Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Va rugam sa ne ajutati sa restauram pianul sau sa ne luam altul – o ...

2363 vizite 3 comentarii

Cati dintre manageri le atrag atentia angajatilor ca lucreaza prea len...

1967 vizite 8 comentarii

In fiecare an, in octombrie incepem un nou an scolar pentru manageri s...

714 vizite 6 comentarii

Europa se indreapta, din ce in ce mai grabit, spre modelul politic baz...

1910 vizite 7 comentarii

Marea, imensa majoritate a angajatilor romani prefera sa aiba sefi str...

2862 vizite 9 comentarii

Primesc adesea CV-uri incomplete, in care nu sunt trecute perioade...

5364 vizite 41 comentarii

Facem, cu mult efort si cu bani de la sponsori, un album de arta fotog...

2022 vizite 12 comentarii

Am vazut ca televiziunile s-au facut ca nu observa poate cel mai r...

11618 vizite 11 comentarii

  Am fost la mitingurile acestea incepand chiar cu ultimul...

11334 vizite 30 comentarii

Nu va straduiti sa intelegeti de ce un anunt de recrutare este facut i...

1749 vizite 48 comentarii

Am foarte des discutii, dispute si chiar conflicte cu candidati care i...

3070 vizite 25 comentarii

In urma cu vreo 20 de ani, cred, cand primeam toate CV-urile pe hartie...

2103 vizite 16 comentarii

Un manager e un manager, poate conduce aproape orice business daca i s...

2250 vizite 10 comentarii

Discutiile despre salariu. Si ce salariu vreti? Pai depinde de job, nu...

3295 vizite 20 comentarii

Baiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat stralucit la una...

3253 vizite 26 comentarii

Ce credeti despre omul din scenariul urmator? Pun eu un anunt de recru...

3345 vizite 9 comentarii

Una dintre cele mai mari placeri ale angajatilor este sa se razbune pe...

2017 vizite 13 comentarii

L-am vazut de departe pe catel, am incetinit si am oprit langa el. Sam...

974 vizite 10 comentarii

Trebuia sa-mi gasesc o menajera. Lucruri relativ simple, de facut cura...

1613 vizite 23 comentarii

Eu nu ma ocup niciodata de recrutarile de directori de HR, o rog intot...

1427 vizite 10 comentarii

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici si de stat, la ab...

7830 vizite 57 comentarii

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1779 vizite 25 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2439 vizite 13 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1305 vizite 4 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2319 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1321 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6797 vizite 64 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2568 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1465 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4984 vizite 23 comentarii

(dupa o discutie cu un chelner filosof) Daca un angajator ar ajunge...

1263 vizite 6 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4663 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1558 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1179 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

2125 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1785 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

1019 vizite 6 comentarii

Dialog cu un candidat de top: - Si ce salariu vrei? - Pai, minim...

8018 vizite 8 comentarii

Sunt intr-o polemica perpetua cu multi dintre cei care imi trimit ...

11897 vizite 35 comentarii

Am vazut astazi in televizor Armata etalandu-si muschii si mi-am adus ...

4816 vizite 56 comentarii

Stateam zilele trecute de vorba cu directorul general al uneia dintre ...

2558 vizite 7 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4808 vizite 31 comentarii

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10216 vizite 8 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

7081 vizite 61 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

5044 vizite 16 comentarii

Am facut pe site-ul meu o sectiune in care pun anunturi de la unele di...

7489 vizite 19 comentarii

Am facut un site in care am incercat, si ne straduim in continuare, sa...

2285 vizite 6 comentarii

Un exemplu foarte interesant si elocvent care arata cum functioneaza b...

8610 vizite 1 comentarii

Am pus pe Internet cateva anunturi cu niste cursuri de cultura uni...

4087 vizite 30 comentarii

Toti cautatorii de joburi ii detesta pe cei de la HR si pe cei din...

5263 vizite 62 comentarii

Un articol din seria "Cand nu stii de la ce ti se trage... " Nu...

7014 vizite 24 comentarii

Foarte multi dintre cei care isi cauta un job si ajung sa candidez...

4157 vizite 25 comentarii

Am primit de curand o recrutare pentru un post de director general...

8452 vizite 29 comentarii

Zilele trecute am vazut pentru prima data intr-o companie un sistem bi...

4520 vizite 19 comentarii

Cand am ajuns prima data sa stau mai mult timp in birourile din st...

7601 vizite 8 comentarii

Ca toti barbatii in criza varstei de mijloc, a trebuit sa inventez si ...

2852 vizite 14 comentarii

La noi la birou avem sobe de teracota. Si cand eram mic, acasa, to...

11417 vizite 27 comentarii

Nu credeam ca o sa ajung sa fiu obligat sa o recunosc public, insa ast...

6361 vizite 33 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7878 vizite 19 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

21184 vizite 115 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9179 vizite 24 comentarii

Multi stiu ca Butunoiu face recrutarile pentru marile companii de ...

6492 vizite 39 comentarii

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arat...

8888 vizite 27 comentarii

Cum denumirea celui care face recrutari nu e inca bine definita si inc...

2117 vizite 5 comentarii

E greu de crezut ca sunt atat de putini manageri care isi dau seama ca...

13957 vizite 71 comentarii

Am scris de o mie de ori ca rolul fetelor de la HR e sa vada, in p...

23769 vizite 108 comentarii

Saptamana asta am primit niste mesaje bizare de la un om pe care il st...

22858 vizite 122 comentarii

Polarizarea care pare a se intinde de neoprit in fiecare ungher al exi...

7005 vizite 24 comentarii

Cred ca sunt mai putin de zece, cincisprezece angajatori in Romania ca...

10677 vizite 55 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12634 vizite 47 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9771 vizite 39 comentarii

Acum ceva vreme am avut o angajata care nu mai lucrase pana atunci int...

