Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

1475 vizite 5 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1636 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

894 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

6964 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11335 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4740 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2446 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4528 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10004 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

6832 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

4840 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

6926 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2163 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8467 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

3899 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

4984 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

6833 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

3977 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8246 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4399 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7396 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2772 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11247 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6274 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7792 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

20816 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9049 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6384 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8623 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2058 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13727 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23345 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22557 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

6904 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10516 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12546 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9602 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

10988 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6578 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

24979 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10203 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2559 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2497 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6810 vizite 43 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12334 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19747 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4644 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6427 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1818 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15174 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3740 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2505 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11711 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7700 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5135 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16143 vizite 40 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6408 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5646 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6307 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3560 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6003 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5634 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7602 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3080 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8452 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4841 vizite 12 comentarii

Iar am schimbat data articolului astuia, si l-am pus din nou in fata.....

8339 vizite 34 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11706 vizite 40 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9031 vizite 20 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

10417 vizite 46 comentarii

Fara indoiala, cel mai eficient recrutor din Romania ar fi o foarte pr...

5268 vizite 1 comentarii

Foarte multi candidati sunt revoltati ca, desi indeplinesc toate condi...

7680 vizite 15 comentarii

Cu ce se mai ocupa Politia Romana: Cred ca multi ati observat ca taxim...

3231 vizite 7 comentarii

O stire neinsemnata, au scris vreo doua ziare pe un colt de pagina cat...

3399 vizite 4 comentarii

Cand imi voi scrie memoriile, partea cu managementul privat va ocupa t...

5711 vizite 6 comentarii

M-a rugat cineva sa comentez noua lege a salariilor, pe care noul guve...

7678 vizite 9 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5173 vizite 14 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12761 vizite 90 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13879 vizite 154 comentarii

Multi Ani insoriti inainte, cu sanatate maxima! iti dorim totodata tot...

2663 vizite 11 comentarii

O lozinca foarte draga oamenilor bine intentionati este aceea ca s...

5489 vizite 29 comentarii

Buna ziua! Va multumesc pt bunavointa de a programa interviul cu m...

11423 vizite 139 comentarii

Mesaj de la un om trecut bine de prima tinerete, in urma unui anunt de...

15440 vizite 74 comentarii

Se da o ipoteza: un cadru/punere in scena cu stil, un domn elegant, so...

10951 vizite 69 comentarii

Acum niste ani (dar nu chiar atat de multi) le-am dus alor mei, la tar...

13322 vizite 105 comentarii

80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment i...

11183 vizite 57 comentarii

Intotdeauna le recomand clientilor sa nu se ia dupa experienta cand an...

36885 vizite 305 comentarii

Am scris de curand un articol care a starnit multe controverse, in car...

14013 vizite 58 comentarii

La cursul de seductie ti spune ca trebuie sa o faci pe fata sa rada ca...

9021 vizite 24 comentarii

Langa casa mea o e cafenea la care ma opresc adesea, e foarte aproape ...

13121 vizite 53 comentarii

De cativa ani tot umblu prin ministere si prin companii de stat, si au...

4422 vizite 15 comentarii

RomaniaFilm a luat nastere la inceputul anilor '50, odata cu nationali...

3166 vizite 2 comentarii

La putin timp dupa Revolutie m-am dus in Franta, am vizitat o firma de...

13846 vizite 65 comentarii

Mi se trimite pe e-mail un scenariu "zguduitor", dupa care sunt chemat...

4057 vizite 15 comentarii

Personal si subiectiv, eu sper ca noul Ministru al Educatiei sa nu ced...

5602 vizite 24 comentarii

Pana acum au existat doua "filosofii" salariale la noi, cu sustinere a...

14203 vizite 66 comentarii

Citesc o stire: noului ministru al sanatatii, dupa ce s-a gandit bine ...

3517 vizite 12 comentarii

Citesc ultima stire, proaspata, dintr-o lunga serie: "Cerere în c...

