Blogul lui George Butunoiu

Ord. dupa

Va rugam sa ne ajutati sa restauram pianul sau sa ne luam altul – o ...

455 vizite 3 comentarii

Cati dintre manageri le atrag atentia angajatilor ca lucreaza prea len...

1825 vizite 8 comentarii

In fiecare an, in octombrie incepem un nou an scolar pentru manageri s...

661 vizite 6 comentarii

Europa se indreapta, din ce in ce mai grabit, spre modelul politic baz...

1844 vizite 7 comentarii

Marea, imensa majoritate a angajatilor romani prefera sa aiba sefi str...

2760 vizite 9 comentarii

Primesc adesea CV-uri incomplete, in care nu sunt trecute perioade...

5272 vizite 41 comentarii

Facem, cu mult efort si cu bani de la sponsori, un album de arta fotog...

1971 vizite 10 comentarii

Am vazut ca televiziunile s-au facut ca nu observa poate cel mai r...

11581 vizite 11 comentarii

  Am fost la mitingurile acestea incepand chiar cu ultimul...

11281 vizite 30 comentarii

Nu va straduiti sa intelegeti de ce un anunt de recrutare este facut i...

1700 vizite 48 comentarii

Am foarte des discutii, dispute si chiar conflicte cu candidati care i...

3022 vizite 25 comentarii

In urma cu vreo 20 de ani, cred, cand primeam toate CV-urile pe hartie...

2049 vizite 16 comentarii

Un manager e un manager, poate conduce aproape orice business daca i s...

2224 vizite 10 comentarii

Discutiile despre salariu. Si ce salariu vreti? Pai depinde de job, nu...

3254 vizite 20 comentarii

Baiatul prietenului meu tocmai a terminat un doctorat stralucit la una...

3217 vizite 26 comentarii

Una dintre cele mai mari placeri ale angajatilor este sa se razbune pe...

1988 vizite 13 comentarii

L-am vazut de departe pe catel, am incetinit si am oprit langa el. Sam...

960 vizite 10 comentarii

Trebuia sa-mi gasesc o menajera. Lucruri relativ simple, de facut cura...

1477 vizite 23 comentarii

Eu nu ma ocup niciodata de recrutarile de directori de HR, o rog intot...

1398 vizite 10 comentarii

I-am cunoscut bine pe majoritatea oamenilor politici si de stat, la ab...

7785 vizite 57 comentarii

Singurele judecati, comentarii si reactii pe care cei mai multi sunt i...

1763 vizite 25 comentarii

Am scris sute de articole in care am aratat de ce vor angajatorii oame...

2404 vizite 13 comentarii

Nu-mi aduc aminte sa-mi fi cerut vreun angajator pana acum sa-i gasesc...

1276 vizite 4 comentarii

Rareori le dau candidatilor la joburile pentru care recrutez toate det...

2296 vizite 4 comentarii

Un mare, foarte mare dirijor vine în România. Gloria, concert greu. ...

1313 vizite 13 comentarii

Aseara la Atheneu. Primesc doua invitatii, si nu de orice fel, ci chia...

6772 vizite 64 comentarii

Mi s-a rupt papucul drept (foto). Sunt niste papuci de casa negri, foa...

2553 vizite 19 comentarii

Experienta imi arata ca e riscanta amestecarea claselor si grupurilor ...

1442 vizite 9 comentarii

Fiecare are in organizatia lui niste oameni cu mintea mai sucita sau m...

4930 vizite 23 comentarii

Am citit multe carti de resurse umane pana acum, insa nu imi aduc amin...

4634 vizite 17 comentarii

Am cerut niste sugestii ieri pe retelele sociale despre un software de...

1545 vizite 28 comentarii

Aveam un prieten bun in studentie, Ovi. Il chema Ovidiu, dar toti ...

1167 vizite 3 comentarii

In fiecare zi sunt informat de catre cei cu care stau de vorba ca ...