11546 vizite 33 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6636 vizite 19 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25352 vizite 60 comentarii

Si la mine vin mereu oameni care ma implora sa le arat cum sa-si "aran...

10401 vizite 33 comentarii

Primele lucruri despre onoare, si despre ce e important in viata, in g...

2616 vizite 8 comentarii

Am scris in urma cu putin timp despre cum parcheaza un senator. htt...

2541 vizite 13 comentarii

Lista lucrurilor frumoase, pe care managerii sunt obligati sa le spuna...

6900 vizite 44 comentarii

Articolul de zilele trecute, Cum gandesc studentele, a fost prilej de ...

12435 vizite 147 comentarii

Studentele sunt foarte suparate pentru ca, atunci cand sunt pe termina...

19915 vizite 84 comentarii

Mon cher Georges, sa faci un anunt bun de recrutare nu e chiar pentru ...

4723 vizite 16 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6486 vizite 17 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1871 vizite 2 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15281 vizite 127 comentarii

Ma suna un student de la o organizatie studenteasca, cea mai important...

3792 vizite 10 comentarii

Acum doi ani am scris despre vecinii care ar omori pe cineva fara sa c...

2563 vizite 7 comentarii

Cei care primesc multe CV-uri vad in fiecare zi adrese de email cu scu...

11830 vizite 41 comentarii

Pe C o cunosc de o viata, ea tine la mine dintotdeauna, eu tin si mai ...

7781 vizite 16 comentarii

Toti managerii care vin la mine la birou incearca sa ma convinga cat d...

5222 vizite 12 comentarii

Pana acum niste ani credeam si eu, ca mai toata lumea, ca valoarea une...

16607 vizite 43 comentarii

O problema de fizica de scoala elementara, pe care soferii bucuresteni...

6498 vizite 31 comentarii

Se stie, fraza cea mai draga managerilor, oricare ar fi ei: "Domle, ma...

5708 vizite 7 comentarii

Ma uit in vitae-le oamenilor de un sfert de secol, asta fac in fiecare...

6416 vizite 18 comentarii

Acum mai putin de o saptamana am scris un mic articol (de vazut aici) ...

3628 vizite 14 comentarii

E duminica dupa-amiaza in Bucuresti, orasul pustiu, nici masini parcat...

6074 vizite 12 comentarii

Sunt absolut convins ca acum e cu totul si cu totul altfel, insa cand ...

5690 vizite 27 comentarii

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic s...

7667 vizite 17 comentarii

In micul sat din Moldova in care m-am nascut am avut o copilarie comun...

3128 vizite 4 comentarii

Prietenul meu Mike din America (nascut in Brasov), care e o somitate i...

8526 vizite 34 comentarii

Vad in televizor cum cativa golani cu fotbalul sparg tot ce le iese in...

4881 vizite 12 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Manager de succes dupa ce a prezentat strategia80 dintre cele mai mari 100 de companii din SUA care au dat faliment in ultimii ani aveau strategii foarte bune, elaborate si puse la punct – arata un studiu de anvergura condus de catre un consortiu al marilor universitati americane. Mai clar spus, nu din cauza strategiei au ajuns unde au ajuns, ci din cauza executiei strategiei.

Visul oricarui manager este sa faca strategii, sa le prezinte si sa le explice, dupa care sa se duca sa joace golf, lasandu-i pe altii cu maruntisurile executarii ei. Sigur, cu un sentiment ascuns al providentialitatii… Or, strategiile sunt printre lucrurile relativ simple intr-o companie. In cateva zile sau saptamani, mult mai multi decat se crede pot face acele faimoasele exceluri si powerpointuri. Ca sa nu mai spun ca si toate marile firme de consultanta te roaga sa le lasi sa faca strategiile in locul tau. Si stiu sa le faca, nimic de zis! Dar, evident, niciuna nu va veni sa faca executia in locul tau. Marii manageri stiu care e rolul maruntisurilor in mersul companiei si stiu si cum sa se poarte cu ele.

Am vazut mii de oameni care vor sa conduca marile companii de stat din fotoliile consiliilor de administratie. Cam tot atatia isi inchipuie ca vor face o strategie pentru companiile acelea, o vor da managementului executiv sa o execute, si ei vor mai lua din cand in cand cate o decizie in CA cu da sau nu. Si, sa nu uitam, bonusul de la sfarsitul anului…

Si chiar asta fac odata ajunsi acolo. Rar am vazut un CA care sa faca ceva mai mult decat atat. Monitorizare si control nu face nimeni. Se pacalesc singuri, si ne insala si pe noi cu niste rapoarte pe care le cer managementului executiv din cand in cand. Daca ii iei la intrebari, iti spun ca asa se face si in companiile private.

Da, asa se face CA-ul la companiile private, si e normal sa fie astfel. Numai ca nu se conduc la fel si companiile de stat. Iar regiile si celelalte institutii cu atat mai putin. La nivel de management executiv, da, se conduc la fel, insa la nivel de management neexecutiv, nu. Guvernanta corporativa nu e aceeasi. Seamana cu cea de la companiile listate si cu cea de la marile companii cu actionariat multiplu, insa nici cu aceea atat de mult pe cat cred unii. Acolo urmaresti cativa indicatori mari la nivel de CA, e de ajuns. La stat nu poti face asta.

Adica asa cum au crezut cei care au facut acea faimoasa lege cu “managementul privat” la companiile de stat, care face mai mult rau decat bine atunci cand stii sa-i exploatezi slabiciunile. Si, va asigur, “managerii privati” sunt mult mai sofisticati din acest punct de vedere, ei s-au format in medii in care au trebuit sa pacaleasca mecanisme infinit mai complexe decat cele de la stat.