8190 vizite 34 comentarii

De multa vreme, cand intru la Sala Radio dau peste un panou mare pe ca...

4413 vizite 17 comentarii

Aproape toate fostele noastre secretare au ajuns directoare de resurse...

7630 vizite 24 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic sat din Moldova. Ai mei aveau carne, am fi putut sa mancam si de doua ori pe saptamana daca am fi vrut, ba poate chiar si mai des de la Craciun pana spre martie, sau chiar aprilie, pentru ca se taia porcul si o parte din carne era pusa la borcan, in untura.

Apoi, pana la urmatorul Craciun, ramaneau doar gainile, insa nici acelea prea multe, pentru ca aveai nevoie de ele ca sa iti faca oua. Nu puteai avea si oua si carne in acelasi timp, dupa cum au constatat si englezii. Vreun porc taiat in timpul anului nu a fost pana am plecat eu din sat, si nici nu s-a auzit de asa ceva in istoria locurilor.

O vaca nu aveai voie sa tai, erai obligat sa o dai la stat, la abator, si iti dadeau niste bani pe ea. Insa nimeni nu s-ar fi gandit vreodata sa taie o vaca, aveai nevoie de ele ca sa-ti dea lapte, altceva nu ai fi avut sa pui pe masa la copchii, pentru ca aceia mici nu mananca fasole si cartofi chiar din primele luni. Si, oricum, erau putine vaci in sat. Si la fel si oi, tot putine, si le tineai pentru branza, evident, asa ca nici de carne de oaie nu prea putea vorba. Struti nu erau, ca acuma, nici alte vietati, asa ca subiectul carne putea fi sintetizat la porc iarna si ceva gaini vara.

Eram printre cei mai instariti din sat, pentru ca ai mei aveau amandoi salariu. Mai erau cativa cu salariu in sat, insa nu imi aduc aminte sa mai fi fost vreo familie cu doua salarii. Cu mai multi bani decat noi erau doar nea Nica Rusu, fiindca avea stupui, si tanti Litica, vanzatoarea de la magazinul din sat.

Noi aveam 30, ba cateodata chiar si 40 de gaini intr-un an. Altii aveau mai putine, erau unii in sat care aveau cate 10 sau 12. Daca imparti cifra asta la doi, ca sa iti ramana si pentru oua, si apoi imparti jumatatea la 365, cate zile intr-un an, vezi ce iti iese, adica de cate ori ajungeau si ei sa manance carne.

Fiind bogati, noi stateam chiar in centru, insa mie imi placea sa stau la bunica-mea, in marginea satului. De cand am inceput sa merg pe picioarele mele m-am dus acolo si nu m-am mai intors pana am plecat din sat, la 12 ani.

Bunica-mea era vadana. S-a maritat la 17 ani, cand avea 19 i-a murit barbatul in razboi. Au avut doi copii. Nu s-a mai maritat de atunci si pana in ultima zi din viata s-a dus la biserica si s-a rugat pentru el si ii facea pomana cand trebuiau sa se faca pomenile.Lumea spunea ca nu a mai facut sex de atunci. Mai tarziu a incercat nea Ionel Motea s-o violeze, insa era prea beat ca sa reuseasca, asa ca nu se pune la socoteala. Dar am mai scris despre asta, tot aici, pe site…

Insa am avut doi strabunici, stateam cu totii acolo, in marginea satului. Casa strabunicilor nu era mare, dar nici mica. Avea doua odai si un chiler. Toate casele din sat aveau chiler, din cate stiu. Iarna dormeam cu totii patru intr-o singura odaie, ca sa nu ardem prea repede lemnele si sa ne apuce vreo iarna lunga, pentru ca nu am mai fi avut de unde lua altele. Vara dormeam pe prispa, pana toamna tarziu, nu ar fi reusit nimeni sa ma bage in casa.

