as vrea sa punctez: intrebarea adresata “Angajatilor” este usor redundanta aici. Ma indoiesc ca blogul este citit de foarte multi angajati care isi doresc salarii mici. Pe de alta parte, ca angajator iti trebuie o doza puternica de pragmatism pentru a recunoaste ca vrei sa platesti salarii mici si ca cerintele sunt reduse pentru posturile respective. Daca mi se permite o intrebare din prisma angajatului cu un salariu relativ decent din care deriva cerinte multe (cantitativ si calitativ): ce inseamna “cerinte reduse”? In definitiv, cei care lucreaza la multinationale si privesc putin mai departe de postul lor de lucru, pot vedea ca o persoana care se ocupa de curatenia spatiului respectiv, trebuie sa semneze niste tabele din care sa rezulte respectarea unui grafic prestabilit. Pe langa asta, persoanele respective trebuie sa fie “la dispozitie” pentru a inlatura orice problema/pata/mizerie, cauzate de nepasarea angajatilor din categoria “gulelelor albe”. Pot sa deduc de aici, ca pana si pentru o simpla “ingrijitoare” (nu-mi place cum suna “femeie de servici”), cerintele nu sunt tocmai “reduse”? 🙂

    • “Cerinte” e ceva generic, le include pe toate: si volum de munca, si responsabilitati, si asumarea riscului, si calitate etc. Sigur, sondajul asta nu e un studiu stiintific, e doar de ilustrare. GB

      • Anda :

        Ce naiba e aia ”responsabilitati” si ”asumarea riscului”. E dresura de lei?

  • Adresa de email nu va fi publicata.