(poza lui Katty10 de pe www.deviantart.com)

Data actualizarii: January 11, 2018

  • Adrian Ion :

    Gresesc eu sau dl. Butunoiu este implicat in recrutarea persoanelor din CA-urile despre care povesteste in articol? Daca nu gresesc, ce l-ar impiedica sa recruteze dupa propia constiinta si nu dupa a acelora care aproba plata facturilor pentru serviciu? 🙂

  • BDG :

    GB a redat niste aspecte cu mult substrat – sunt foarte real si foarte adevarate cele spuse de el dar nu toti vad sau inteleg. Ar fi trebuit totusi sa continue!. Este posibil ca actualmente si el sa treaca printr-o stare oarecum de frustrare ptr ca s-ar putea sa nu fie lasat sa-si impuna in totalitate punctul de vedere la desemnarea unui CA. Nu? 🙂

    • Praf in ochi! :

      Alta remarca malitioasa, ca sa ma exprim elegant, pornind de la premisa sub-mediocritatii nivelului de inteligenta al unora 🙂 Aparent e cu “mult substrat” (chiar daca uneori comporta mai multe nivele de interpretare, “pe sistemul “cepei”) si aparent trebuie sa citesti printre randuri, cand, in realitate, totul e direct, daca te situezi la nivelul de interpretare corect 🙂

  • Drella :

    Cum ar spune unii, parafrazandu-l pe Andy Warhol : “a face bani (la modul autentic) este o arta si munca este o arta, iar afacerea profitabila (etic autentica) este cea mai frumoasa dintre toate artele” avand si alte beneficii suplimentare ca : “employees make the best dates. You don’t have to pick them up and they’re always tax-deductible” :). In schimb, altii ar spune asa, tot parafrazandu-l pe acelasi autor : “Cand faci ceva (aparent gresit), intotdeauna vei sfarsi prin a dezvalui ceva real, autentic” 🙂 Cam asa 🙂

  • Dan :

    Pai si cine a ales de la inceput “resursa umana foarte slab pregatita?” sau “resursa” era pregatita conform standardelor la momentul respectiv (al angajarii) si ulterior s-a deteriorat?/s-a demotivat, pe parcurs? Si daca da, managementul ce a pazit in tot timpul asta? A asteptat sa se scufunde corabia si sa constate apoi, plangandu-si de mila, scufundarea? Ce inseamna “dezinteresat”? “Dezinteresat” inseamna prestarea serviciilor pentru care “resursa” este platita, la standardele cerute de angajator, insa atat si nimic mai mult (de ex.fara initiative personale de optimizare a muncii sau de identificare unor noi solutii alternative de crestere a profitului firmei, macar plecand de la principiul ca “daca ii merge bine firmei, teoretic, automat, ar trebui sa-i mearga si resursei bine”) ? sau “dezinteresat” inseamna ca standardele care trebuiau urmate de “resursa” au intrat in declin (din culpa personala) si atunci se intra in alta sfera, cea a raspunderii din dreptul muncii, insa atunci nu s-ar mai pune problema motivarii, ci dimpotriva…Oricum ar fi, seara buna sa fie! 🙂

  • Mike B :

    @GB
    Lene si evitarea muncii, sindromuri atit de specific Romanesti, asta sta la radacina situatiei de care vorbesti.
    Se bate cimpii, ca sa se distraga atentia, cu ce si cit fura managerul strain, cine face si nu face strategii si cite si mai cite timpenii.
    Spune-ne si noua, George, cine si cit a studiat in Romania, in profunzime, guvernanta corporativa, sa incerce sa inteleaga natura, logica lucrurilor.
    Informatii la indemina sint gramada, unul de pe malurile Dimbovitei are cam acelasi access la informatie ca unul de pe malul Senei, Thames-ului sau Hudson River-ului.
    Sint multe forme de firme private ( unele chiar listate pe burse, unele cu origini familiale, unele cu bani de la venture capital etc. etc.) poti sa spui ca zeci de forme de firme private, precum exista multe forme de firme publice (i.e. listate), precum exista multe forme de firme de stat, caci un stat poate fi unitar, federal etc. fiecare forma de stat cu pirghiile sale.
    Cit effort si creier s-a pus sa se inteleaga natura guvernantei?
    Cind e lene si indolenta si solutiile folosite sint suboptimale e o lege nescrisa a naturii ca se gasesc unii isteti, ca o fi politicieni locali, manageri straini, alte firme etc. care “umplu vidul” in favoarea lor.
    Indolenta si lene, asta e problema!

    • Andreib :

      Sunt lenea si indolenta chiar atat de specific romaniesti? Sunt curios care este motivul pentru care le consideri romanesti.

      Intreb pentru ca in experienta mea lucrand in companii multinationale (Israeliene) am observat acelasi nivel de lene in toate sediile companiilor, ba chiar am vazut mai multa dedicare si competenta in sediul din Ro.
      Am discutat acest aspect si cu prieteni/cunostinte care lucreaza la companii straine sau detin IMM-uri si am ramas cu aceesi impresie.

      • Mike B :

        Are Plato o poveste cu niste oameni primitivi care stau intr-o pestera, la foc, vad propriile proiectii si umbre si isi dezvolta convingerile despre tot universul exterior bazat pe acele umbre. Poate stii povestea….
        Asa si tu, Andreb, si altii care au scris pe blog….vezi luminile si umbrele din prisma experientei tale cu firme israleliene, franceze sau ce o mai fi ele si consideri ca acela este universul.
        Indolenta si lene este cind nu se pune mai multa munca sa se inteleaga obectiv lumea exterioara, universul exterior.
        Sper ca sint clar.

        • Andreib :

          Stiu povestea, dar nu sunt convins ca e metafora potrivita. Evident ca parerile mele (sau ale oricui) sunt bazate pe experientele personale, dar si pe surse externe – carti, articole, studii, filme. Ar fi ca si cum am avea acces la Internet (foarte rapid in zona asta) in pestera 🙂

          As spune ca lipsa de adaptare la lume e mai mult legata de educatie deficitara decat de lene.