2102 vizite 8 comentarii

Ipocrizie fara margini in reactiile din jurul stirii de "breaking news...

1773 vizite 8 comentarii

La insistentele si la presiunile pe fata ale Bancii Mondiale, ale FMI ...

1011 vizite 6 comentarii

Imi place sa recrutez asistente pentru oamenii importanti din business...

4793 vizite 31 comentarii

Aveam si inainte prieteni care lucrau la stat, insa nu prea ajungeam p...

6479 vizite 17 comentarii

Draga George, ce calitati cauti/apreciezi tu (in afara de ceea ce, sa ...

5376 vizite 14 comentarii

Din cate stiu eu, Romania are cea mai mare rata de esec la angajare di...

5975 vizite 19 comentarii

Fostul meu coleg de facultate a facut o alegere importanta, in urma cu...

6607 vizite 23 comentarii

Unul dintre cliseele cele mai dragi oamenilor de resurse umane, si man...

10796 vizite 37 comentarii

  Am scris un articol despre varsta si despre poza din CV si i...

8284 vizite 15 comentarii

Domnule Butunoiu, ati urmarit emisiunea de aseara de la antena 3 cu Ga...

3353 vizite 3 comentarii

Cand intreb: « Cum de e posibil sa tineti un asemenea idiot in m...

13433 vizite 51 comentarii

(Ziarist) Tot mai multi candidati (cu profiluri eterogene, de la absol...

6395 vizite 14 comentarii

Firma nu e om! Si nici macar oamenii din firma nu mai sunt oameni cand...

7870 vizite 19 comentarii

Relatiile sociale dintre angajati si angajatori in Romania sunt la cel...

6630 vizite 19 comentarii

Am scris de curand un articol care a starnit multe controverse, in car...

14126 vizite 58 comentarii

Pentru un site cultural pe care fundatia noastra il va lansa in curand...

3350 vizite 7 comentarii

Societatea Muzicala va fi lansata oficial (public) pe 19 mai. Pana atu...

4676 vizite 10 comentarii

O multime de oameni vin sa-mi dea bani ca sa le spun "unde au gresit" ...

13906 vizite 51 comentarii

In urma unui caz destul de mediatizat si de dezbatut pe toate partile ...

7028 vizite 18 comentarii

Cu cativa ani in urma am recrutat un director general si cateva poziti...

15499 vizite 55 comentarii

V-ati imaginat vreodata pe patul de moarte destul de constient sa va e...

7729 vizite 23 comentarii

Cand pun anunturi pentru joburi pe site-ul meu, adesea adaug si cate o...

7069 vizite 61 comentarii

Majoritatea celor din business cu care vorbesc despre politica prefera...

12626 vizite 47 comentarii

Consumul de produse culturale e in crestere, bugetele la fel, chia...

11743 vizite 40 comentarii

De multa vreme, cand intru la Sala Radio dau peste un panou mare pe ca...

4453 vizite 17 comentarii

Cand primesc un CV al unui candidat de 30 de ani, sau mai putin, il st...

24961 vizite 103 comentarii

Articolul pe care l-am scris cu putin timp in urma despre vecinii care...

6214 vizite 14 comentarii

Indemnurile la creativitate si inovare perpetue trebuie consumate cu m...

16819 vizite 60 comentarii

1. Sunteti printre primii romani care au initiat o afacere in domeniul...

1937 vizite

Am pus un anunt de recrutare, tot aici, pe site, in sectiunea cu anunt...

10203 vizite 8 comentarii

Liderul mondial în organizarea evenimentelor MBA One-To-One se întoa...

1857 vizite 2 comentarii

Mai bine de doua mii si jumatate de ani, in toate culturile si civiliz...

12800 vizite 90 comentarii

Nota: Nu facem noi recrutarea asta, insa ...

3757 vizite 1 comentarii

Domnule Butunoiu,  am o intrebare la care intotdeauna raspunsurile va...

4499 vizite 9 comentarii

GB se alatura Asociatiei StartEvo care ajuta copiii cu boli incurabile...