Si la bunici aveam gaini, insa nu atat de nenumarate pe cate aveam acasa in centru. Dar mai aducea taica-meu cate una de pe unde ajungea, asa ca mancam carne o data la doua saptamani, uneori chiar si mai des. Sigur, intre Craciun si Anul Nou mancam si de doua ori pe zi, plus sorici intre mese… Porc nu aveam nici noi, nici strabunicii, insa ai mei cumparau unul in fiecare an, pentru ca aveau de unde, erau doua salarii in familie, dupa cum am mentionat. Nici vaca nu aveam, dar cumparam lapte de la tanti Ioana, vecina noastra din vale.

La tanti Ioana ajungeam direct sarind gardul, nu avea sens sa ocolesc. Ei erau saraci. Folosind ca unitate de masura numarul de gaini, erau pe la gradul 2, 3 cel mult. Dar aveau vaca, insa altceva nu. Nimic, vreau sa spun. Dar cand spun nimic, asta inseamna chiar nimic. Nici macar sticla la toate geamurile, o parte din ochiuri erau cu cartoane. Fiindca acolo, in sat, erau geamuri cu ochiuri. Ferestrele cu foaie de sticla, adica cu sticla dintr-o singura bucata, cat tine geamul de mare, nu erau chiar pentru oricine. Noi, de pilda, aveam la casa din centru. Dincolo nu.

Vaca lor dadea lapte. Spun asta pentru ca nu chiar toate vacile din sat dadeau lapte. Insa tanti Ioana era norocoasa, din aceasta perspectiva. Vacile de atunci dadeau vreo doi sau trei litri de lapte pe zi. Cele de acum dau mai mult, insa eu vorbesc despre vacile de atunci si, mai precis spus, despre o anumita vaca, cea a lui tanti Ioana.

Tanti Ioana ne dadea noua jumatate din lapte, dupa cum am spus, insa jumatatea mai buna o pastra intotdeauna pentru ea, nu am putut niciodata sa aflu cum reusea sa le separe. Mancam si din jumatatea bunicilor, insa nu exista comparatie. Tanti Ioana stia ca am aflat secretul, asa ca ma chema intotdeauna cand fierbea laptele. Facea mereu mamaliga prima, apoi fierbea laptele in acelasi ceaun. Eu stateam nemiscat langa foc, si cand era gata, mancam jumatate din jumatatea lor… Altceva nu mancau seara, pentru ca nu aveau ce.

La pranz nu mancau chiar in fiecare zi, insa cand o faceau, fierbeau cartofi si ii mancau cu usturoi. Ii mancam, mai precis spus, pentru ca eram intotdeauna prezent. Cu mamaliga, evident. Pe vremea aceea nu exista paine in sat, brutaria s-a deschis mai tarziu. Dimineata mancau mamaliga. Dar nu una noua, ci din cea care ramanea de seara. O prajeau pe plita. Cand avea untura, puneau si putina pe deasupra. Dar nu multa.

Cand avea untura, tanti Ioana prajea si cartofii, dar asta se intampla rar. Ulei nu avea toata lumea in sat, insa nici nu pareau sa aiba nevoie de el. Tot in ceaun ii prajea, sigur, mai ales ca nici nu cred ca avea alt vas in casa. In casa spun, nu in bucatarie, pentru ca nu aveau bucatarie. Insa aproape nimeni nu avea bucatarie in sat. Numai noi, pentru ca eram bogati, si inca vreo cativa gateam in alta camera decat cea in care dormeam. Vara era mai simplu, pentru ca toata lumea gatea afara.

Farfuriile lui tanti Ioana erau de tabla, la fel ca si canile. Dar nu emailate*, ca ale noastre, ci de alumina. Si cele trei linguri erau din alumina. Avea si doua strachini de lut, insa pe acelea nu le folosea tanti Ioana, ca sa nu riste sa se sparga.

Noi, fiind dintr-o clasa superioara, aveam farfurii emailate*, dupa cum am spus. Farfurii albe erau numai in casa alor mei din centru. La bunici erau doar strachini de lut. Farfuriile albe au ajuns ceva mai tarziu la marginea satului, eram eu deja marisor. Li se mai zicea si farfurii intinse, pentru ca aveau o forma substantial diferita de cea a strachinilor adanci, marone inchis si de aceeasi marime, indiferent ce ai fi pus in ele.