          Eu sunt de parere ca in Romania lipsete mai mult o cultura manageriala buna (sau dezvoltata, inca suntem in crestere). Si ca eficienta angajatilor este responsabilitatea managerilor. In general unde am vazut nemultumiri la adresa angajatilor (lensi, neatenti, rau-voitori) sursa problemei se gasea la management, evident mai putin in rarele cazuri de oameni neadaptati la viata.

          • Mike B :

            Cum definesti, Andreib, o cultura manageriala buna?
            Dupa capul meu cultura manageriala buna este o cultura manageriala care ajuta firma sa isi atinga obiectivele.
            Daca in Romania cultura manageriala nu ajuta la atingerea obiectivelor firmelor pot exista trei motive: 1) prostia, 2) coruptia, sau 3) lenea si indolenta.

            • Andreib :

              Lipsa de experienta?
              Ca in orice domeniu exista oameni care au vointa/pricepere sa se dezvolte singuri, altii care au vointa dar nu stiu cum, altii care sunt indolenti. Privind in ansamblu as defini nivelul culturii manageriale ca media celor de mai sus – iar pentru a creste media este nevoie de timp (experienta) si educatie.

              Ce incerc sa inteleg si nu reusesc este diferentierea asta intre romani si restul lumii. Eu nu reusesc sa observ vreo diferenta majora intre romani si altii in privinta caracteristicilor de baza – ma refer la medie binenteles, cazuri pozitive si negative se pot gasi oriunde.

              • Mike B :

                Chestionarea dumitale referitoare la diferenta intre Romani (ca medie) si restul lumii (ma gindesc la lumea Occidentala) poate fi foarte benefica.
                Ginditi-va ca la acelasi “input”, acelasi “mecanism”/”algorithm” etc. (ma intelege-ti ce vreau sa spun…) ar trebui sa dea aceleasi rezultate.
                Nu este cazul.
                Iar “inputul”, cum spuneam in exemplul cu internetul din pestera, este acelasi.

                • Andreib :

                  Ma declar pierdut. Ori nu sunt suficient de capabil sa inteleg eu, or nu va exprimati dvs. foarte clar.

                  Daca aveti dispnibiliate puteti incerca sa transmiteti ceva concret, pe langa parabole si metafore. E mai mult de scris dar s-ar putea sa fie mai pe intelesul cititorilor. Evident daca aveti ceva clar de transmis.

                  P.S.: un algoritm este un set de pasi. Acesta va da acelasi rezultat pentru acelasi input in 100% din cazuri.
                  Aceeasi metoda aplicata in 2 sisteme diferite nu va da niciodata exact acelasi rezultat, indiferent ce sisteme sunt.

                  • Algoritmi :

                    Acum am citit comentariul : Algoritmul non-deterministic – ar fi o varianta (sau poate ma insel eu)

          • Inadaptatii :

            Legat de exceptiile numite “inadaptati la viata” : unii inadaptati (cei constienti) la show-ul/visul numit viata, desi cunosc si inteleg in mare parte/in totalitate regulile junglei, fiind astfel constienti de ce se intampla, aleg constient sa refuze sa joace dupa regulile pietei, a cererii si ofertei si implicit sa se transforme in produse de consum momentan/temporar/de lunga durata. Acestia ar putea avea ca alternativa sa-si creeze ei alta viata, cu sistemul propriu de valori, mai simpla, minimalista chiar (si totodata “mai” complexa), mai frumoasa si mai buna, alt sistem/vis, construit cu regulile proprii, “a dream within a dream”, cum spunea E.A.Poe. Alta alternativa ar fi sa reuseasca sa mimeze atat de bine integrarea/adaptarea in regulile junglei (daca aleg sa functioneze eficient si performant dupa regulile junglei, asumandu-si implicit costurile aferente/pretul platit, la pachet), incat sa pacaleasca pe mai toata lumea, cu riscul de a se pacali si pe ei insisi (sau sa aiba suficienta putere de a nu se confunda pana la identificare cu masca sociala), construiindu-si totodata, in paralel, “the secret garden”, visul personal, parte integranta tot din marele vis universal. Ultima varianta insa e treaba de profesionisti 🙂

        • Un roman printre americani :

          In calitate de emigrant, adevarul e ca nu ne prea convingi cum e cu luminile si umbrele universului exterior. Asta pentru ca, pentru a te face cat de cat inteles, ar trebui sa stii cum stai cu luminile si umbrele universului interior. 🙂

          • Mike B :

            Interesanta incercare: pe linga subiect dar suna bine. Genul romanesc.
            Poate cu trecerea timpului te vei adapta la realitatea americana 🙂

          • Introspectiv :

            Da, este destul de celebra parabola, plina de simbolistica si invataminte 🙂 Insa e de remarcat ca in introspectia asta neobosita a luminilor si umbrelor, unii, de atata introspectie interna si de atata joaca cu algoritmii (mare grija la “output”, sa nu dea cu eroare, chiar daca e acelasi “input”!), dau semne de insomnie cronica, iar altii, ca bonus, chiar daca si asa sunt etichetati sub standardul de calitate performant/cap de vita furajera, slabesc si mai mult (si fizic si ca standard 🙂 In orice caz, veselie mare, situatia e sub control, cautatorii care nu mimeaza sunt in grafic, asa ca se dau in continuare cu capul de toti peretii, gandindu-se ca, la un moment dat, trebuie totusi sa intrezareasca luminita de la capatul tunelului! (si nu doar in continuu stele verzi si sunetul trenului in zare, care vine in viteza si calca totul in picioare 🙂 Si cu toate acestea, ramane in continuare viabila poezia ciresilor infloriti – https://www.youtube.com/watch?v=nGX3etBZBl0, https://www.youtube.com/watch?v=7if5JmkHiwE. Distractie placuta in continuare! 🙂

            • Biorobot cuantic nostalgic (implicit, defect!) :