7262 vizite 11 comentarii

Ultimele mele trei articole le-au avut pe "fetele de la HR" ca persona...

8749 vizite 26 comentarii

Cum se defineste acest termen: "manager puternic"?? Pare a fi nimic...

4696 vizite 18 comentarii

In companiile si in institutiile de Stat, pana sus in ministere si in ...

14614 vizite 46 comentarii

Domnule Butunoiu, din punctul dvs de vedere ca si recruter, cine a cas...

7825 vizite 66 comentarii

Toti cei de 50+ sunt convinsi ca angajatorii nu inteleg nimic pe lumea...

21142 vizite 115 comentarii

Pana acum, cand zaream intr-un CV ca omul are mai putin de 30 de ani, ...

25308 vizite 60 comentarii

La cursul de seductie ti spune ca trebuie sa o faci pe fata sa rada ca...

9063 vizite 24 comentarii

Mi-am facut un obicei din a astepta restul intreg, cand merg la cumpar...

15818 vizite 67 comentarii

Domnule Butunoiu, Ce sanse acordati pe piata muncii Romaniei de azi...

4350 vizite 14 comentarii

Este nevoie de specialisti in texte subliminale in Romania (politica, ...

3163 vizite 10 comentarii

Cultura organizationala, asa cum este ea invocata si folosita in compa...

6424 vizite 19 comentarii

In urma cu cateva zile am inceput o recrutare mai putin obisnuita, pen...

27246 vizite 82 comentarii

« Managementul privat », sau, altfel spus, « managementul profes...

11165 vizite 52 comentarii

Buna ziua, Am tot cautat in ultima perioada raspunsul optim la intr...

22994 vizite 68 comentarii

Nu trece saptamana sa nu i se para cuiva de la vreo televiziune sau re...

9739 vizite 39 comentarii

Tocmai m-am intors de la o intalnire la care niste oameni trebuiau sa ...

9075 vizite 20 comentarii

Aproape toate fostele noastre secretare au ajuns directoare de resurse...

7671 vizite 24 comentarii

  Pe vremea comunistilor, lumea studenteasca avea o complexita...

25437 vizite 66 comentarii

  Cand credeam ca deja le vazusem pe toate in materie de recru...

6132 vizite 12 comentarii

Salut, Cum e corect sa scrii intr-un anunt de recrutare: 5 ani de e...

7993 vizite 21 comentarii

Suntem martorii unei "morti anuntate", moartea democratiei! Unde a gre...

4075 vizite 11 comentarii

Am inceput sa fac recrutari imediat dupa Revolutie, chiar din primele ...

5034 vizite 16 comentarii

Ca regula generala, angajatorii si recrutatorii din strainatate ii con...

15267 vizite 127 comentarii

Pentru cititori, "intrebari-intrebatoare" ... :

13910 vizite 154 comentarii

Stiam si inainte, in mare, cat de in serios era cazul sa iau vaicareli...

4416 vizite 12 comentarii

Guvernele slabe, incompetente sau iresponsabile, sau toate la un loc, ...

2062 vizite 3 comentarii

Cautam un Government Liaison for Eastern Europe pentru o importanta co...

4683 vizite 12 comentarii

Am tot scris despre fetele de la HR, mai ales in cel de dinainte, si d...

12571 vizite 41 comentarii

George Butunoiu, cum ai numi ceea ce a facut Tariceanu ? ca mie oricum...

3633 vizite 11 comentarii

Am scris cu ceva timp in urma un articol in care spuneam ca productivi...

38163 vizite 206 comentarii

buna dimineata P$D este la Podea, un KO demn de Oscar... ce e de fa...

5102 vizite 22 comentarii

Toata lumea stie ca in aproape orice organizatie, fie ea firma, instit...