Insa cele sase farfurii albe, chiar intrate definitiv in patrimoniul bunicilor, nu erau pentru oricand si pentru oricine. Erau pastrate cu mare grija, cat mai departe de potentialele pericole. Cand auzeam Viorele, ada o farfurie alba, stiam ca ceva important urma sa se produca.

Cred ca o data sau de doua ori pe luna facea tanti Ioana altceva decat cartofi. Fasole, adica. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la usturoi…

Dar nici in sat nu prea se manca altceva. Nu imi aduc aminte sa fi pus cineva in gradina vinete, mazare sau altceva decat cartofi, fasole, ceapa, usturoi, rosii, morcovi si bob pentru salata. Salata care seamana cu cea de la Mega Image a aparut mai tarziu in sat, aproape de vremea in care a trebuit sa plec eu de acolo. Ii spuneam marole si se servea doar de sarbatoare sau cand venea vreun musafir important, ce trebuia impresionat. In rest mancai doar salata de bob. Varza trebuia cumparata de la Targu Bujor.

Nu au reusit ai mei sa ma dezlipeasca de langa ceaunul lui tanti Ioana. Au incercat de cateva ori, insa au renuntat repede. Dar aveau un atu in maneca: Vino ca avem carne! Tanti Ioana nu a avut niciodata carne. Niciodata, dar nici macar o singura data nu am vazut vreo bucatica de carne in ceaunul lui tanti Ioana, nici macar vreo aripa de ceva sau un scurmac, oricat de mici. Niciodata. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la atata usturoi, dupa cum am spus.

Multi ani dupa aceea, cand m-am intors in sat, student de-acum, am gasit-o pe tanti Ioana la bunica-mea, stateau de vorba. I-am facut o poza, fiindca aveam aparat de fotografiat. Smena, desigur. Nimeni nu a mai avut pana atunci aparat de fotografiat in sat, de cand e lumea. A fost prima poza a lui tanti Ioana. Probabil ca si ultima…

* scrisesem e-mailate, nu stiu de ce, abia dupa ce am recitit am scos liniuta.

Share this...
Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrEmail this to someone
Data actualizarii: January 11, 2018

  • ciuhureanu marian :

    mici retusuri-nica bogdan nu nica rusu,bani avea nu de la stupi,mai mult de la faptul ca fusese carciumar!iar cat despre tanti ioana avea cred ca un ficat de fier!tinea bine la sprit,iar a 2 a zi nu avea nimic!se spune ca inainte sa moara a cerut un pahar cu vin!

    • Da, asa este, stiam eu ca nu e acela numele adevarat! Si da, acum mi-am adus aminte ca avea un bufet in varful dealului, mai sus de mabazin. Multumesc pentru update! GB

  • Sfatul medicului :

    Si, a dat peste tine botulismul. Nu trebuie sa ne spui, se vede. 🙂 Iti recomand ceva salate cu germeni, sunt la moda. 🙂

  • Mike B :

    Excelenta povestire si foarte bine scrisa.

    Daca D-na/tanti Ioana, printr-o intorsatura a soartei, ar fi devenit foarte bogata, dupa canoanele urbane contemporane, foarte probabil …nu ar fi mincat carne!
    Fiind o fiinta cu anumite calitati ar fi “beneficiat” de “binefacerile” carni o anumita perioada dupa care ar fi redevenit vegetariana, chiar vegan.

  • Nostalgii :

    Ce bine ca ai reusit sa iti faci timp pentru povestiri! 🙂 Este o poveste frumoasa, amuzanta si nostalgica totodata, iar din cate spui, ai fost unul din cei privilegiati, avand o copilarie frumoasa si linistita. Presupun ca, de-a lungul timpului, ai avut mai multe jurnale sau ceva similar unde ti-ai notat ce te-a impresionat, deoarece sunt multe detalii redate si un spirit de observatie puternic (atat pe plan exterior, cat si interior) sau poate e vorba de o memorie excelenta. Zile senine!