              Din cate imi aduc aminte, citisem la un moment intr-un unul din numerele revistei “Stiinta si tehnica” ca prin anii ’80 s-a facut un experiment (am un lapsus momentan privind numele fizicianului) prin care s-a dovedit ca 2 particule subatomice, avand aceeasi origine, chiar daca sunt separate spatial/temporal, oricand va fi afectata particula A, particula B va reactiona imediat (semnalul nefiind afectat deci de spatiul cu cele 4 dimensiuni, timpul fiind a patra dimensiune), cele 2 particule influentandu-se si recunoscandu-se reciproc (avand memorie si constiinta proprie, ca parte din intreg si constiinta universala). Era ceva cu inseparabilitatea cuantica parca…sau prin zona, oricum… 🙂 desigur, out of topic, tipic romanesc 🙂

    • un domn :

      servus Mike B
      in industria financiara managementul “strain” sa spun asa este coplesit cu secretare aratoase si alte “benefici” astfel ca nivelul imediat , ierarhic inferior face ce vrea….expatul e ocupat cu “jucaria” lui..restul..joaca pe masa. Daca propui un produs/solutie…nu ai cu cine dialoga/comunica …personalul din nivelul ierarhic inferior expatului au grija sa “sugrume” intalnirea/solutia..practic romanii se tem de ..outsourcing, de produse inovative…fie din lene, fie din prostie, fir fin teama de a nu isi pierde locul de munca.Eu am incercat sa comunic cu managementul Companiei din Tara Respectiva..nici o sansa, cred orbeshte in managementul local din Romania.Exact cum spune G.B, acestia se ocupa cu maruntishuri, rapoartele de BoD sunt facaturi, auditul intern este corupt de asemenea, includem auditul intern si de la Firma Mama, practic, din punctul meu de vedere, nu poti comunica cu nishte autishti

      • Mike B :

        Servus “un domn”,
        Am fost creati cu doua urechi si o singura gura, poate pentru a asculta de doua ori mai mult decit vorbim. Personal cred ca am beneficia daca am asculta de 4 ori mai mult decit vorbim….80/20.
        Inainte de a propune un produs/solutie, cit ai incercat sa asculti, sa intelegi problemele interlocutorilor, mgmt local sau la HO?
        Ai depus de 4 ori mai mult efort sa incerci sa ii intelegi decit sa formulezi propunerea?

        • un domn :

          inteleg ce vrei sa imi spui, m am pus in “papucii” Clientului, beneficiarul serviciilor financiare, iar Institutia Financiara…parca nu vrea sa ii fie bine Clientului, desi, am sublinat beneficiile atat de reducere riscuri operationale…cat si…venituri pentru Institutia Financiara in “solidar” cu Clientul .Admit ca mi a sugerat voalat ca solutia mea nu o apreciaza xredibila…desi…a functionat aproape 10 ani pentru o Institutie Financiara

      • Unde nu exista coruptie/hotie? :

        Cele de mai sus sunt valabile peste tot, cu variatiuni pe aceeasi tema, nu numai in mediul financiar/ corporatist . Este de notorietate publica ca sistemul este putred, de la cap la coada, astfel incat, se stie ca, daca nu cunosti bine, din interior “regulile jocului”/”jocul din culise” nu ai cum sa castigi (ca prestator extern) jucand cinstit. Deci, idei ca “am propus, am venit cu solutii, am prezentat reduceri de costuri, beneficii in favoarea firmei, etc” reprezinta idei viabile/eficiente, nobile, inaltatoare, etc, nimic de zis, insa, in acest mediu viciat/bolnav, nu reprezinta decat melodia initiala/oficiala, insa depinde pe ce tonalitate canti mai departe, tonul fiind uneori mai important, dupa cum se stie, in arta, decat melodia in sine 🙂

        • Unul care alege :

          @ “Unde nu exista coruptie/hotie?”

          Poate cel mai important ca prestator extern este sa-ti pui intrebarile prealabile urmatoare legate de alegerea ta personala : ce alegi? de ce alegi ceea ce alegi? pentru ce?/in ce scop alegi ceea ce alegi? cu ce costuri, pierderi/beneficii implicate? estimarea efectelor alegerii : te transforma pozitiv/negativ alegerea facuta? 🙂

          • Ar mai fi inca una :

            “Cum alegi?” Iti raspunzi la intrebarea asta, iti spun eu, e una dintre cele mai importante dintre intrebari. O spune inclusiv Peter Koestenbaum.

            • Cum alegi? :

              Corect, mi se parea mie ca ceva nu-mi iesea la numaratoare/in inventar! 🙂
              Una din variante (ce imi vine acum in minte, dar o sa mai reflectez si o sa caut pe net si cartile lui PK, spre rusinea mea, nu am reusit sa citesc nimic de acest autor pana acum, desi auzisem de el, deci multumesc mult de recomandare. Chiar ar fi o idee buna, ma gandesc acum, in limita timpului disponibil, sa exista o rubrica pe blog ceva de genul “Carti decisive/care mi-au influentat radical viata/din care am invatat cel mai mult” sau orice similar, chiar daca stiu ca orice clasament/top dispune implicit de o nota mai mare sau mai mica de subiectivitate si, din principiu nu-mi plac top-urile de genul/Must read/see, etc, ci sa-mi creez propriul top/sa-l descopar personal, dar totusi nu ar strica/ar fi util, ca idee/recomandare, orientare prin hatisul maculaturii de peste tot). Deci, inchizand paranteza imensa de mai sus, revin la subiect : varianta care imi vine in minte acum si pe care incerc eu o sa aplic cat mai bine (desi uneori, din pacate, mai da cu eroare 🙂 asa ca inca mai am mult de invatat si in acest domeniu) ar fi sa se plece de la premisa ideala a unei cat mai bune cunoasteri personale (aici fiind foarte importanta munca interioara prealabila), cum esti tu in realitate? nu cine ai vrea sa fii/cine crezi ca esti/cine crezi altii ca esti? ce vrei tu de la tine, ce vise ai? ce vrei sa construiesti? ce vrei/astepti (sau nu) de la altii, de ce faci tot ce faci sau pentru ce? vreau sa am sau vreau sa fiu? un fel de SWOT interior, o igienizare/curatare cat mai buna si cu cat sunt apele subconstientului mai clare, cu atat incepi sa vezi mai bine 🙂 sa sapi adanc, tot mai adanc pana iti regasesti adevaratul chip pierdut, ascuns printre multiplele masti (desigur exista riscul sa nu-ti placa ceea ce vezi/sau poate fi alta iluzie, dar asta e alta discutie) si mai sunt (creionarile de mai sus fiind doar niste flash-uri), fiind un subiect complex si amplu.. Iertare pentru extensia textului si pentru timpul alocat lecturii. Dar tu, cum alegi?