9167 vizite 24 comentarii
Afiseaza
vizualizari
comentarii

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Tanti Ioana a lui Potropăscu

Am avut o copilarie comunista frumoasa si linistita, intr-un mic sat din Moldova. Ai mei aveau carne, am fi putut sa mancam si de doua ori pe saptamana daca am fi vrut, ba poate chiar si mai des de la Craciun pana spre martie, sau chiar aprilie, pentru ca se taia porcul si o parte din carne era pusa la borcan, in untura.

Apoi, pana la urmatorul Craciun, ramaneau doar gainile, insa nici acelea prea multe, pentru ca aveai nevoie de ele ca sa iti faca oua. Nu puteai avea si oua si carne in acelasi timp, dupa cum au constatat si englezii. Vreun porc taiat in timpul anului nu a fost pana am plecat eu din sat, si nici nu s-a auzit de asa ceva in istoria locurilor.

O vaca nu aveai voie sa tai, erai obligat sa o dai la stat, la abator, si iti dadeau niste bani pe ea. Insa nimeni nu s-ar fi gandit vreodata sa taie o vaca, aveai nevoie de ele ca sa-ti dea lapte, altceva nu ai fi avut sa pui pe masa la copchii, pentru ca aceia mici nu mananca fasole si cartofi chiar din primele luni. Si, oricum, erau putine vaci in sat. Si la fel si oi, tot putine, si le tineai pentru branza, evident, asa ca nici de carne de oaie nu prea putea vorba. Struti nu erau, ca acuma, nici alte vietati, asa ca subiectul carne putea fi sintetizat la porc iarna si ceva gaini vara.

Eram printre cei mai instariti din sat, pentru ca ai mei aveau amandoi salariu. Mai erau cativa cu salariu in sat, insa nu imi aduc aminte sa mai fi fost vreo familie cu doua salarii. Cu mai multi bani decat noi erau doar nea Nica Rusu, fiindca avea stupui, si tanti Litica, vanzatoarea de la magazinul din sat.

Noi aveam 30, ba cateodata chiar si 40 de gaini intr-un an. Altii aveau mai putine, erau unii in sat care aveau cate 10 sau 12. Daca imparti cifra asta la doi, ca sa iti ramana si pentru oua, si apoi imparti jumatatea la 365, cate zile intr-un an, vezi ce iti iese, adica de cate ori ajungeau si ei sa manance carne.

Fiind bogati, noi stateam chiar in centru, insa mie imi placea sa stau la bunica-mea, in marginea satului. De cand am inceput sa merg pe picioarele mele m-am dus acolo si nu m-am mai intors pana am plecat din sat, la 12 ani.

Bunica-mea era vadana. S-a maritat la 17 ani, cand avea 19 i-a murit barbatul in razboi. Au avut doi copii. Nu s-a mai maritat de atunci si pana in ultima zi din viata s-a dus la biserica si s-a rugat pentru el si ii facea pomana cand trebuiau sa se faca pomenile.Lumea spunea ca nu a mai facut sex de atunci. Mai tarziu a incercat nea Ionel Motea s-o violeze, insa era prea beat ca sa reuseasca, asa ca nu se pune la socoteala. Dar am mai scris despre asta, tot aici, pe site…

Insa am avut doi strabunici, stateam cu totii acolo, in marginea satului. Casa strabunicilor nu era mare, dar nici mica. Avea doua odai si un chiler. Toate casele din sat aveau chiler, din cate stiu. Iarna dormeam cu totii patru intr-o singura odaie, ca sa nu ardem prea repede lemnele si sa ne apuce vreo iarna lunga, pentru ca nu am mai fi avut de unde lua altele. Vara dormeam pe prispa, pana toamna tarziu, nu ar fi reusit nimeni sa ma bage in casa.