  • Elena :

    Imi pare rau, dar nu sunteti prea bine informat. Existau oameni in sat care aveau si cate 30-40 de rate, plus cate 30 de gaini. Si multi aveau bucatarie, care era o camera mica zidita separat de restul casei. Desi aveti ceva inclinatii spre literatura si doriti sa portretizati frumos vremurile de atunci, din articolul dumneavoastra reiese clar un singur lucru: “eram bogati”. Aceasta afirmatie ati facut-o, direct sau indirect, cam in fiecare paragraf al textului. Deci articolul dumneavoastra este cam “laudaros”. Atunci, ca si acum de altfel, caci nimic nu s-a schimbat, existau persoane mai “avute” ( ca sa ma exprim in stilul dumneavoastra), care din pacate se foloseau de cei mai “mici si mai prosti”. Nu spun ca familia dvs ar fi facut-o, nu am dovezi, dar exista de cand lumea asa-zisi boierasi care traiesc de pe spinarea bietilor tarani pe care ii exploateaza. In fine, chiar daca articolul se vrea a fi o prezentare a acelui sat, nu ilustreaza in totalitate realitatea. Citind articolul, fara sa va cunosc personal, conchid ca sunteti cam…mandru. Cu bine!

    • Mda :

      Totusi omul nu spune “eram bogati” ca sa se laude.. eu nu asa inteleg articolul. Mai degraba ca sa faca intelese alte lucruri, ca de exemplu de ce prefera sa se duca sa manance la tanti Ioana, desi avea si acasa ce manca. E doar un amanunt folosit ca sa pricepi atmosfera locului.. cel putin asa inteleg eu.

      Scris frumos, cu talent, se vede lumea satului in scurt si chiar la obiect. Frumos, gen Morometii. Multumesc.

      Subiectul articolului e clar totusi, si e bine transmis. Mancare si stilul de viata moderna ne omoara cu zile. Corect.

    • Daniela :

      Doamna Elena, sunteti din acelasi sat cu autorul??? Daca da, sigur aveti info mai bune decat autorul, daca nu, probabil ca in satul de unde veniti erau cele mentionate de dumneavoastra! Nu conteaza cate rate si gaini erau ci felul cum autorul a portretizat parte din viata lui la tara!

  • Corina :

    Ce frumoooos! Va multumesc, descrierea este memorabila, imi aduce aminte de bunica mea si de satul lui tata. N-am petrecut prea mult timp pe acolo, dar cel petrecut este plin de amintiri placute si de tipologii umane similare. Chiar si dieta era similara, desi oamenii nu mai erau chiar asa lipsiti de mijloace. Mi s-a facut foame de mamaliga prajita, de lapte adus in galeata in fiecare dimineata, si impartiti pe la toti copiii de oraseni ajunsi, care isi petreceau vacantele la sat. Nici nu cred ca era vorba sau nu de generozitate, daca se nimerea un copil in curtea ta cand puneai masa, era bun inteles ca ii dadeai sa manance. Pe mine ma instruise mama sa nu stau pe capul oamenilor cand ii vad ca se pregatesc de masa (mai ales ca ei nu prea ii placea in satul lu tata, zicea ca sunt tarani rau – deh, ea era de la Bucuresti!). Si eu stateam ciopor pe capul oamenilor, impotriva instructajului…ear rost da haleala buna si la gramada…Asta era cel mai important, ingramadeala, copiii multi, hihaiala din jurul mesei, bagatul degetelor in gura si mancatul din aceeasi strachina si cu aceeasi lingura. Acasa nu puteam face asta, Doamne fereste!Ah, ce imi place sa imi amintesc, asa zile fericite au fost! Multumesc inca o data!

  • Mihaela :

    Multumesc pentru aducerea aminte!