              • Cum alegi? partea 2 :) :

                Am uitat! si e important! mai e si alta discutie, tot la fel de complexa si ampla, care pleaca de la premisa ca, in realitate, liberul arbitru nu exista, ma rog aici iar poti sa extrapolezi la infinit la modul : care realitate? adica visul personal in marele vis universal si tot asa 🙂 Mi-am adus aminte ca am vizionat un documentar interesat pe Discovery, la un moment dat, era despre neurostiinte, si despre un experiment celebru de prin anii 70, al lui Libet (am tinut minte numele, din cauza corelatiei inconstiente cu libretul muzical 🙂 si in baza acelui experiment se dovedea ca totul e doar o iluzie! Desigur, ca aceste experiment a fost reluat ulterior si de catre alti cercetatori (de la Institutul Max Planck, de ex), care nu au facut, in fapt, decat sa confirme experimentul initial, adica ca, in realitate subconstientul lua decizia inainte sa ajunga decizia la constient/sa fie constientizata. Si aici, iar sunt alte discutii, cum ca de fapt suntem 90% condusi de subconstient si tot asa…subiectul fiind deosebit de complex, iar noi nu cunoastem decat o foarte mica parte ….

                • Teoria jocurilor (din matematica&economie) :

                  …plus ar mai fi si neuroeconomia si economia comportamentala, care incearca sa explice cum aleg oamenii/consumatorii, plecand de la baze psihologice, considerand ca economia clasica e depasita (cu cei 2 mari piloni : interventionismul si liberalismul, care vad dintr-un anumit unghi specific cum aleg/actioneaza oamenii) si deci s-a impus o noua paradigma la orizont….
                  Sunt multe carti si pe acest subiect, printre care gasisem la un moment dat “Daniel Ariely – Predictibility Irrational.The hidden forces that shape our decisions”, pe care mi-am trecut-o pe lista mare de lecturi restante, deci sunt foarte multe de citit, domenii de studiat si de cercetat, multe descoperiri importante…insa o sa ma opresc aici, pentru ca daca nu ma auto-cenzurez imi tot vin idei din astea pana dimineata si mai sunt si alte treburi obligatoriu de rezolvat, din pacate 🙂 zi faina si scuze de logoree! sper sa reusesc/sa ma abtin (si) sa compensez pe viitor cu o tacere cat mai inteligenta! 🙂

                  • Una care alege :

                    Va rugam nu va abtineti! 🙂

                    • Eschiva :

                      Of, complicat, din nou manipulare, abaterea atentiei… unii chiar nu se pot abtine! 🙂 binevoiti totusi a raspunde (cand aveti timp si pe cat posibil la obiect, ca sa aiba ce invata si gloata) la intrebarea initiala? reiterez : cum alegeti, Luminatia voastra? 🙂

                    • Intotdeauna CU CAP :

                      Si, ocolind, cu mare grija, capele seci. Asa ca, BONUS. 🙂

                    • Oare? :) :

                      @ Intotdeauna cu cap :

                      🙂 Impresionanta dizertatie! intr-adevar, profund, jos palaria! la asa ceva nimeni nu s-ar fi gandit! trebuie intr-adevar sa fi un adevarat iluminat sa te duca gandul asa de departe 🙂 Si rezultatele? ai avut pana acum succes cu asemenea masterplan genial? 🙂

                    • Cu cap si, nu cu oricare :

                      Rezultate diverse si multiple, nu cu oricine, ci, pe alese, nu de alta, dar, coruptia scrie mai sus e in floare si, floarea e vestita. Altceva? Cauta cu orice pret genul “yesman” si, ocoleste cu mare grija genul “iesi…man!”

                    • Oare? :) :

                      La piata. 🙂

                    • Iesi...man! :

                      Chiar acolo. Mai exact la taraba. 🙂

                    • Interpretare eronata :

                      @ Cu cap si nu cu oricare

                      Varianta la care ma gandisem ca exceptie era : alegerea cu inima/cu sufletul! insa multumesc pentru confirmarea faptului ca aceasta exceptie este exclusa din start. Seara buna!

                    • Ar mai fi una! :

                      mixta : o imbinare intre cele 2 : minte + inima/suflet 🙂

                    • un domn :

                      se face trafic serios aici cu cashti patrate + evident judecatile de valoare On the box

  • Robert :

    Desi nu ar avea legatura cu titlul acestui material, decat cel mult printr-un joc de cuvinte plin de subinteles, nu inteleg de ce unele din recrutarile CA/Consiliu de Supraveghere sunt parolate, nici macar conditiile de participare nu pot fi accesate…Oare cumva deoarece asa cum preciza cineva intr-un comentariu la un articol anterior, sunt ocupate dinainte de catre cunoscatori, yesmani, oamenii partidelor, securisti ? Bine in schimb ca se poate accesa link-ul – Management Profesionist OUG 109 – ca o ironie poate…

    • Acolo trebuie platita o taxa pentru a primi parolele! GB

      • Robert :

        Multumesc pentru raspuns dl. Butunoiu ! Poate nu ar strica ca toate aceste aspecte sa fie precizate inca de la inceput (si de ce nu, toate amanuntele necesare respectiv cuantumul sumei si modalitatea de plata pentru cei cu adevarat interesati) sau sa existe rubrica de comentarii pentru orice recrutare, astfel incat orice nelamuriri/intrebari sa fie discutate la anuntul corespunzatoar. In sfarsit multumesc inca odata pentru lamuriri, urmaresc cu interes atat postarile cat si recrutarile dvs.