Si la bunici aveam gaini, insa nu atat de nenumarate pe cate aveam acasa in centru. Dar mai aducea taica-meu cate una de pe unde ajungea, asa ca mancam carne o data la doua saptamani, uneori chiar si mai des. Sigur, intre Craciun si Anul Nou mancam si de doua ori pe zi, plus sorici intre mese… Porc nu aveam nici noi, nici strabunicii, insa ai mei cumparau unul in fiecare an, pentru ca aveau de unde, erau doua salarii in familie, dupa cum am mentionat. Nici vaca nu aveam, dar cumparam lapte de la tanti Ioana, vecina noastra din vale.

La tanti Ioana ajungeam direct sarind gardul, nu avea sens sa ocolesc. Ei erau saraci. Folosind ca unitate de masura numarul de gaini, erau pe la gradul 2, 3 cel mult. Dar aveau vaca, insa altceva nu. Nimic, vreau sa spun. Dar cand spun nimic, asta inseamna chiar nimic. Nici macar sticla la toate geamurile, o parte din ochiuri erau cu cartoane. Fiindca acolo, in sat, erau geamuri cu ochiuri. Ferestrele cu foaie de sticla, adica cu sticla dintr-o singura bucata, cat tine geamul de mare, nu erau chiar pentru oricine. Noi, de pilda, aveam la casa din centru. Dincolo nu.

Vaca lor dadea lapte. Spun asta pentru ca nu chiar toate vacile din sat dadeau lapte. Insa tanti Ioana era norocoasa, din aceasta perspectiva. Vacile de atunci dadeau vreo doi sau trei litri de lapte pe zi. Cele de acum dau mai mult, insa eu vorbesc despre vacile de atunci si, mai precis spus, despre o anumita vaca, cea a lui tanti Ioana.

Tanti Ioana ne dadea noua jumatate din lapte, dupa cum am spus, insa jumatatea mai buna o pastra intotdeauna pentru ea, nu am putut niciodata sa aflu cum reusea sa le separe. Mancam si din jumatatea bunicilor, insa nu exista comparatie. Tanti Ioana stia ca am aflat secretul, asa ca ma chema intotdeauna cand fierbea laptele. Facea mereu mamaliga prima, apoi fierbea laptele in acelasi ceaun. Eu stateam nemiscat langa foc, si cand era gata, mancam jumatate din jumatatea lor… Altceva nu mancau seara, pentru ca nu aveau ce.

La pranz nu mancau chiar in fiecare zi, insa cand o faceau, fierbeau cartofi si ii mancau cu usturoi. Ii mancam, mai precis spus, pentru ca eram intotdeauna prezent. Cu mamaliga, evident. Pe vremea aceea nu exista paine in sat, brutaria s-a deschis mai tarziu. Dimineata mancau mamaliga. Dar nu una noua, ci din cea care ramanea de seara. O prajeau pe plita. Cand avea untura, puneau si putina pe deasupra. Dar nu multa.

Cand avea untura, tanti Ioana prajea si cartofii, dar asta se intampla rar. Ulei nu avea toata lumea in sat, insa nici nu pareau sa aiba nevoie de el. Tot in ceaun ii prajea, sigur, mai ales ca nici nu cred ca avea alt vas in casa. In casa spun, nu in bucatarie, pentru ca nu aveau bucatarie. Insa aproape nimeni nu avea bucatarie in sat. Numai noi, pentru ca eram bogati, si inca vreo cativa gateam in alta camera decat cea in care dormeam. Vara era mai simplu, pentru ca toata lumea gatea afara.

Farfuriile lui tanti Ioana erau de tabla, la fel ca si canile. Dar nu emailate*, ca ale noastre, ci de alumina. Si cele trei linguri erau din alumina. Avea si doua strachini de lut, insa pe acelea nu le folosea tanti Ioana, ca sa nu riste sa se sparga.

Noi, fiind dintr-o clasa superioara, aveam farfurii emailate*, dupa cum am spus. Farfurii albe erau numai in casa alor mei din centru. La bunici erau doar strachini de lut. Farfuriile albe au ajuns ceva mai tarziu la marginea satului, eram eu deja marisor. Li se mai zicea si farfurii intinse, pentru ca aveau o forma substantial diferita de cea a strachinilor adanci, marone inchis si de aceeasi marime, indiferent ce ai fi pus in ele.