  • IULIANA MICU :

    Erau vremuri dificile, chiar si pentru cei de la oras. Si noi mancam carne foarte rar si aceea putintica. Imi amintesc cat era de bucuroasa mama cand reusea sa gaseasca in piata mare in Galati gaturi de pui. Neamuri la tara nu am avut si tare ne-ar fi placut. Dar mergeam uneori la bunicii unei prietene si eam de-a dreptul intr-al noualea cer (eu si sora mea Dana): totul era bun, totul era frumos. Cartofii facuti in tigaia cu untura ramasa de la friptura de Craciun, cu usturoi si mamaliga era maximul de bunatate. Oamenii simpli, buni si generosi.
    Mai am o amintire cu totul speciala: sfarsitul liceului, vara anului 1980, cand am fost invitati toti colegii la tine acasa sa sarbatorim. Ne-ai servit cu pui cu smantana. Ce sa mai spun? Am sarbatorit afara in curte, la aer curat, ne-am plimbat cu sareta, am dansat si chiar si am dormit cu totii pe unde am apucat. Nu-mi amintesc prea bine momentul de ramas bun, dar acum, dupa atatia ani, gasesc prilejul sa-ti multumesc pentru cadoul ce ni l-ai facut.
    Ai descris cu multa maiestrie, in stilul copilului de atunci, dar cu mintea si inima omului matur ce retraieste acea parte a copilariei in care a invatat cat de frumoasa este simplitatea vietii de la tara, sanatoasa pentru corp si spirit, in care a cunoscut oameni frumosi.

    • Da, tin bine minte… Tu sau Dana, dar cred ca tu ai facut ceva si cu cineva care nu erau trecute in fisa postului. Parca ca acela a fost inceputul unei frumoase prietenii (si sfarsitul alteia)… GB

  • Ciuhureanu Daniel :

    Din poza și descriere pare Ioana lu’ Potropascu .I- am cunoscut foarte binei familia și mai ales pe ea , când avea deja o vârstă. A lucrat în curte la ai mei vreo 10 ani în anii ‘ 90. Era haioasa tare . Ii plăcea tutunul și pileala . O cinsteam cu una mica și o provocam la discuții politice , le știa la toți cusurul ,era fan Ceaușescu ,Iliescu & co .Nu -i plăcea deloc opoziția de atunci , deh i-au spalat creierul tvr -ul postrevolutionar. Muream de ras când îl imita pe Michael Jackson ! Ma impresiona cu vigoarea ei avea peste 70 de ani și fuma de la 12 ani și ducea bine și cu alcoolul și nu o durea nimic. Probabil și de la regimul aproape vegan și de la gena.
    Mulțumesc mult pentru ca ne ai adus aminte de ea , odihnească-se în pace!

    • Da, ea este! Uitasem numele de familie, dar stiam ca e ceva pe aproape, asa ca i-am facut un pseudonim literar. Insa acim am restabilit adevarul istoric, multumesc pentru contributie! GB

      • Anonymous :

        Domnule Butunoiu, scrieti minunat! Bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca, erau de undeva de prin Moldova, si mi-e dor de ei in fiecare zi. Iar povestea dumneavoastra m-a emotionat foarte tare, pentru ca din nou mi i-a readus in minte. Am retrait serile in care ei povesteau despre tineretea lor, iar eu ascultam totul ca pe o poveste. Multumesc!

  • :) Tanti Viorica :

    Frumos!

  • Valentin-Ioan Postolache :

    Am trăit vremurile acelea și-ți mulțumesc pentru talentul cu care ai povestit despre ele. Tanti Ioana a fost un om mai valoros decât mulți contemporani, cu loialitatea ei neabătută pentru o iubire ucisă prea devreme și generozitatea ei pentru un pui de vecin. În sărăcia lor, acei oameni știau că nu este nimic mai valoros decât pacea. Erau feriți de păcatul lăcomiei pe care va trebui să-l plătească generația actuală.

  • Adresa de email nu va fi publicata.