    • Joc de cuvinte amuzant :

      🙂 asta e un “subinteles” direct! flagrant, de-a dreptul! 🙂 si cunoscut, de altfel, prea bine, in unele medii 🙂

  • MAYA :

    Marele defect al capitalismului este faptul ca a inventat bonusurile pentru recompesarea performantei in corporatii, dar nu a dezvoltat niciun intrument pentru penalizarea pierderilor generate de managerii dezinteresati. Ideea este a din „Lebada neagra”, Nassim TALEB. Lipsesc ghilimelele pentru ca am citat din memorie. Dar ideea aceasta m-a frapat cand rasfoiam respectiva carte intr-o librarie, si m-a determinat sa nu ma mai desprind de ea cateva zile.
    Personal, am petrecut – si din pacate dedicat – multi ani din cariera (cu avantul si workoholosmul specific celor 30+ ani) intr-un mare al doilea grup european industria lor. Francez. Al carui semi- faliment in 2013 m-a lasat fara un parcurs firesc al carierei raportat la anii si dedicarea investita. Singura preocupare a managerilor francezi – aparatori ferventi ai principiului confortului si luxului personal- era respectarea bugetelor transmise de grup. Primii 5 ani de la implantare erau oricum destinati pierderilor, ca asa e scris istoria unei implantari de filiala intr-o tara noua. Bugetul era, imediat dupa izbucnirea crizei, cam de 2-3 ori mai mare decat necesarul real intr-o tara ca Romania, dupa anul 2008. Pentru simpla incadrarea in bugete (hiperbolizate)….primeau bonusuri. Umareau strict obiectivele de vanzari in unitati. In conditiile in care scazusera pretul unor produse -prin strategii comerciale abil conduse de cun manager local – dincolo de orice nivel de profitabilitate. Local, se frauda din greu orice linie bugetara excedentara prin definitie. Cativa ani mai tarziu, grupul international, imens, nu a mai putut fi salvat de un iminent faliment decat prin achizitia partiala de catre un partener… chinez. Si partial, de statul francez. In Romania au inchis, expatii au fost promovati prin functii bunicele in alte tari, in pofida fraudelor dovedite in local. Lipsa performantei nu se penalizeaza, legea nescrisa a capitalismului!

    • Da, asa este, poti fura oricat de la marile corporatii fara sa patesti nimic. Si mai ceri si despagubiri daca te concediaza… GB

      • Razvan Vasioiu :

        mdaaaaaaa !!! foarte bine punctat ! si eu am spus de mult, marile companii mor pe mana lor… nu trebuie nimeni sa le saboteze/concureze ….se dezvolta “haotic” planificat chipurile, fiecare departament isi produce un regulament, un instrument de monitorizare , un “produs” ca de managerul respectiv trebuie sa fie ami cu mot decat celalalt si sta 2-3 ani lasa haos in spate si gata …. si vine altul… la fel de priceput , doua , trei rotatii pana se epuizeaza cu adevarat resursele si compania oricat de mare ar fi intra in vrie si faliment ( la inceput – se spune “restructurare” 😉 ) Salutari GB !

      • MAYA :

        Poate parea analogia fortata, dar aceasta “dereglare” grava a sistemului corporatist este similara dereglarii societatii occidentale. Pattern -ul este comun. Astazi, un terorist responsabil pt moartea a 130 oameni si pagube enorme, poate fi investigat doar 1 h in 3 zile, invocand ca este obosit. Atentatorul din Oslo 2011 poate acuza statul de rele tratamente pt ca este servit cu cafea rece in inchisoare, desi locuieste intr-o “celula” formata din 3 camere (ohihna, studiu, sport -spre deosebire de un student roman care imparte adesea 12 m2 in camine). Orice manager prost poate fi promovat sau bonificat doar pentru ca undeva sistemul nu a prevazut clar ca obiectivul firmei este profitul, si nu doar onorarea contractului cu prezenta sa. Dereglarile sistemului corporatist sunt poate doar o parte a dereglerilor sistemului occidental.

    • Penalizarea lipsei performantei :

      Nu e chiar asa! In cele mai multe cazuri,teoretic se penalizeaza (exista de regula politici interne, mai mult sau mai putin bine adaptate la piata locala si preluate/impuse, de regula, de la corporatiile-mama), insa problema este ca peste tot aceeasi : implementarea/aplicarea concreta a sanctiunilor, monitorizarea si controlul. Totul se cunoaste prea bine la anumite nivele, insa din diverse motive, nu se doreste sa se faca nimic (ex. existand risc de stirbire a imaginii de pe piata, pastrarea aparentelor cu orice pret fiind cel mai important aspect) sau ne facem ca facem ceva (praf in ochi). Iar unii care stiu prea bine din interior acest sistem, cum functioneaza si cum sa-l foloseasca in favoarea lor, evident ca profita bine de tot! 🙂
      Si da, e clar ca e un fenomen global, numai noi percepem, din cand in cand (sau alegem sa nu percepem decat ocazional sau fortati de imprejurari, din cauza duhorii emanate), doar flash-uri din bezna pesterii 🙂
      Asta, oricum, nu e nimic nou sub soare, sunt lucruri prea bine cunoscute in unele medii, de “initiati” 🙂

  • Mihai :

    eu, la un nivel foarte mic, ma ocup in genral cu maruntisuri… de ce? din simplu motiva ca resursa umana este foarte slab pregatita. indiferent daca ii motivezi, bani sau alte avantaje, ei muncesc la fel… adica dezinteresat.