Insa cele sase farfurii albe, chiar intrate definitiv in patrimoniul bunicilor, nu erau pentru oricand si pentru oricine. Erau pastrate cu mare grija, cat mai departe de potentialele pericole. Cand auzeam Viorele, ada o farfurie alba, stiam ca ceva important urma sa se produca.

Cred ca o data sau de doua ori pe luna facea tanti Ioana altceva decat cartofi. Fasole, adica. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la usturoi…

Dar nici in sat nu prea se manca altceva. Nu imi aduc aminte sa fi pus cineva in gradina vinete, mazare sau altceva decat cartofi, fasole, ceapa, usturoi, rosii, morcovi si bob pentru salata. Salata care seamana cu cea de la Mega Image a aparut mai tarziu in sat, aproape de vremea in care a trebuit sa plec eu de acolo. Ii spuneam marole si se servea doar de sarbatoare sau cand venea vreun musafir important, ce trebuia impresionat. In rest mancai doar salata de bob. Varza trebuia cumparata de la Targu Bujor.

Nu au reusit ai mei sa ma dezlipeasca de langa ceaunul lui tanti Ioana. Au incercat de cateva ori, insa au renuntat repede. Dar aveau un atu in maneca: Vino ca avem carne! Tanti Ioana nu a avut niciodata carne. Niciodata, dar nici macar o singura data nu am vazut vreo bucatica de carne in ceaunul lui tanti Ioana, nici macar vreo aripa de ceva sau un scurmac, oricat de mici. Niciodata. Totusi, tanti Ioana a ramas supla pana a murit, dupa cum se vede si in poza. Probabil ca de la atata usturoi, dupa cum am spus.

Multi ani dupa aceea, cand m-am intors in sat, student de-acum, am gasit-o pe tanti Ioana la bunica-mea, stateau de vorba. I-am facut o poza, fiindca aveam aparat de fotografiat. Smena, desigur. Nimeni nu a mai avut pana atunci aparat de fotografiat in sat, de cand e lumea. A fost prima poza a lui tanti Ioana. Probabil ca si ultima…

* scrisesem e-mailate, nu stiu de ce, abia dupa ce am recitit am scos liniuta.

Data actualizarii: January 11, 2018

  • ciuhureanu marian :

    mici retusuri-nica bogdan nu nica rusu,bani avea nu de la stupi,mai mult de la faptul ca fusese carciumar!iar cat despre tanti ioana avea cred ca un ficat de fier!tinea bine la sprit,iar a 2 a zi nu avea nimic!se spune ca inainte sa moara a cerut un pahar cu vin!

    • Da, asa este, stiam eu ca nu e acela numele adevarat! Si da, acum mi-am adus aminte ca avea un bufet in varful dealului, mai sus de mabazin. Multumesc pentru update! GB

  • Sfatul medicului :

    Si, a dat peste tine botulismul. Nu trebuie sa ne spui, se vede. 🙂 Iti recomand ceva salate cu germeni, sunt la moda. 🙂

  • Mike B :

    Excelenta povestire si foarte bine scrisa.

    Daca D-na/tanti Ioana, printr-o intorsatura a soartei, ar fi devenit foarte bogata, dupa canoanele urbane contemporane, foarte probabil …nu ar fi mincat carne!
    Fiind o fiinta cu anumite calitati ar fi “beneficiat” de “binefacerile” carni o anumita perioada dupa care ar fi redevenit vegetariana, chiar vegan.

  • Nostalgii :

    Ce bine ca ai reusit sa iti faci timp pentru povestiri! 🙂 Este o poveste frumoasa, amuzanta si nostalgica totodata, iar din cate spui, ai fost unul din cei privilegiati, avand o copilarie frumoasa si linistita. Presupun ca, de-a lungul timpului, ai avut mai multe jurnale sau ceva similar unde ti-ai notat ce te-a impresionat, deoarece sunt multe detalii redate si un spirit de observatie puternic (atat pe plan exterior, cat si interior) sau poate e vorba de o memorie excelenta. Zile senine!

  • Elena :

    Imi pare rau, dar nu sunteti prea bine informat. Existau oameni in sat care aveau si cate 30-40 de rate, plus cate 30 de gaini. Si multi aveau bucatarie, care era o camera mica zidita separat de restul casei. Desi aveti ceva inclinatii spre literatura si doriti sa portretizati frumos vremurile de atunci, din articolul dumneavoastra reiese clar un singur lucru: “eram bogati”. Aceasta afirmatie ati facut-o, direct sau indirect, cam in fiecare paragraf al textului. Deci articolul dumneavoastra este cam “laudaros”. Atunci, ca si acum de altfel, caci nimic nu s-a schimbat, existau persoane mai “avute” ( ca sa ma exprim in stilul dumneavoastra), care din pacate se foloseau de cei mai “mici si mai prosti”. Nu spun ca familia dvs ar fi facut-o, nu am dovezi, dar exista de cand lumea asa-zisi boierasi care traiesc de pe spinarea bietilor tarani pe care ii exploateaza. In fine, chiar daca articolul se vrea a fi o prezentare a acelui sat, nu ilustreaza in totalitate realitatea. Citind articolul, fara sa va cunosc personal, conchid ca sunteti cam…mandru. Cu bine!

    • Mda :

      Totusi omul nu spune “eram bogati” ca sa se laude.. eu nu asa inteleg articolul. Mai degraba ca sa faca intelese alte lucruri, ca de exemplu de ce prefera sa se duca sa manance la tanti Ioana, desi avea si acasa ce manca. E doar un amanunt folosit ca sa pricepi atmosfera locului.. cel putin asa inteleg eu.

      Scris frumos, cu talent, se vede lumea satului in scurt si chiar la obiect. Frumos, gen Morometii. Multumesc.

      Subiectul articolului e clar totusi, si e bine transmis. Mancare si stilul de viata moderna ne omoara cu zile. Corect.

    • Daniela :

      Doamna Elena, sunteti din acelasi sat cu autorul??? Daca da, sigur aveti info mai bune decat autorul, daca nu, probabil ca in satul de unde veniti erau cele mentionate de dumneavoastra! Nu conteaza cate rate si gaini erau ci felul cum autorul a portretizat parte din viata lui la tara!

  • Corina :

    Ce frumoooos! Va multumesc, descrierea este memorabila, imi aduce aminte de bunica mea si de satul lui tata. N-am petrecut prea mult timp pe acolo, dar cel petrecut este plin de amintiri placute si de tipologii umane similare. Chiar si dieta era similara, desi oamenii nu mai erau chiar asa lipsiti de mijloace. Mi s-a facut foame de mamaliga prajita, de lapte adus in galeata in fiecare dimineata, si impartiti pe la toti copiii de oraseni ajunsi, care isi petreceau vacantele la sat. Nici nu cred ca era vorba sau nu de generozitate, daca se nimerea un copil in curtea ta cand puneai masa, era bun inteles ca ii dadeai sa manance. Pe mine ma instruise mama sa nu stau pe capul oamenilor cand ii vad ca se pregatesc de masa (mai ales ca ei nu prea ii placea in satul lu tata, zicea ca sunt tarani rau – deh, ea era de la Bucuresti!). Si eu stateam ciopor pe capul oamenilor, impotriva instructajului…ear rost da haleala buna si la gramada…Asta era cel mai important, ingramadeala, copiii multi, hihaiala din jurul mesei, bagatul degetelor in gura si mancatul din aceeasi strachina si cu aceeasi lingura. Acasa nu puteam face asta, Doamne fereste!Ah, ce imi place sa imi amintesc, asa zile fericite au fost! Multumesc inca o data!

  • Mihaela :

    Multumesc pentru aducerea aminte!