    • Orpheus :

      Draga Mihai,

      Am o noutate pentru tine: si tu esti o resursa umana. Iar daca angajatii tai sunt dezinteresati, poate ca a venit timpul sa te intrebi de ce….

    • Vlad :

      Pentru ca nu sunt pasionati sau nu le place ceea ce fac. Am observati multi in jurul meu care fac ceva exclusiv pentru bani. Ajungi intr-un punct cand se instaleaza rutina si daca nu esti pasionat de munca pe care o faci, atunci nu ai nicio sansa sa treci peste (si nici indemnul de a te perfectiona sau de a invata mai mult). Cred ca e important sa-i invatam pe oameni ca ar fi mai bine sa-si gaseasca o activitate care le face placere si apoi, pe baza sau cu ajutorul ei, sa caute o modalitate de produce bani. Oarecum vorbesc din experienta. Am doua joburi. Unul care nu imi place, dar imi aduce bani si unul care imi place, dar veniturile sunt la jumatate pentru ca segmentul respectiv este o nisa foarte ingusta in Romania. Pe masura ce nisa se dezvolta sunt singur ca voi face la un moment dat pasul si voi renunta la primul asa ca ma implic si construiesc o baza solida in acest sens. Uitandu-ma in jur, putina lume face asta. Mai vedem exemple din cand in cand (eventual pe diverse site-uri de antreprenoriat), dar sincer sa fiu nu stiu ce efecte au asupra romanului de rand.

    • Foste resurse umane :

      Unii asa au fost invatati/s-au auto-invatat si asta au facut toata viata, iar aceasta lene si indolenta se manifesta in toate aspectele vietii lor, nu numai in sfera profesionala, care este doar o mica parte din iceberg. Extrapoland, cata munca ii trebuie unui om cu el insusi sa devina mai uman? Cata munca ii trebuie pentru a eradica/atenua bestia din el? Mai bine, confortul caldut al obisnuintelor/programelor presetate, mocirla calduta….De cealalta parte, ce face insa (sau vrea) angajatorul sa treaca dincolo de stimulentele clasice pe care le apreciaza el ca ar fi formula magica a succesului? l-a interesat vreodata/l-a intrebat pe angajat ce vrea el, de fapt? L-a intrebat ce se intampla de nu performeaza conform standardelor acestuia si cum ar putea ajunge la un “win-win solution”? Asta ar fi o noua paradigma, care ar schimba focusul de la latura de business/profit cu orice pret la latura umana a organizatiei, dar cine sa fie interesat sa o implementeze? (nici macar la nivel micro, nu mai zic la nivel de corporatii). Asa ca, mai simplu, ne plangem de salariatii dezinteresati, lenesi si indolenti, nu ne uitam si in propria curte si declamam patetic sloganul bine-cunoscut : “vezi ca sunt la coada 10 ca tine! ori performezi, ori out (in turma din care ai venit si din care ti-am facut marea onoare sa te culeg momentan)!”, reiterand astfel un perpetuum mobile (pare a fi un pleonasm). Fara incredere, cunoastere reciproca (pe cat posibil)a cerintelor/asteptarilor fiecaruia de la cealalta parte si parteneriat uman spre un obiectiv comun, degeaba se plang permanent cele 2 parti, una de cealalta! O zi insorita in continuare!

    • Alina :

      Draga Mihai,
      Aici mai e un aspect care tine mai mult de personalitatea/profilul psihologic al persoanelor respective, mai exact in aceste cazuri pare ca nu se pune problema de ceea ce se numeste la modul clasic : “bucuria muncii bine realizate”, un concept care pentru unii pare desuet, demodat, ba chiar anacronic, o forma fara fond. Daca ai fi identificat insa oameni cu acest tip de profil psihologic, nu ar fi contat (deloc sau intr-o foarte mica masura) nicio forma de motivare suplimentara, pentru ca insasi acea “stare de gratie”, de reusita, de satisfactie ca ai dus la bun sfarsit un proiect care a avut un impact pozitiv asupra celorlalti reprezinta singurul “modus operandi” pentru fiintele respective. Si aici nu ma refer la proiectele personale ale persoanelor respective ca freelanceri/antreprenori, ci la statutul acceptat si asumat de la bun inceput de sclavi (neexistand libertate ca salariati, indiferent de sistemul in care se inregimenteaza experimental/fortati de imprejurari), prin care isi pun la dispozitie timpul/viata lor, precum si competentele personale in schimbul banilor.

    • Eurydice :

      Dragă Mihai,
      Ințelege și tu, că oamenii se pot motiva numai pe ei înșiși. Tu, cel mult, poți fi o provocare pentru cei la care motivația provine dintr-un respect de sine puternic dezvoltat si, din realizarea potențialului lor. Probabil, nu ești destul de provocator, ca resursă umană, cine știe?!! 😉

    • Teama :

      @ Mihai :

      Mai e o chestiune aici : pentru o parte din oameni (a se citi, mai exact, “sclavi” in acest context), cea mai buna “motivare” pentru cresterea productivitatii este frica, de aceea o parte din manageri practica curent “motivarea biciului”, astfel incat baile de sange zilnice sunt doar alte show-uri curente/”normalitatea” curenta. Nu intamplator insa, aceeasi manageri, de cele mai multe ori, sunt carpele Directorilor Generali. Este insa de inteles acest fenomen : atunci cand nu te poti masura cu omologii tai sau cu cei superior ierarhic iti versi nervii/frustrarile pe cei din subordine (e una din schemele clasice…).Oricum, in mizeriile de acest gen, un lucru e clar : vina apartine in totalitate sclavilor care accepta/tolereaza, din x motive, mizeriile respective.