  • IULIANA MICU :

    Erau vremuri dificile, chiar si pentru cei de la oras. Si noi mancam carne foarte rar si aceea putintica. Imi amintesc cat era de bucuroasa mama cand reusea sa gaseasca in piata mare in Galati gaturi de pui. Neamuri la tara nu am avut si tare ne-ar fi placut. Dar mergeam uneori la bunicii unei prietene si eam de-a dreptul intr-al noualea cer (eu si sora mea Dana): totul era bun, totul era frumos. Cartofii facuti in tigaia cu untura ramasa de la friptura de Craciun, cu usturoi si mamaliga era maximul de bunatate. Oamenii simpli, buni si generosi.
    Mai am o amintire cu totul speciala: sfarsitul liceului, vara anului 1980, cand am fost invitati toti colegii la tine acasa sa sarbatorim. Ne-ai servit cu pui cu smantana. Ce sa mai spun? Am sarbatorit afara in curte, la aer curat, ne-am plimbat cu sareta, am dansat si chiar si am dormit cu totii pe unde am apucat. Nu-mi amintesc prea bine momentul de ramas bun, dar acum, dupa atatia ani, gasesc prilejul sa-ti multumesc pentru cadoul ce ni l-ai facut.
    Ai descris cu multa maiestrie, in stilul copilului de atunci, dar cu mintea si inima omului matur ce retraieste acea parte a copilariei in care a invatat cat de frumoasa este simplitatea vietii de la tara, sanatoasa pentru corp si spirit, in care a cunoscut oameni frumosi.

    • Da, tin bine minte… Tu sau Dana, dar cred ca tu ai facut ceva si cu cineva care nu erau trecute in fisa postului. Parca ca acela a fost inceputul unei frumoase prietenii (si sfarsitul alteia)… GB

  • Ciuhureanu Daniel :

    Din poza și descriere pare Ioana lu’ Potropascu .I- am cunoscut foarte binei familia și mai ales pe ea , când avea deja o vârstă. A lucrat în curte la ai mei vreo 10 ani în anii ‘ 90. Era haioasa tare . Ii plăcea tutunul și pileala . O cinsteam cu una mica și o provocam la discuții politice , le știa la toți cusurul ,era fan Ceaușescu ,Iliescu & co .Nu -i plăcea deloc opoziția de atunci , deh i-au spalat creierul tvr -ul postrevolutionar. Muream de ras când îl imita pe Michael Jackson ! Ma impresiona cu vigoarea ei avea peste 70 de ani și fuma de la 12 ani și ducea bine și cu alcoolul și nu o durea nimic. Probabil și de la regimul aproape vegan și de la gena.
    Mulțumesc mult pentru ca ne ai adus aminte de ea , odihnească-se în pace!

    • Da, ea este! Uitasem numele de familie, dar stiam ca e ceva pe aproape, asa ca i-am facut un pseudonim literar. Insa acim am restabilit adevarul istoric, multumesc pentru contributie! GB

      • Anonymous :

        Domnule Butunoiu, scrieti minunat! Bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca, erau de undeva de prin Moldova, si mi-e dor de ei in fiecare zi. Iar povestea dumneavoastra m-a emotionat foarte tare, pentru ca din nou mi i-a readus in minte. Am retrait serile in care ei povesteau despre tineretea lor, iar eu ascultam totul ca pe o poveste. Multumesc!

  • :) Tanti Viorica :

    Frumos!

  • Valentin-Ioan Postolache :

    Am trăit vremurile acelea și-ți mulțumesc pentru talentul cu care ai povestit despre ele. Tanti Ioana a fost un om mai valoros decât mulți contemporani, cu loialitatea ei neabătută pentru o iubire ucisă prea devreme și generozitatea ei pentru un pui de vecin. În sărăcia lor, acei oameni știau că nu este nimic mai valoros decât pacea. Erau feriți de păcatul lăcomiei pe care va trebui să-l plătească generația actuală.